miercuri, 9 martie 2011

Marul interzis: Dragostea adevarata

Am ajuns intr-un stadiu in care nu mai sunt in stare sa-mi dau drumul la aceea dragoste care crede totul. Sunt intr-o stare in care pot sa dau ceea ce este necesar intr-o relatie, dar nu aceea iubire pe care o pot da numai ei. O iubire ce porneste inca de la inceputurile inocentei, ce se manifesta blanda si timida prin mangaieri si atingeri fine ale mainilor, atunci cand o saluti. O iubire care depaseste orice intelegere, pe care majoritatea o au in zilele de azi. Pe cat de afemeiat sunt, pe atat de mult imi doresc sa iubesc o femeie. Una singura careia sa-i dedic absolut toata inima ce ravneste dupa o revarsare totala in fiinta iubita. Multi zic ca ma indragostesc de multe ori, probabil, asta daca pentru ei a te indragostii inseamna a fii entuziasmat, atunci da pot sa zic ca am fost indragostit de mult prea multe ori. Insa cand ma refer la iubirea adevarata, aceea care iti da fluturi in stomac, fiori pe sira spinarii si te face sa ti se inmoaie genunchii, as putea spune ca doar de 2 ori am fost asa. Pentru doua fete, si nu ma sfiiesc sa o recunosc ca da, am iubit enorm, si din toata inima. Si pot sa zic ca sunt mandru, pentru ca, cunosc adevaratul sens al dragostei. Nu ce vedem azi, comercialul din zilele de azi. Si nu, nu iubirea aia ca-n filme, regizata de diversi oameni, scrisa de renumiti scriitori sau scriitoare, ci aceea iubire care se intampla, fara sa iti dai seama, care te loveste atunci cand nici nu credeai ca se poate. 

Aceea iubire care, atunci cand o vezi dupa enspemii de ani, inca sa ai acelasi sentimente ca la inceput, aceea iubire care este indestructibila in inima ta. Zici ca treci peste, dar adevarul este ca tot ce faci este sa iei aceste sentimente sa le incui intr-un cufar aurit, si sa pui o eticheta "true feelings". Si apoi ce se intampla? Te transformi, intr-un porc, intr-un om care refuza sa mai deschida acel cufar pentru ca a decis candva in timp, ca e mai intelept si mai bine sa il deschida doar atunci cand persoana merita. Si asa devii un om indiferent, nesimtit, incapabil de a cunoaste cuvantul dragoste, dupa cum mi s-a spus, dar adevarul este ca il cunosc, si tanjesc dupa el, sa mai traiesc inca odata, dar numai ca de data asta imi doresc sa il traiesc reciproc. Cam greu ce cer nu? 

Desi am sansa sa fac un lucru foarte nebunesc, mi-e totusi teama, deoarcere odata cu aceste sentimente minunate despre care vorbesc, dupa sinea lor atrag intotdeauna si altele, mai dureroase, care, daca apar la o anumite varsta frageda, sunt imposibile de manevrat. Si atunci iti pui intrebarea, pentru ce? Prefer sa fiu aceasta persoana de gheata, care nu se topeste atat de usor, decat daca un foc atat de mare si de mistuitor apare in preajma mea. Si totusi, vad focul, si ma pot apropia, dar oare mai vreau eu asta? 

Sunt atatea vise de indeplinit, cel putin anul asta, si cu toate astea plec la drum doar cu optimism, credinta si ambitie. Nu am nici un ban si cu toate astea vreau sa vad o groaza de locuri, caci cine stie maine poimaine ce se-o intampla. Prefer sa-mi pun dragostea in vise, in prieteni si in cei din jurul meu, astfel stiu ca pot da drumul la un rau ce inca se revarsa prin mine. Este o ora tarzie si ascult o melodie prea... .ciudata. E ziua noastra azi 9 martie, si stiti regula nu? 44 de pahare de baut ! Asa ca la mai multe, si fie ca sentimentele pe care voi le aveti sa fie pentru persoana potrivita !


Elisa - Eppure Sentire (Un Senso di Te)

Etichete: , ,

miercuri, 23 februarie 2011

Ca o stea de Dragobete!

Daca as putea sa dedic o melodie cuiva pe care se presupune ca o iubesc ar fi aceasta melodie. Mi se pare o melodie ce exprima totul. Profunda, puternica si placuta. Atat trebuie sa arati faptul ca iubesti pe cineva. Si daca tot iubesti surprind-o, dar nu de Dragobete, caci evident se asteapta sa faci asta, nu?! Doar e Dragobetele. Surprind-o in altfel si altcandva cand nu se asteapta. Asta e iubirea, sa o surprinzi zi de zii, sa reusesti dupa o zi incarcata pe care ea a avut-o la munca, dupa atata stres, sa reusesti sa-i smulgi un zambet inocent si infantil dupa o fata atat de obosita inseamna ca ai reusit ceva mare ! Nu stiu daca ati vazut filmul asta "If Only" cand tipul isi pune in cap sa-i faca ziua ce urmeaza cea mai frumoasa zi din viata ei. Si daca reusesti sa o surprinzi cu un astfel de cadou, atunci ai tot respectul meu. Cumpara-i un trandafir, dar unul care se moleseste imediat, nu... unu care sa reziste mult. Surprinde-o si fa-o sa rada toata ziua. Indeplineste-i dorintele inimii ei, si ascult-o nu cu urechile tale, ci cu inima si mintea ta, cu sufletul tau. Dedica-te ei complet, macar de Dragobete, caci doar e frumoasa... ca o stea nu ? 


Etichete: , ,

miercuri, 29 decembrie 2010

Sperante....




Intins pe mijlocul lacului inghetat, stateam si priveam stelele... Eram lipsit de orice speranta caci inima mea era zdrobita. Iubisem asa de mult si regretam ca nu am facut nimic ca sa arat, sa dovedesc. Eram prea timid, prea prost sa fac ceva. Pe cat de frig era afara, pe atat de fierbinti erau lacrimile ce curgeau pe obraji. Nu aveam nimic cu inima, insa ma durea asa de rau in interior incat nu stiam ce sa fac. Puneam mana pe ea, in speranta ca nu o sa ma mai doara, dar cu toatea astea nu se intampla nimic. Nu aveam cuvinte de spus, ci doar lacrimi amare si triste a ceea ce s-a intamplat. Ma intrebam de ce? Aceasi intamplare pe care toti dintre noi o avem la un moment dat in viata "De ce?". Vroiam ca gheata sa se sparga, in mii si mii de bucatele, ca eu sa cad intr-un abis al intunericului si nimeni sa nu mai stie nimic de mine. Vroiam sa scap de aceea inima zdrobita si ce ma durea ingrozitor. Vroiam sa se termine totul... Am privit spre cer, spre acele stele ce erau martore la suferinta mea. Erau martore a tot ceea ce se intamplase, si cu toate astea mi se pareau egoiste, inumane, priveau ca niste statui si totusi puteau sa-mi simta durerea, si cu toate astea nu faceau nimic... "De ce?".  Inchid ochii, adorm pe-un lac inghetat, cad intr-un adanc al gandurilor filozofice, al intrebarilor existentiale, cad adormind in propriul meu purgatoriu.

Timpul trece, asa de repede incat nici nu iti dai seama. Se spune ca timpul vindeca orice, dar oare de cat timp este nevoie sa vindece o inima zdrobita? Indiferent cat de mult timp ar trece, tot sunt urme, tot sunt cicatrici. Umblam in universitate, mergand alene, total schimbat fata de cum eram atunci pe acel lac. Nu mai eram naiv, nu mai credeam in dragoste, nu mai credeam in nimic. Nu mai vroiam sa mai simt aceea durere incredibila pe care am simtit-o atunci. Eram eu, cel care incerca sa se bucure de viata cu bune si cu rele, cu mic si cu mare. Eram un om ce se plimba printre oameni care dadeau importanta unor lucruri insignifiante pentru mine, bani, studii, viitor. Conta doar sa traiesc clipa la maxim posibil. Ma indreptam catre sala de curs, trec de o usa catre niste scari, vorbind la telefon. Imi ridic privirea si raman intepenit. Am inchis telefonul, caci mintea mea era complet goala, nu mai stia ce trebuia sa faca, unde trebuia sa ajunga. Era umpluta cu amintiri frumoase. Tot raul care a fost era uitat, sters de burete. Am simtit inima cum batea puternic, am simtit-o plina de viata, vesela, fericita. Genunchii mi se inmoaie, eram ca o gelatina, nu stiam ce ma mai tinea in picioare. Probabil daca m-as fi uitat la mine din exterior, as fi observat pulsul crescand nebuneste, cum in venele de la gat sangele imi pompeaza viata. Zambesc, eram fericit, o vedeam in carne si oase dupa atat de mult timp. 

