sâmbătă, 9 august 2008

"Oare ai sa ma ierti vreodata?" Maitrey.......

Ca sa va spun cum a inceput aceasta.. intamplare, aceasta intrare practic in blog.. Cum am venit de la munca obosit... m am rezemat de bilbioteca ca sa ma descalt, biblioteca pur si simplu s a clatinat si in capul meu, ca pe un semn de iluminare, a cazut o carte. Dar ce fel de carte, la felul in care era, noua bineinteles, neumblata, era tocmai manualul de limba si literatura romana din clasa a 12, iar cartea ce acum era pe jos, s a nimerit tocmai la un fragment din Maitrey, am luat o in mana si fara sa vreau ochii mei au inceput sa citeasca fragmentul. Este ora 4 si ceva, iar eu aproape am terminat de citit cartea, iar daca va vine sa credeti sau nu, am pur si simplu lacrimi in ochi. Cat de.. mult am putut sa.. ma regasesc in cartea asta, de fapt uimit si socat pentru simplul fapt ca am citit o carte de la cap la coada, insetat parca, de abia trezit, dupa un soooomn indelungat in care pur si simplu am hoinarit fara sa mi dau seama de adevarul crunt,ca sunt un om.. care pur si simplu credea ca stie ce inseamna dragostea, dar acum.. realizez cu adevarat ce inseamna ea. De abia acum.. pot sa zic.. ca greselile pe care le facem, intr adevar sunt facute pentru a invata din ele, sa realizez ca iubirea, si dragostea cand apar, nu ai cum sa te impotrivesti, indiferent de cat de rational ai putea sa fii, sunt niste sentimente atat de puternice si dincolo de puterea noastra umana de a rezista contra lor. Dragostea te loveste tocmai cand te astepti cel mai putin. Iubirea este iubire... iar ceea ce spun acum, sa mi fie aducere aminte pe viitor, iubirea cand iubesti, nu lasi nici un obstacol in fata ta, si nu te temi de nimic, pentru ca iubirea iti da puteri ce oameni nu stiu sau nu si pot imagina. De ce lasam, niste lucruri inutile sa intervina intre mine si persoana pe care o iubesc. Sunt atat de inutil, sau inseamna ca nu iubesc destul de mult incat sa apar ceea ce iubesc cu adevarat. De ce Allan a renuntat atat de ushor??? De ce nu a luptat?? De ce a lasat o sa indure totul?? Tot ce simt acum sunt doar rabufniri in mintea mea ce nu are somn, probabil si din cauza celor 3 cafele baute. Scriu si nu ma pot abtine, pe fundal.. Queen - You don't fool me, coincidenta sau nu, o am pe repeat si tot o ascult.

Inima, insetata si dornica sa afle raspunsuri la intrebari ce mintea le pune, dar cu toti stiim ca.. dragostea si ratiunea nu au loc in acelasi timp. Iubesti, te mulezi pe sufletul acelei persoane pe o iubesti, imprumuti gandirea, modul in care te iubeste acea persoana. De ce este asa de greu, sa pastrem aceasta iubire? De ce punem altceva pe primul loc. Imi spunea cineva ca e greu sa traiesti cu o persoana un an de zile. O fi .. nu o fii, dar nu vreau sa uit un lucru, nu vreau sa uit faptu ca o iubesc ( oricine ar fii ), nu vreau sa uit motivul pentru care stau cu ea, si anume aceea de a privi soarele cum se joaca pe fata ei dimineata, de a ramane uimit, de a ramane blocat, ca am langa mine o persoana care o iubesc si totodata care ma iubeste, o persoana care ma completeaza si care ma intrageste, o persoana care stie ce simt fara sa deschid gura, o persoana care asemenea lui Maitrey, iubeste necontenit. Si eu care am crezut ca m am schimbat, ca nu poate sa mai existe in mine dragoste, iata ca.. imposibilul devine posibil.. si iata ca in mine.. suroaie.. ies si nu stiu de unde ies, eu cel care credeam ca sunt istovit, care ma simteam obosit deja, gol... dar. .nu e.. sunt tot eu .. acelasi eu .. cel care am fost si cel care va mai fii...Cel care iubeste pasional, iubeste intens si care ... isi doreste cel mai mult ( si stiu ca risc sa par a fii naiv sau fraier ) fericirea persoanei de langa el ( indiferent ca e preietena, iubita, amic sau best friend ).

O viata am , si decat sa mor ca un om prost, egoist si lacom sa ma gandesc doar la mine refuz si prefer sa mor fraier asa cum pot toti sa creada, prefer sa mor un implinit