Ne intoarcem iar la acel lac inghetat, ne intoarcem in timp si sa presupunem ironic ca, gheata s-ar fi spart, iar eu cad intr-un abis, intr-un adanc inghetat si intunecat. Intind mana spre o salvare, insa oare sa fie in zadar? O raza de lumina, aceea stea cazatoare, imi tulbure drumul meu amar spre strafundul lacului. Deschid ochii si tot ce vad este caldura, este un sentiment asa de cald ce emana doar din zambetul ei. Stralucirea ochilor ei, zambetul si privirea ei gingasa.... sa fie oare asta speranta ? 

Etichete: , , , ,

duminică, 22 august 2010

Dragoste

Ca si definitie, dragoste = sentimentul de afectiune pentru cineva sau ceva. Insa multi oameni uita aceasta definitie. Poti sa ai sentimentul de dragoste pentru o persoana, o fata, un baiat, care pur si simplu ti-a intrat in minte, dar totodata poti sa ai sentimentul de dragoste pentru masina, computerul, laptop-ul tau. Dragostea este ceva minunat, te orbeste, iti ofera o energie de nebanuit, si pur si simplu, te ridica. Cand ai dragoste, ai de fapt si o groaza de endorfine eliberata in organismul tau care ajuta la sistemul imunitar, si la buna functionare a trupului tau. Cand ai dragoste, esti fericit, si totul din jurul tau ti se pare minunat. Poate un om sa aibe dragoste toata viata lui? Poate un om sa simta sentimentul de dragoste, cand sufera? Sau este intr-un necaz enorm? Eu zic ca da, pentru ca acest sentiment de dragoste, ne vindeca, ne reface, ne ridica. Pe cat de benefic este, pe atat de rau ne poate face. 

Mai nou, piata online, si-a intors privirea catre acest cuvant : dragoste. Si au realizat fel de fel de chestii pentru oameni, in numele acestui cuvant. Mesaje de dragoste, sms de dragoste, declaratii de dragoste, statusuri de dragoste si mai tot felul de lucruri. Cuvantul vinde? Sau pur si simplu oameni simt nevoia de dragoste? Poate ca oamenii au uitat ce inseamna sa manifesti acest sentiment de dragoste. Au uitat ca dragostea inseamna sa rabzi totul, sa nadajduiesti totul, sa ierti totul. Aceasta este un pasaj din Biblie, bine o sinteza, dar care sincer o consider cea mai buna declaratie din toate timpurile. 1 Corinteni 13:4-7 spune urmatorul lucru : "Dragostea este indelung rabdatoare; plina de bunatate; dragostea nu pizmuiestel dragostea nu se lauda, nu se umfla de mandrie, nu se poarta necuviincios, nu cauta folosul sau, nu se manie, nu se gandeste la rau, nu se bucura de nelegiure, ci se bucura de adevar, acopera totul, crede totul, nadajduieste totul, sufera totul". 

Nu vreau sa par religios ( desi cred in Dumnezeu ), vreau doar sa arat semnificatia cuvantului dragoste. Cat este el de puternic, si ce inseamna de fapt. Multi iau in batjocura atat semnificatia cat si cuvantul in sine, zicand "simt o dragoste pentru tine asa de puternica" sau "te iubesc enorm de mult" sau doar "te iubesc" cand de fapt tot ce vrea el este doar sa ajungi in pat, iar ea vrea doar lucruri materiale. Cuvantul dragoste, a ajuns astfel sa fie o unealta de manipulare a celuilalt. Vrei ceva acum, simplu, te folosesti de dragoste sa il obtii. Oare mai exista persoane care sa cunoasca definitia corecta si semnificatia cuvantului dragoste? Nu stiu ce sa raspund la aceasta intrebare. As vrea sa cred ca da, dar tind sa cred ca sunt prea putini aceia care inca au rezistat tentatiei de a manipula.

Ajungem dar, intr-un final la o intrebare pe care o gandesc. Pentru toti cei care manipuleaza, sau folosesc cuvantul dragoste in interesul lor propriu, pentru a manipula, i-as intreba : "sunteti fericiti?". Si daca raspundeti "Da", atunci v-as mai intreba "pentru cat timp sunteti?". Caci folosirea corecta a acestui cuvant, implica o fericire constanta, fara fluctuatii, fara fericire pe moment. Este ceva care te face fericit tot timpul. Si acum, va zic, "nu vreti sa fiti fericiti tot timpul?".

Atunci fiti plini de dragoste, dragoste adevarata !

Etichete: , , , , , ,

marți, 8 iunie 2010

Ce simti atunci cand?

La inceput iti place de ea. Te uiti, te atrage, o consideri frumoasa sau draguta, si incepi din nou sa te uiti mai atent la ea. Si apoi, vrei sa stii mai multe despre ea, dar apare trac-ul acela, chiar daca ai experienta, cea apare in interiorul tau, care te opreste sa te duci. Si te oftici ca de ce nu o faci, ca de ce esti gaina. Timpul trece, si o vezi inca odata, si iar, nu poti, dar reusesti intr-un final sa intri in vorba cu ea, si sa o intrebi cum o cheama. Incerci sa dai tot ce poti, dar observi ca o dai in bara, asa ca inchizi ochii si respiri adanc, si iti zici, daca tot o dau in bara, hai macar sa o dau eu insumi in bara, si incepi sa fi tu. Si ceva se intampla. Ea rade, si se uita la tine, si ii place. Te crede amuzant, idiot da nu conteaza, i-ai captat atentia nu? Ai luat si un id de messenger, ca mai incolo un pic sa te alegi si cu numarul de telefon. Si apoi te intalnesti cu ea, si apoi discuti cu ea, si apoi observi cum este ea, atat in interior cat si la exterior. 

Si apoi realizezi ceva, ca incepi sa te indragostesti de ea. Ca incepi sa tii la ea, ca incepi sa te gandesti tot timpul la ea. Iar sentimentele care incepi sa le ai sunt greu de descris, dar ale mele, ar putea fi descrise in felul urmator. Roua aceea a diminetii care se aseaza pe frunzele copacilor la acel rasarit de soare, o stiti ? Si mirosul acela de proaspat, imbietor, cu aceea mireasma imbelsugata de natura? Ei bine, de cate ori ma gandesc la ea, sunt transpus in acel loc, unde, este ea intr-o rochie frumoasa alba cu parul batut in vant, imbratisandu-ma calmandu-ma. Tot ce am in mine, cade in fata acestor sentimente care le am. Desi uneori ma enerveaza, sau ma oftica, nu ma pot supara, caci tin la ea, si imi place de ea. Imi place cum imi face inima sa bata, imi place trupul ei, imi place pielea ei, cand o ating cu buzele, cu mainile mele. Imi place sa-i sarut buzele, si ma simt al cuiva, ma simt stabil cand sunt cu ea, cand ma gandesc la ea. Este un copil atat de gingas, cu o piele atat de soft si placuta la atingere. Pot sa zic ca sunt fericit alaturi de ea, sunt incredibil de fericit cu ea. Nu mai am nevoie de nimic altceva, pentru ca sunt in acel loc in inima mea, unde adierea vantului usor de dimineata, misca frunzele copacilor, cazand aceea roua atat de naturala pe fata mea. Sunt un om foarte norocos, asta o pot spune. 

Imi placi enorm de mult.

Etichete: , , ,

miercuri, 2 iunie 2010

Hai ca incep vara cu schimbari!

Drum plictisitor, dar ajuns la destinatie. Un Bucuresti cam trist, si innorat, si cu multa ploaie. Cam asta ar fi parerea mea. Radio Whisper, nu mi-a raspuns la telefon desi vroiam sa-i intalnesc. Sper ca sa pot sa realizez si asta. Intre timp, oameni buni, anunt schimbari si de data asta vorbesc serios. Am de gand sa ma ocup de mine, insumi, si renunt in primul rand la alcool. Kaput gata, mi s-a pus pata. Nu am mai baut de sambata seara. Si acum e marti, deci ma simt mandru, stiu ca suna ciudat a betivan, dar nu sunt alcoolic sau betiv, beau de sete, pentru ca mi se usuca gatul. In curand o sa ma vedeti, citind ceva de manangement sau de accesarea de fonduri europene. Pentru ca mi-au venit niste idei geniale ! Si vreau sa le pun in practica. Cred ca e timpul sa arat si de ce sunt in stare, sa fiu un exemplu pentru altii. Cat despre capitolul dragoste, hai sa va zic un lucru, fetelor. Sa nu va suparati dar, va spun, pa pa ! Nu, nu imi schimb orientarea, ci am deja o prietena, si nu prea vreau sa-i dau drumu. Inainte sa o cunosc mai bine, eram ca o bestie, insa ea, ma calmeaza, imi potoleste instinctele si ma face sa fiu un alt om. Cu toate ca mi-a zis sa nu mai beau, deja luasem hotararea de mult sa nu mai beau. 

Ma gandesc cum este sa dorm, cu ea in brate. Pentru ca trebuie sa recunosc ceva. Eu pana acum, dormeam cu o perna in brate. Imi place enorm de mult ca atunci cand dorm cu o fata, sa o iau in brate. Vreau sa renunt la perna, si o sa dorm cu ea. Hai ca.. prea suna asa naspa nu? In fine, asta e, asa sunt eu. Vreau sa o vad de dimineata, sa o trezesc in saruturi, sa o mangai usor pe fata, pe trup, sa o iau in brate. Cer prea mult ? Hmm, nu stiu sa vedem. Va anunt ca ma voi schimba! Iar prietenii mei deja, nu le mai place de mine.

Acum trebuie sa dorm, caci sunt rupt de oboseala. Va salut cu respect ! Numai bine !

Etichete: , , ,

sâmbătă, 29 mai 2010

Sentimente in plina noapte

Suparat si ofticat. Asa eram cand am iesit din casa. Ofticat rau de tot pe ea pentru ca era indecisa. Nu realizam ca afara inca era luna plina. Si ce mai luna plina. O, una asa de mare si de galbena inconjurata de nori ce erau stralucitori de la lumina ei. O, si luna asta, cand m-am uitat in ea, eram pierdut. Stomacul mi-a luat-o razna, pandaliile si ganganiile din capul meu sareau sus de fericire, ca sunt liberi in sfarsit, iar eu trebuia sa ma intalnesc cu ea. Deodata picioarele au inceput sa fuga de capul lor, habar nu imi dadeam seama ca eu alergam. Aveam deodata in mine o energie inexplicabila. Auzeam mai bine, miroseam mai bine, eram plin de viata. Nu mai eram letargic cum fusesem toata ziua, acu alergam, eram plin de energie. Si ma intalnesc cu ea. Si trebuia sa-mi controlez impulsurile care-mi veneau valuri valuri. Vorbim ce vorbim, si la un moment dat ma uit iar la luna, si apoi la gatul ei ce statea maiestuos neacoperit de nimic. Caci era cu o bluza ce pleca de la umeri, si lasa tot gatul dezvelit. Deja ma vedeam cum muscam, deja simteam parfumul, gustul, si pofta imi crestea in mine enorm. Stiu doar ca dupa ce m-am uitat la luna, m-am trezit infipt in buzele ei, sarutandu-le, muscandu-le, si singuru lucru care m-a facut sa ma opresc, a fost nu aici. Am luat-o de mana si am mers undeva intr-un loc mai retras, unde ca un leu in cusca, ce eram, am sarit pe ea. Doamne si ce buze are, si ce bine e sa le saruti, si ce gat, si ce puls, si ce gust. Ma innebuneau si mai mult, si vroiam si mai mult. Ne-am lasat amandoi dusi de val, insa nu atat de mult. Ci doar, ne sarutam, asta pana cand ma trezesc ca aproape ii sfasai bluza de pe ea, si sutienu. Si ma opresc iar, caci eram in rai, toate simturile mele erau high, si ea era incredibila. Si apoi se uita in ochii mei, cu aceea privire inocenta, si ma topeste enorm de mult. Raman fara cuvinte, caci in fata acelei priviri care poate imblanzii bestiile, cel putin bestia din mine, nu am ce sa fac. Sunt fara putere, si imi place mult de ea. Un sarut, si inca unu, si apoi aud vocea ei in timp ce se uita in ochii mei "imi place de tine mult". Inima o ia razna, pulsul imi creste, de fericire, caci ea era in bratele mele, atunci, acolo. Timpul trece, si nu ne dam seama, caci sunt prea ocupat cu gura ei, cu buzele ei, prea ocupat cu gatul ei, sunt prea ocupat cu ea, si nu mai imi pasa de nimic.

Orele trec, noapte era in deplina putere in acel moment in care ne-am hotarat sa plecam. In mine, sentimentele cresteau pe masura ce o priveam. Pe masura ce ii priveam buzele, ochii, si pielea ei fina. Pe masura ce stateam mai mult cu ea, pe atat imi cresteau sentimentele fata de ea. Ne-am oprit intr-un mic parc. Acolo, sa zic, am stat pe o banca, intr-un mod, destul de surprinzator, caci banca s-a transformat practic, intr-o clipita intr-un pat. Ea era intinsa pe spate, cu picioarele incolacite de soldul meu, iar eu, deasupra ei, sarutand-o. Daca ar fi avut rochie, mai mult ca sigur nu m-as fi putut abtine, sa nu incep sa sarut si mai mult. Cand e luna plina, sunt brainless, sunt condus de stomac si de impulsuri, si un lucru era sigur. Nu ma mai puteam satura de buzele ei, nu ma mai puteam satura de ea, o vroiam in brate, o vroiam langa mine si nu imi mai doream sa-i mai dau drumu. Era pur si simplu, si este, tot ce mi-am dorit.

Si cum mergeam spre casa ei, sa o conduc pe la ora 4 dimineata, in timp ce zorii zilei incepeau sa isi faca aparitia, o tineam de mana si eram super fericit ca sunt cu ea. Nu imi era foame, nu imi era sete,  eram bucuros ca aveam langa mine, o fiinta gingasa cum era ea. Ajunsi in fata blocului ei, o iau de mana, ma uit in ochii frumosi, inocenti si puri asemeni ca unui copil ce nu cunoaste raul, si ii sarut buzele rosii, stralucitoare, apetisante. Imi iau ramas bun de la ea, si ma pregatesc sa plec. Asta pana cand, ma apuca ea de mana, ma trage puternic langa ea, si imi zice "nu vii sus?". Raspunsul meu, l-am tradus printr-o serie nebuna de saruturi, pasionale, in timp ce imi doream sa o iau in brate si sa urc cu ea, mi-am adus aminte ca sta la etaju 4. Am preferat sa nu o iau in brate, sa mergem in reprize sarutandu-ne, dorindu-ne sa ne sfasiem hainele unu de pe celalalt. Ajunsi in camera ei, m-am infipt spre sanii ei si am inceput sa-i sarut frenetic, incontrolabil, in timp cea isi baga mainile in parul meu, si apoi cobora pe spate, cu unghiile ei fine, zgariindu-ma incet si dulce pe spatele meu incordat. Inima batea puternic, iar hainele ei i le sfasiam cu privirea. Ea citea destul de bine dorinta din ochii mei, cat si eu pe a ei. Iar cand am vazut patul, ma rugam in mintea mea, sa nu scartie. Ruga mi-a fost auzita, iar noaptea a fost lunga si placuta. Dupa o noapte nebuna, si pasionala, am vazut-o in camasa mea fara nimic altceva decat saruturile mele, si cu un decolteu asemeni unei scolarite inocente. M-am lasat pe spate, in timp ce ea isi gasea loc pe pieptul meu. Bratele mele au strans-o puternic, iar buzele mele ii sarutau fruntea. Vroiam sa stie cat de mult pot sa tin la ea, si totodata, cat de mult incep sa o iubesc.

Etichete: , , , ,

miercuri, 26 mai 2010

Din inima mea



S-a terminat? De ce? Doar am inchis ochii, inca iti simt respiratia, inca iti miros parfumul. Cum? Esti aici, inca, nu s-a terminat. Astept, caci buzele tale m-au fermecat. Mi-au pus lanturi pe mine, m-au facut sa uit de tot. Sunt aici al tau, nu iti cer nimic, nu am dreptul sa imi doresc. Sunt cuminte, si ascultator, caci tot ce pot sa fac este sa astept. Nu te pot uita, si nici nu vreau sa te uit. Oare incep sa fiu al tau? Oare am voie sa gandesc asa? E doar un gand nimic mai mult, pana cand ceata se va ridica, voi fi acolo.

Nothing you confess, can't make me love you less

Etichete: , ,

marți, 25 mai 2010

Animalic



Luna in toiul notpii era mult prea frumoasa. Stomacul meu imi batea ratiunea la poponeata destul de grav. Nu eram sigur ce sa fac, ce anume sa-mi ascult. Nu stiam ce alegere sa iau, dar un lucru era sigur, ea era in fata mea, si stiam ca nu trebuie sa fac nimic, insa instinctele mele o luasera razna. Deja incepeam sa ma uit la gatul ei, sa-i simt mirosul, sa-i simt vibratiile pielii ei, sa-i aud vena pulsand. Imi venea atat de mult sa o musc, si sa o sarut pe gat, atat de puternic, incat trebuia sa ma uit in alta parte, caci dorinta incepea sa fie prea mare, si nu mai ma puteam controla. Pe masura ce nori plecau, iar luna isi facea aparitia pe cer, mai luminata ca oricand, razele ei, se asternau usor pe gat, aratandu-mi parca, the bullseye, unde trebuie sa sarut. Imi inchisesem ochii, si era ultima batalie a ratiunii de a rezista in fata instinctelor mele animalice. La putin timp, pana cand si mintea mea se intreba, ce gust are, ce miros, cum e gatul ei, si incepea sa isi doreasca la fel de mult sa afle. Era clar, ma lasasem in bratele instinctelor animalice. Era timpul sa aflu.

Ma aproprii de ea, sa o imbratisez ca sa-mi iau la revedere cica. Imi pun gatul pe partea stanga a ei. Incep sa miros puternic parfumul ei, sa-i respir pe gat, si apoi sa mi deschid gura, lasandu-mi canini la inaintare. Si apoi am inceput sa musc, nu tare, nu puternic, nu sa las urme, ci dulce, pasional, incet si bine. Si apoi am inceput sa o sarut. Si apoi am inceput sa gust cu limba pielea ei. Ii simteam sangele fierband, ii simteam pulsul din vena urcand. Si imi venea sa musc si mai mult, pe vena, animalic, instinctiv, dar nu sa o doara, nu, ci sa-i faca placere. Si adevarul ei, ca i-a facut placere, caci mainile ei, instantaneu m-au apucat de parul din capul meu, strangandu-ma rezultand intr-un final, neasteptat. Gatul meu la randu-mi era sarutat de ea. Puteam sa continuu, vroiam sa continuu, Doamne cat imi doream sa continuu, era ca si cum, ma aruncasem intr-o mare de ciocolata amestecata cu vanilie. Puteam sa innot mult timp in aceasta mare de placere delicioasa. Insa vocea ei, cerandu-mi sa ma opresc, m-a facut sa-mi deschid ochii, si sa vad ce am facut. Mi-am deschis ochii, insa cu buzele inca infipte in gatul ei, am respirat adanc, si apoi m-am indepartat. M-am uitat in ochii ei, aveau o infatisare dubla. Erau si bucurosi dar si tristi in acelasi timp. Am simtit in mine o durere, o vinovatie, nu ar fi trebuit sa fac asta. Am strans-o in brate, i-am soptit inca odata ca mi pare rau, ca a fost ceva ce nu am mai putut sa mai controlez, si am plecat.

Etichete: , , ,

marți, 18 mai 2010

Dedicatie muzei mele

Cerul se lumineaza, orice umbra cat de adanca ar fi ea, se sperie de razele diminetii. Parfumul ei il simt si acum, in mainile mele, in timp ce hainele ei cadeau, de parca ar fi fost lesinate. Nu era vina mea, insa imi placea starea in care ma aflam. Alunecase usor spre bratele mele de la prima cafea inca. Imi si aduc aminte, cum s-a intamplat totul. Intrarea secundara din Mercur, aiurit de felul meu, eram cu capul in nori, sau norii erau in capul meu, ideea e ca usa s-a deschis. Ea avea plase, eu aveam ganduri, am lovit-o puternic fara sa vreau, ne-am izbit unul de altul. Plasele s-au rupt, si lucrurile au cazut pe jos. Mi-am cerut iertare, insa fiind atent la lucrurile ei sa i le strang. Lenjerie intima, probabil ale ei, imi trece prin maini. Sunt mirat, caci incep sa ma gandesc peste cine am dat. Cand aplecat imi ridic privirea si o privesc in ochi. Am ramas mut, o privire rapida asupra ei, si deja simteam Cupidon cum imi trimite sageti. Am ramas mut, nestiind ce sa zic, in afara de te rog iarta-ma, chiar nu am vrut. Apoi a zambit, iar eu, am fost izbit si mai rau de Cupidon. Imi afisez si eu zambetul strengaret, si ochii mei deja straluceau. Ca sa ma revansez, o invit la o cafea. Era din partea mea. Si apoi si-a deschis gura, si a vorbit, si am auzit vocea ei. O voce atat de placuta, incat as putea zice cu mana pe inima, ca se tragea din neamul lui Orfeu, ce cu al sau cant, imblanzea natura si animalele salbatice. Am ramas uimit, si nu m-am abtinut sa nu-i zic ca are o voce superba. Imediat s-a facut rosie la fata, si am mers spre San Marco sa bem o cafea. Eram deja prins in mrejele iubiri.

Nu stiu cum au putut sa treaca patru ore, dar stiu ca am ras mult si ca ea s-a simtit bine. La final ma trezesc ca o intreb de un numar de telefon, si spre surprinderea mea mi-l da. Imi spune ca se grabeste, si ca trebuie sa plece. Ne ridicam sa plecam, si iar, poate ca soarta a vrut sa fie asa, ne apropiem iar unu de altul, iar buzele noastre practic se atrageau una pe alta. Aveam impulsuri sa o sarut, aveam fluturi in stomac sa o iau in brate puternic si sa o sarut. M-am uitat in ochii ei si am citit dorinta pe fata ei. I-am zis iarta-ma ca fac asta, dar nu ma mai pot abtine. Ce vrei sa faci? m-a intrebat ea vrajita parca. Asta, si o sarut incet, romantic si dulce. A fost primul sarut cu cea care avea sa fie muza mea.

Va continua.

Etichete: , , ,

sâmbătă, 15 mai 2010

Ramai cu mine



Patul era al nostru. Eu eram al ei, ea a mea. Uzi leoarca, transpirati si goi, stateam unul in bratele celuilalt. Inimile noastre alergau nebuneste in pieptul nostru. Dupa o noapte nebuna, statea la pieptul meu, jucandu-ma pe trupul ei, mangaind-o pe tot trupul fin, cu un singur deget, apoi cu doua degete, apoi cu toata mana. O vedeam cum adormea in bratele mele. Iar lucrul asta pentru mine insemna ceva cu adevarat placut. Saruturi pe fruntea ei simpla si fina, buzele ei rosii, si ochii stralucitori, toate lucrurile ma faceau sa o iubesc si mai mult, sa o doresc si mai mult. Eram nesatul, eram cu ea, sincronizati perfect. Eram un amant, ce isi indeplinea scopul, acela de a satisface femeia exact pe partea de care duce lipsa. Afectiune, mangaiere, atentie. Lucru care ea nu il primea de la sotul ei, fiind ocupat cu munca. Ce naspa, ce trist, cum poate sa lase o nevasta asa de frumoasa, sa alunece pe calea adulterului? I-am luat fiecare particica din trup sarutand-o, gustand-o, acordandu-mi toata atentia mea, ei. Ea, era in al noualea cer de fericire. Atunci se simtea implinita, se simtea completa, experimenta stropi de iubire, experimenta viata. Desi o lacrima isi facea aparitia in coltul ochiului ei drept, buzele mele au supt-o. Nu am lasat-o sa planga. Nici sub dus, nu am lasat-o sa se gandeasca ca a facut ceva rau, ca si-a inselat sotul. Era dreptul ei de a fi fericita, de a fi completa. Era fericirea mea, sa o vad asa, sub dush, in timp ce intr-un moment intim o imbalsamam cu un gel de dus ce mirosea a vanilie de prin tarile arabe. Sanii ei perfecti, bine definiti cu sfarcuri intarite si de o culoare rosie puternica, imi faceau deliciul ochilor, cat si al mainilor de a-i atinge. Trupul ei suav, cu un fund bine definit, tras ca prin Photoshop, era atat de placut la atingere. Nu ne-am putut abtine, iar eu imi doream si mai mult....

Sa o am sub dus, sa o fac fericita si acolo. Imbatati de mirosul vaniliei, infierbantati de caldura apei, ii citeam inima, ii puteam vedea dorinta de pe chipul ei. M-am lasat dus de val, cu muscaturi pe gat, cu saruturi pasionale, cu mangaieri pe san, pe la spate. Invaluiti de ceata, inecat usor si placut de parul ei brunet si lung, am inceput sa facem dragoste. Erau sentimente, ce ea le simtea puternic. Era o atentie dupa care ea tanjea. Eu i le-am dat, si am facut-o sa simta pana in maduva spinarii, tot ceea ce isi dorea, iar in pat, in timp ce ma saruta pe piept, si la buric, isi ridica privirea cu acei ochi albastri deschisi, plin de stralucire, de dorinta, de pasiune, si se apropie ca o felina la urechea mea. Se lasa deasupra mea, isi pune capul pe umarul meu, isi alipeste trupul de al meu, si imi spune : 

"Ramai cu mine........"

Etichete: , , ,

marți, 13 aprilie 2010

Interviu, cu inima mea

Daca as incepe sa-mi dau drumul la gura, ca sa-mi deschid calea catre, inima mea, si sa-mi las acel mic lucru ce bate in pieptul meu, libera sa se exprime ar fi ceva de genul. 

Eu sunt inima lui Cretzu' si de ceva timp incoace, eram intr-o stare de amorteala, pur si simplu imi era greu sa bat fara nici un motiv, fara acel motiv, ce defineste iubirea. Sentimentul acela care te cuprinde, si iti da fiori, si iti face parul de gaina. Stiti voi la ce ma refer, nu? Cheia de la cusca cu fluturi din stomacel, a fost gasita de catre o mana asa de gingasa, de un copil cu un suflet calduros. Initial nu stiam ce se intampla, eram amortita, si adormita, eram intr-un intuneric bezna, si nu vedeam nici o lumina. Credeam ca, gaza ce ma tine, era moarta. Odata ce fluturi au fost eliberati, a inceput nebunia. Sangele ce avea o intensitate lenta, pompat de mine, era prea fierbinte. Si incepea sa curga prea frenetic. Eram trezita dintr-un somn adanc si m-am speriat prima oara. Ce pacat ca in gazda asta unde stau, vestile circula ingrozitor de lent. Doua limfocite aiurite de la petrecerea fluturilor, au venit la mine in vizita. Ce faceti fetelor? Le-am intrebat curioasa, caci le vedeam atat de fericite. Mi-au raspuns, bineeeeeee suntem super super fericite. Eu mirata, caci nu stiam vestea inca, am intrebat foarte curioasa, de ce? Gazda asta idioata, in care tu sezi, este indragostita! De fapt tu, inimioar-o esti indragostita!!! Si au inceput sa rada de mine, ca nu realizam ce ziceau. Eram asa de confuza incat, credeam ca e 1 aprilie. Insa nu era, era doar 10 aprilie. Hmm, Iau telefonu sun stomacu, sa ma pun in tema cu ce se intamplase. Suna, si mi raspunde asta, mort de beat de fericire. Ma frate ce-ai patit? Sunt imbatat de fericire, fluturi nebuni, descatusati, fal fal, uaaa mega party si inca o tine in continuare! Ce anume, intrigata. Dragostea tu, esti ultima care afla? S-a indragostit gazda! Daca doi oameni, mi-au zis ca ar trebui sa fiu indragostita de ce eram asa de confuza? 

Si apoi a venit. Intunericul a devenit prea luminat, si eram orbit, de o dragostea straina. Era asa de calduroasa, incat sunetul glasului ei, m-a trezit asa de puternic, incat am inceput sa pompez frenetic, si fara oprire. Acum inteleg de ce sunt fericita. Acu inteleg acei fluturasi nebuni, ce au dat startul la ceea ce simt acum. Sunt o inima fericita, plina de viata, plina de energie ce bate cu un scop precis. Si anume sa fac fericita, inima care m-a atins. Dragostea vine pe neasteptate va zic, si credeti-ma caci am trecut prin asa ceva, iar acum, bat puternic, fericita, si pompez in gazda asta cam idioata, sentimente non stop. O sa recunosc, iubesc enorm, de mult, mana care m-a trezit. Gata ma intorc la treaba, am dragoste de pompat prin venele alea uzate. Fir-ar sa fie de sistem imbatranit de vreme, da las ca vad ca fluturi fac treaba. Reinoieste gazda din cap pana in picioare. Va pup !

Etichete: , , ,

luni, 12 aprilie 2010

Shhht. Sunt indragostit!

6 ore aproape trecute. Soarele sta sa bata la fereastra. Imi deranjeaza un moment ce nu as vrea sa se termine. Un sir lung de "te iubesc" -uri. Sunt fericit, caci am la urechea mea, la capatul celalalt al firului o voce ce a pus stapanire pe tot ce inseamna "eu". Sunt coplesit, de iubire, caci fabrica din mine, este din nou in functiunie. Cum ma gandesc la tine? Hmm, cand eram mic, intotdeauna aveam o parere despre cum as vrea sa fie persoana iubita, Au trecut mai bine de 17 ani, iar in tine, imi vad dorintele mele din copilarie. Nu merit sa fiu atat de norocos sa pot iubi, si sa fiu iubit de o persoana gingasa, scumpa si cu un suflet inocent, copilaros, palpitant, cu o lume atat de frumoasa, asemeni unei sirene, stai si ma strigi, si ma ademenesti, si vin, caci ce simt, este atat de puternic, incat nu sunt sigur daca voi rezista pana la final, pana cand voi avea ocazia sa te tin in bratele mele. Tot ce am, iti dau tie, iar de la bun inceput ai stiut ca daca ma vrei, primesti totul. Esti tu pregatita sa primesti dragostea mea? O sa rezisti tu, la cat de mult pot iubi? Ma arunc, si ma las purtat de val, caci intr-un final, sunt un cret indragostit de fata visurilor mele. Ce idiot ar fi in stare, sa lase acest lucru sa treaca pe langa el ? Sunt idiot, da nici chiar asa. Vrea sa ti vad zambetul tot timpul, vreau sa te iubesc, in stilul meu, enorm, spontan, fara nimic in schimb. Tot ce am in mine, tot ce gandesc totul sunt ale tale. Te-am cautat si am scris si despre tine, dar cand te-am aflat, mi-au dat lacrimile de fericire. Te iubesc si am in mine, un foc ce arde, neincetat. Tot ce am sa iti daruiesc, sunt doar sentimente de iubire. Pentru multi pot fi penal, pentru restul iubesc enorm. Si nu credeam ca am sa mai zic asta vreodata. Exact cand imi pierdusem speranta. O venit ea cu tupeu, si mi dadu una in cap, si mi zisa. Stai potol bah, ca sunt eu.

Mno m-o lovi la modu grav Cupidon asta, si ghiciti ce. Am si fluturi in stomac, de va vine sa credeti sau nu. Eu sunt indragostit, si o sa vedeti si fata aceasta a mea. Mi-ati fata de curvar, afemeiat, depravat, pervers. Ei bine, cunoasteti-mi si partea mea in care iubesc, si am sentimente in mine ce au izbucnit asemeni, bombelor atomice. Fluturi in stomac, de cand nu ne-am mai vazut ma fluturasilor.

Acu ma culc.... da am cateva melodii in cap... :))))






Etichete: , , ,

joi, 9 iulie 2009

17 again...

Filmul este bun, mie unul mi a placut enorm de mult. Adika m-a facut sa-mi pun intrebari. Ce as face eu daca as fi din nou la 17 ani? Si cum stau la birou si ma gandeam, oare as vrea sa indrept lucrurile? Sau as repeta acelasi greseli pe care le am facut? Probabil ca as face mai multe, nu as mai fi fost asa, inchis in mine, as fi incercat mai multe lucruri, poate ca, in loc sa stau de vorba la telefon cu ea, poate as fi incercat sa o scot la o plimbare prin parc sa vorbim, telefonul era ok, dar mi as fi dorit enorm de mult sa fiu in preajma ei, nu doar sa mi folosesc imaginatia atunci cand ea era la capatul celalalt al telefonului. Probabil ca as incerca sa schimb asta, sa o vad mai des, nu doar duminica, sa i vad zambetul, sa i vad ochii, privirea, sa i simt parfumul, sa observ cum face gropitele acelea perfecte cand zambeste. Poate ca as fi incercat mai mult, poate ca as fi incercat sa i spun in fata ce simt pentru ea, poate ca asa nu as fi regretat faptul ca nu i-am marturisit sentimentele mele despre ea. 17 ani, pentru mine au fost, pragul dintre lumea de copil si maturizare fortata. Brusca nevoita, dar inevitabila ( sau poate ). Poate ca in aceea noapte, in care am fost acolo, face to face cu ea, la sunetul greierilor, la lumina stelelor, cand luna inca era pe cer, conducand o acasa, acel moment in care am avut ocazia sa i zic ce simt, de ce nu am facut o ? Teama, pentru ca stiam ca, o sa o pierd indiferent, lipsa de incredere in propriul eu, in mine, faptul ca nu credeam ca ar putea o fata ca ea sa se uite la mine, si cu toate astea, de abia asteptam ora 7 sa vorbim la telefon, aproape zi de zi. Au trecut 5 ani de atunci, wow, nu mi vine sa cred 5 ani, in care am pierdut multe. Am pierdut timp in special, si am luat o razna. M-am schimbat, in bine in rau nici eu mai stiu.

Imi aduc aminte, emotiile, bataile de inima care le aveam, in momentul in care intra in camera, imi aduc aminte prima oara cand am vazut o, nu puteam sa ma uit bine, la ea, nu puteam imi era rushine, de frumusetea ei extraordinara, nu puteam decat sa stau cu capu in podea. Dupa cateva minute bune, de privit podeaua, am ridicat privirea. Tot ce am putut vedea era acel spectacol de lumini, razele de soare ce veneau prin fereastra, isi gaseau locasul in ochii ei stralucitori, in buzele ei date cu un ruj finut si in buclele ei, God she is a beauty, mi am zis eu. Imi aduc aminte, cuvintele scurse din gura mea, cu o viteza mai mica decat a melcului. As schimba asta, probabil ca as spune din inima mea, sentimentele mele. Sa vada asta, mi as dori ca acel sarut, care mi l am imaginat atat de mult, over and over again, sa se intample. Rad acum, zambesc pentru ca acum mi se pare si prostesc si amuzant. Prostesc pentru ca am fost un prost ca nu m am dus sa o sarut, si amuzant, pentru imaginile felurite care mi au trecut prin capul meu. Odata mi am imaginat ca vin la ea acasa sa i repar calculatorul, si ea coboara pe scari, si se impiedica. Eu fug repede pe scari, si o prind in brate, fara sa cada pe jos, in asa fel incat sa o privesc in ochii ei, si sa fie acel moment, in care, buzele noastre nu se misca, ci pur si simplu ochii nostri patrund adanc in sufeltul fiecaruia. Acel moment calduros, in care, inimile fiecaruia se cunosc. Focul si fiorul acela care te trece, cand ti in mainile tale, lucrul pe care il iubesti enorm, pe care il pretuiesti ca pe o comoara, dar din cauza circumstantelor, trebuie sa nu arati acest lucru. La naiba cu ce gandeam atunci, prost am fost ca nu i am zis, si nici acum nu i am zis ce am simtit pentru ea. Poate ar trebui sa i zic? Ar mai conta? Nu cred, probabil ca nici nu se mai gandeste, rad, acum, pentru ca stiu ca, ea are viata ei, au trecut 5 ani. Cred ca nici nu ma baga in seama, acum 5 ani.

Au trecut 5 ani, de la 17 ani ai mei, de la privirea ei, de la zambetul ei, de la vocea ei.


Goran Bregovici - American Dreamers

Etichete: , ,

marți, 24 februarie 2009

A Dragobete's Story...


Ce soare puternic era afara, nici macar nu facuse ochi deja, ca soarele deja il saluta. Trimitea caldura in ochii lui, parca ii zambea si il incuraja "Go outside... Go.. u ll never know". Ce chef avea el, nu mai de iesit nu avea....Se spala, mananca, isi face sandwich urile. Deschide usa, intr adevar caldura soarelui, ii invadase acum si trupul. Era un pic moracanos, dimineata nu i prea convenea nimic.Sta oleaca, trage aer in piept, si incearca sa si schimbe parerea. O sa fie o zi superba, uite pana cand si pasarele canta asa frumos... da.. o sa fie o zi superba.Merge pe strada, iar cheful de viata il inunda, vede ca in jurul lui totul e frumos, chiar si cupluri care se imbratiseaza si se saruta. Hmm simte parca dragostea care pluteste in aer, si incepe si el sa si doreasca o jumatate. Se intalneste cu un grup de prieteni, si unul dintre ei il intreaba, unde ti e prietena ta? Si el ii raspunde, pe un ton de gluma, ma asteapta diseara, in parc... pe pod... imi asteapta sarutul. Rasete si voie buna, el isi urmeaza drumul mai departe, ajunge la servici. Toata lumea era intr o stare care se vedea pe fata lor, un zambet, din ala care provenea din inima. In timp ce muncea, se gandea, la posibilitatea ca ceea ce a zis, sa se adevereasca, chiar ar fi posibil, ca cineva pe care nu cunoaste sa stea acolo sa il astepte? Nu are cum, isi spune el, dar toata ziua, mintea lui numai la asta i a stat. Isi termina munca, iese se duce pana undeva sa mai rezolve o treaba, si tocmai cand sa se duca acasa, un sentiment puternic, ca si cum cineva il astepta, il loveste. Sta un pic, se gandeste, pana la urma nu are nimic de pierdut nu? Asa ca incepe o plimbare... o plimbare pe care sigur sigur.. nu o va uita in viata lui.....

Parcul, un imens spatiu verde, unde te poti plimba in voie. Intra pe poarta, din nou, inchide ochi fara sa vrea, si vede silueta unei fete, un pic inalta, dar restul nu il poate vedea, e intr o umbra, in care poti sa vezi doar silueta.... Acum lucrurile incep sa devina serioase, sentimente puternice il inunda, il fac sa devina constient, ca prezenta lui este chemata, este ceruta cu insistenta de o inima, care il asteapta si care il asteapta de mult timp, nimic nu se compara cu acel sentiment care il traia in acel moment, incepe sa devina constient de chemare, si incepe sa devina agitat, incotro sa o apuce? unde este ea? unde o gaseste? Se linisteste, incearca sa o caute ... in interiorul lui, sa asculte mai bine vocea ei, pana cand realizeaza.... Isi misca picioarele din ce in ce mai repede, alearga, pana cand... ea e sus.. el e jos, ochii lor se intalnesc, urca pe scari intr un ritm alert, ca si cum nu ar mai vrea sa mai iroseasca absolut nici o clipa ci sa profite de tot timpu care il are la dispozitie ca sa fie in preajma ei, sa o cunoasca, doar a asteptat o nu? si a tanjit dupa ea... mult timp. Noaptea, cel mai bun sfesnic al oamenilor, atunci se intampla o gramada de minuni, intr un ambient al dragostei, un miros imbietor de placut, care iti invita toate simturile sa te lasi dus de val...Da, el era la capatul podului, ea era la mijloc, se uita la el, el la ea... Face pasi ushori spre ea, ca si cum nu ar vrea sa o sperie si sa plece, printre nori, luna isi face aparitia, si lumineaza doar jumatatea dintre ei, merg amandoi spre acea zona luminata, cand ajung amandoi acolo, era asa de frumoasa, bruneta cu mici bucle pe ici pe colo, pe acel par stralucitor, cu acel parfum ametitor, un ten catifelat, placut la atingere, atunci cand iti pui degetele pe pielea ei, simti totul, asa era el, cerceta cu mana, fata, pielea de pe mana ei, ochii ei erau asa de frumosi, stralucitori si verzi. Nu si ziceau nimic, erau amandoi acolo, erau printre valurile iubiri, buzele lor, dornice sa se intalneasca, se chemau una pe alta, intr un mod timid, se apropiau, dar cu o dorinta mai arzatoare si cu o sete de cunoastere puternica. Se intalnesc, se saruta, acel sarut care nu e ca oricare, nu... e un sarut al pasiuni, timide de prima dragoste adevarata. Da, se saruta si se lasa dusi de val, in acel moment, s au intalnit, a fost pe undeva, poate la un capat al lumii, si el la celalalt, dar de Dragobete.. s au intalnit, povestea lor, a inceput in acea zi minunata, unde iubirea, este traita si simtita de toti. Ei doi... s au intalnit, intr un moment, al spontaneitati, intr un moment in care aveau nevoie amandoi unul de celalalt.... Mainile lor, erau impreunata, se bucurau amandoi de fiecare, de gatul ei, de parfumul ei, o saruta peste tot, si gusta tot ce avea la dispozitie, era fericit, si el si ea. O iubire intr un parc, la lumina luni, luase nastere.... cerul devenise clar, nori disparusera... iar ei doi, erau in bratele fiecaruia.




Etichete: , , ,

vineri, 19 septembrie 2008

Stand la intersectia fictiuni cu realitatea....

Cheloo - smoke flow... si totusi. .imi las mintea sa pluteasca. Este totusi joi, bine vineri, o saptamana marcata de munca, pe langa ideile ce mi vin in cap, benefice mie, serviciului meu, imi las acum pentru un moment, si imi las mintea libera, sperand la o fluctuatie de cuvinte, ce debiteaza si scrise cu ajutorul degetelor mele.

Inchid ochii, imi indrept atentia spre fereastra, si mi se pare ca ploua si totusi nu ploua, dar in mintea mea, aud picaturile cum cad, parca as auzi si un fulger, parca vad si lumina lui si zgomotul tunetului, si totusi nu e... da... preia conducerea za imagination.

Cum merge pe strada, pe aceasta vreme bacoviana, inima ii bate de ce? ii bate asa puternic, daaaa.. de abia astept.. ma voi incalzi, boooom, hey. .da nu incepe acum, mai asteapta oleac'. Hmm... nu se mai termina strada asta, ar cam trebui asfaltata.. lasa.. numai e nevoie.. a ajuns, scoate telefonul, da un beep. hai.. coboara.. ..

"Sunt obosit, turtaaaaa, stiu. Eu am energie, vreau sa ne plimbam, hai mah.. pe bune? aha.. si .. unde vrei sa mergem? ... eu stiu.. nu stiu.. vreau sa ne plimbam"

Ridica ochii spre cer, nori cei mari si negri.. cenusii.. plecasera.. printre ei.. cate un firicel de raza de soare.. hmm.. "Ok, tu ai vrut o .. vrei plimbare? ai energie? tu ai vrut o" O apuca, cam ofticat de mana, si incep sa se plimbe, in el.. inima tot ii bate, tine in mana.. persoana pe care o iubeste, se uita in ochii ei, si vede stralucirea lor, stralucire ce se datoreaza iubiri pe care io poarta. Trec vreo 3 sferturi de ora si ajung la margine, unde mergem? u shall see,pe un ton cam diabolic. Ajung pe un deal de la periferia orasului, o ia in brate si o saruta. .si incet incet face o pirueta asftel incat, ea sa vada orasul.. panorama orasului. Esti nebun!!!! dupa tine. .doar dupa tine.. te iubesc. Un cer jumatate plin de nori, iar cealalta jumatate senina, ei doi in bratele celuilalt, un deal si o panorama a orasului, pe langa asfintitul soarelui confera o continuitate adecvata. Se aseaza jos, ea, sta in bratele lui, el.. se joaca prin parul ei si o mangaie ushor facandu i un masaj pe spate, si incepe sa o sarute pe gat nu se lasa... simte vena cum pulseaza, o musca de parca ar fi un vampir insetat de sange si de dragoste, ea se lasa dusa de val si se intoarce spre el. Te iubesc mah! ....

Sunt cam obosit.. continuarea.. altadata.. .vreau sa incep sa scriu niste postari... cam asa.. cam ce imi trece prin mintea asta a mea creata... :)) macar asa sa scap de munca.. de ideile care mi vin legate de munca, un fel de respiro :))

Fiti iubiti .. ! ( P.S : visez sa scriu carti mai romantice si mai misto decat Sandra Brown :))) =))) )
Scris cu dragoste și pasiune de Neydamn.

Etichete: , , ,

sâmbătă, 9 august 2008

"Oare ai sa ma ierti vreodata?" Maitrey.......

Ca sa va spun cum a inceput aceasta.. intamplare, aceasta intrare practic in blog.. Cum am venit de la munca obosit... m am rezemat de bilbioteca ca sa ma descalt, biblioteca pur si simplu s a clatinat si in capul meu, ca pe un semn de iluminare, a cazut o carte. Dar ce fel de carte, la felul in care era, noua bineinteles, neumblata, era tocmai manualul de limba si literatura romana din clasa a 12, iar cartea ce acum era pe jos, s a nimerit tocmai la un fragment din Maitrey, am luat o in mana si fara sa vreau ochii mei au inceput sa citeasca fragmentul. Este ora 4 si ceva, iar eu aproape am terminat de citit cartea, iar daca va vine sa credeti sau nu, am pur si simplu lacrimi in ochi. Cat de.. mult am putut sa.. ma regasesc in cartea asta, de fapt uimit si socat pentru simplul fapt ca am citit o carte de la cap la coada, insetat parca, de abia trezit, dupa un soooomn indelungat in care pur si simplu am hoinarit fara sa mi dau seama de adevarul crunt,ca sunt un om.. care pur si simplu credea ca stie ce inseamna dragostea, dar acum.. realizez cu adevarat ce inseamna ea. De abia acum.. pot sa zic.. ca greselile pe care le facem, intr adevar sunt facute pentru a invata din ele, sa realizez ca iubirea, si dragostea cand apar, nu ai cum sa te impotrivesti, indiferent de cat de rational ai putea sa fii, sunt niste sentimente atat de puternice si dincolo de puterea noastra umana de a rezista contra lor. Dragostea te loveste tocmai cand te astepti cel mai putin. Iubirea este iubire... iar ceea ce spun acum, sa mi fie aducere aminte pe viitor, iubirea cand iubesti, nu lasi nici un obstacol in fata ta, si nu te temi de nimic, pentru ca iubirea iti da puteri ce oameni nu stiu sau nu si pot imagina. De ce lasam, niste lucruri inutile sa intervina intre mine si persoana pe care o iubesc. Sunt atat de inutil, sau inseamna ca nu iubesc destul de mult incat sa apar ceea ce iubesc cu adevarat. De ce Allan a renuntat atat de ushor??? De ce nu a luptat?? De ce a lasat o sa indure totul?? Tot ce simt acum sunt doar rabufniri in mintea mea ce nu are somn, probabil si din cauza celor 3 cafele baute. Scriu si nu ma pot abtine, pe fundal.. Queen - You don't fool me, coincidenta sau nu, o am pe repeat si tot o ascult.

Inima, insetata si dornica sa afle raspunsuri la intrebari ce mintea le pune, dar cu toti stiim ca.. dragostea si ratiunea nu au loc in acelasi timp. Iubesti, te mulezi pe sufletul acelei persoane pe o iubesti, imprumuti gandirea, modul in care te iubeste acea persoana. De ce este asa de greu, sa pastrem aceasta iubire? De ce punem altceva pe primul loc. Imi spunea cineva ca e greu sa traiesti cu o persoana un an de zile. O fi .. nu o fii, dar nu vreau sa uit un lucru, nu vreau sa uit faptu ca o iubesc ( oricine ar fii ), nu vreau sa uit motivul pentru care stau cu ea, si anume aceea de a privi soarele cum se joaca pe fata ei dimineata, de a ramane uimit, de a ramane blocat, ca am langa mine o persoana care o iubesc si totodata care ma iubeste, o persoana care ma completeaza si care ma intrageste, o persoana care stie ce simt fara sa deschid gura, o persoana care asemenea lui Maitrey, iubeste necontenit. Si eu care am crezut ca m am schimbat, ca nu poate sa mai existe in mine dragoste, iata ca.. imposibilul devine posibil.. si iata ca in mine.. suroaie.. ies si nu stiu de unde ies, eu cel care credeam ca sunt istovit, care ma simteam obosit deja, gol... dar. .nu e.. sunt tot eu .. acelasi eu .. cel care am fost si cel care va mai fii...Cel care iubeste pasional, iubeste intens si care ... isi doreste cel mai mult ( si stiu ca risc sa par a fii naiv sau fraier ) fericirea persoanei de langa el ( indiferent ca e preietena, iubita, amic sau best friend ).

O viata am , si decat sa mor ca un om prost, egoist si lacom sa ma gandesc doar la mine refuz si prefer sa mor fraier asa cum pot toti sa creada, prefer sa mor un implinit macar ca a iubit cu adevarat si ca poate spune ca a iubit cu adevarat, lipsit de egoism si de lacomie. Accept aceasta numire a mea, de fraier si zambesc, ca fraieri sunt aceia care nu traiesc ceea ce traiesc, ca nu vad viata asa cum o vad eu, sau multi altii, sunt indragostit de natura, sunt coplesit de linistea pe care o poate aduce o plimbare prin parc pe la 3 dimineata. Sa stau sa vad un rasarit, pe pod, sa deschid bratele sa imbratisez primele raze de soare, tocmai ca sa spun, din atata intuneric in jurul meu, zambesc pentru ca rasare soarele, dar rasare pentru ca incepe o noua zii, cate obstacole or fii fost, zambesc pentru ca razele acestea calde ce mi inunda trupul in zori, imi amintesc faptu ca am triumfat, incepe o noua zii iar eu .. eu.. sunt in picioare si zambesc, cate obstacole or fii, nu pot birui vointa si ambitia si mai ales dragostea, si mai ales, atunci cand voi invata ce inseamna a fii una din doi oameni, cand voi invata ca dragostea este si mai puternica impartasita in doi, din adevaratul sens al cuvantului, cum iubesc asa sa fiu iubit ...

Oare a facut bine Allan? consider ca da, pana la urma, s a departat de ea cu un scop anume, orice este facut cu un scop bine definit, daca nu in ratiunea noastra in inima noastra , ea care este suverana peste sentimentele noastre, s a departat tocmai ca sa i faca bine, tot din dragostea pentru ea, caci. .cand a incetat sa o iubeasca in sufletul lui? Ce puternic este acest sentiment ca si in carte, o mangaiere sau chiar un zambet cu niste ochi asa de frumosi ce ti sclipesc in fata doar cand o privesti, sau felul in care te priveste, iti da un fior si te face sa te simti intr un mod paradoxal, moale dar si puternic in acelasi timp..

Intr adevar trebuie sa fii o fire puternica ca sa faci persoana pe care o iubesti sa se indeparteze de la tine, felicitari Mircea Eliade, imi pare rau ca nu te am citit mai devreme, imi pare rau pentru atat de multe carti pe care nu le am citit. As vrea acum.. ce mi mai poate trece prin mintea mea nedormita si prin inima mea in care au trecut 3 cani de cafea, decat sa fiu pe Everest, pe varf, sa inving frigul, sa inving totul si sa fiu acolo pe varf la margine sa astept soarele zambind, si sa strig in gura mare, nu sunt la pamant!, nu sunt inca infrant!, inca sunt in picioare!, iata! soarele rasare iar eu .. .eu sunt in varf nimic.. si nimic. .nu poate opri ceea ce este predestinat sa fie. Fie ca in zambetul fiecaruia din noi, sa fie o caldura ce ti inunda direct sufletul si inima, numai cand il vezi, si care te lasa puf... imediat de cum il vezi, in care sa ramai incremenit pe loc, sa fii .. da.. asta recomand la tuturora.. sa devinda helpless when she/he smiles!




Scris cu dragoste și pasiune de Neydamn.

Etichete: , , ,

luni, 21 iulie 2008

Tokio - de mo hayder [continuarea potrivita ]

Pe melodia din fundal a celor de la OneReplubic - Stop and Stare, am sa scriu urmatorul articol..
In week end in timp ce mergeam pe tren am avut posibilitatea de a pune mana pe o carte si cum am rasfoit o .. am dat peste o anumita scena de dragoste. Bine scena in sine nu era scris ci doar "joaca" si "preludiu".

Ceea ce am citit este ca e vba de o fata nu i am retinut numele, si de un tip pe nume Jason, asta.. se indragosteste de tipu asta, isi cumpara niste haine care sa i scoata in evidenta trupul eu .. frumos, iar tipu.. asa.. mai nonsalant.. si distant.. o urmareste asteptand momentu potrivit ca sa intre in actiune. Intr o seara, tipa ramane cu el.. iar tipu se apropie de ea, si o prinde pe o masa de toaleta, ea incepe sa se simte altfel, asta incepe sa se duca sa i sopteasca la ureche cateva cuvinte pe care nu le am retinut, si in timp ce i sopteste, o saruta incet incet de gat. Tipei ii place, inima incepe sa i bata tare, asta o simte, si se foloseste de ... mana.. mai precis de degete. Mi am adus aminte si ce i soptea: "Ce ascunzi tu in pantalonasi tai ? ".

Dupa ce o intreaba, ushurel coboara degetele, parca asa.. in misiune de recunoastere :), spre zona ce se afla sub pantalonashi. Autorul descrie aici, toata aceasta chestie, si adevarul este ca iti creeaza acel suspans, acel lucru care te motiveaza sa citesti mai atent si mai atent, te introbaga in acea scena pe care mintea lui a creeat o. Cel putin asa s a intamplat la mine. Tipu... miscandu si incet mana, reuseste sa ajunga in zona "interzisa", tipa lasandu se cuprinsa de emotii, dorinte, si infierbantata, depune un ultim efor de a l opri, fiind u i frica, de ceea ce s ar putea intampla. Acum in mintea ei, era un razboi, trupul - care i cerea fierbinte o noapte de amor, si mintea - care i cerea sa se gandeasca la posibilitatea de a fii parasita de Jason. Bineinteles.. cum era de asteptat, trupul are castig de cauza.

Si aici intervine mirarea mea. Dupa o asa descriere pasionala si frumoasa. Autoarea/autorul ca numai stiu, decide intr un mod.. brusc sa te scoata din acea scena fierbinte si frumoasa si ti o plaseaza frumos in fata lasandu te cu gura cascata si de plin de mirare. Mai bine zis totu se poate reduce in " What the.......?". Da, dupa o asa frumoasa descriere si incitanta totul se termina cu un singur paragraf. Bine nu stiu daca e cuvant cu cuvant, dar era ceva de genu asta: " Dupa ce mi a dat jos pantalonashii, totul a fost perfect, de parca moleculele se dilatau si se comprimau in acelasi timp. Jason, si a scos o tigara si a fumat o. Apoi s a ridicat si s a imbracat si a plecat. Eu (tipa) am ramas pe masa de toaleta. Am stat o clipa si l am privit cum pleaca, eram sigura. A iesit pe usa, m am dus sa iau prezervativul si sa il arunc in toaleta. Am tras apa si am vazut cum acesta se curge. .si apoi se duce in .... " Cam asa a fost finalul. Descrierea de succes si .. nu spune si ea.. nimic. .decat atat.. acest paragraf... what the..... Ma asteptam si eu .. la ceva mai mult. Poate ca oi avea o imaginatie prea.. bogata dar ma asteptam si eu .. la altceva.. nu stiu...de accea m am decis sa fac eu .. pasajul lipsa >:).

Deci here goes, ahem : " Cum eram pe masa de toaleta, cuprinsa de toate emotiile, cat si de transpiratie, transpiratie care provenea de la bataile inimii mele.. din ce in ce mai puternice, ma uitam la gatul lui si in timp ce il sarutam puteam sa i vad vena pulsand. Doamne ce sentiment ce traire. Simteam cum iau foc, era ceva in mine ce avea nevoie sa iasa, sa explodeze. Nu mai tineam cont de obiectele ce se aflau pe masa, le am aruncat jos. Impulsionata de o dorinta enorma de al avea, si de al simti mai aproape.. i am rupt camasa, i am dat hainele jos. I am atins corpul, buzele mele ii gustau bataile inimii. Pe masura ce el inaintea, totul in mine se dilata si comprima in acelasi timp, fiecare parte a corpului meu, simtea fiecare bataie a inimii, fiecare pulsatie a ei, totul era incins, totul ardea, si eu . .si el... Oglinda din spatele meu, s-a aburit de la trupurile noastre incinse. Eram una, si eu si el, eram uniti. Am simtit cum bataile noastre erau la unison. Fiecare rasuflare a lui, imi trecea prin tot corpul, racindu mi, asta initial crezand, trupul, dar asta era doar o.. parere. Adevarul era ca ma infierbanta tot mai mult. Totul, conducea spre eliberarea a tot ce simteam in interiorul meu. Pana cand se intampla, inima mea... se relaxeaza... pulsul isi revine. Ramane doar rasuflarea si a mea si a lui. Si transpiratia noastra ce se intalneau in timp ce ne tineam in brate."

Cam asa.. imi vine mie. .sau cel putin ma asteptam macar sa scrie autoarea/autorul. Dar nimic.. acu ar fii mers si chestia cu plecatul lui Jason. Adevarul este ca in carte.. dupa ce Jason pleaca si ea se resemneaza se intampla ceva ce.. anticipam sa se intample.. :D. Ea fiind in baie. se aude usa deschizandu se. Ea intreaba cine e.. nu se aude nici un raspuns. Iese afara pe hol sa se uite cand colo. Jason plin cu sacose de la toate magazinele non stop deschise la acea ora. Se uita la el, fericita ca.. mintea gresise.. si ca nu a fost abandonata. El uitandu se la ea ii spune. Ce te uiti asa? Am nevoie de energie ca sa o luam de la capat!

Foarte frumos :D asa da.. si cu ceea ce am scris eu .. bine zic ca ar fi loc de mai mult, dar bunul simt ma pune sa ma ... cenzurez nitel :D dar adevarul este ca asa.. scena .. ar fii fost super frumoasa si super.. .buna in acea carte.

A da.. sa va zic despre carte, e scrisa de doi autori .. un tip si o tipa si se axeaza cred ca tipul, pe masacrarea chinezilor de japonezi la Nanking prin nu stiu ce an.. 1940 .. cred.. iar tipa se axeaza pe o poveste de iubire in acea perioada... Deci este perfecta cartea Masacrare si Dragoste, reteta perfecta pentru o carte superba. Vi-o recomand! :D

That's all... for now... c'ya soon.
Scris cu dragoste și pasiune de Neydamn.

Etichete: , , , , , ,

sâmbătă, 5 iulie 2008

Ganduri, ganduri si iar ganduri...

Stand asa in fata computerului, ascultand mp3 urile din playlist ul de la winamp... am decis sa mi las creierul sa se gandeasca liber la o poveste romantica. Acum in timp ce scriu, nu am ales un subiect anume sau nume de personaje.. ci ma gandesc doar la aceasta faza, fictiva sau nu, puteti sa o credeti faceti ce vreti, este doar ce creierul meu prelucreaza in acest moment.

Cum mergea un personaj, un baiat, il numesc George, asa imi vine mie sa il numesc, imi place numele asta George, prin oras, un oras in care multimea, tumultoasa, aglomerata, egoista pentru ca se gandea doar la ei insisi, George al nostru ingandurat se gandea:"Ce poate fi mai frumos? Ce este frumosul? Ce inseamna fericirea? Ce te determina sa ai o anumita forta de a merge mai departe? Isi ridica ochi spre cer, nori se strang, din cer albastru senin, totul se transforma intr un tablou bacovian, gri, nuante inchise si deschise de gri toate pe cer, iar jos pe pamant, tablou se imbina perfect cu cladirile posomorate, de centru vechi al orasului. Picura, un strop .. doi... trei.. oameni din jurul lui .. incep sa misune ca furnicile, care mai de care sa gaseasca acel locsor in care sa poate sa stea la adapost. George... sta.. zambeste.. ce se grabesc toti , isi zice el. Se ridica incet. Isi coboara privirea din cer, de acolo din nori, jos pe pamant, se intoarce spre dreapta cand... se intampla... ceva in stomacul lui, sa i fie foame? Nu cred tocmai a mancat 1 cheesburger de la Bocaccio, dar atunci ce sa fie... de ce se simte asa? ce are? ce s a intamplat... de ce a ramas pironit? Ochii lui.. obisnuiti cu nuantele de gri inchis si deschis, lucesc... dar cum.. de ce? Acolo langa el in dreapta lui, o fata.. cam scunda.. blonda naturala...parul ei .. asa de.. auriu.. parca te ai fii vazut intr un lan de grau, pe o campie intinsa...nu conta ca ploua... ochii lui George straluceau, erau plini de culoare, culoare pe care o vedea la aceasta fata, blondul parului, verdele ochilor, rosul buzelor lovite de stropul de ploaie. Ce sentiment isi zicea el, ce placut este. Sa fie oare....

Sa fie oare aceasta, frumosul? sa fie oare aceasta... fericirea. Ce simt? Imi bate inima din ce in ce mai tare. Oare asta e dragostea? Te loveste asa nepregatit? De ce... nu e corect...In timp ce in mintea personajului nostru, intrebarile roiau mai rau ca traficu din bucuresti, fata respectiva, hai sa o numim Elena, George si Elena, imi plac numele astea, Elena, se intoarsa spre el... nimic. .doar ochii .. doar.. ei doi.. si un zid de ploaie intre ei ..

Ma opresc.. continui alta data... :D
Scris cu dragoste și pasiune de Neydamn.

Etichete: , ,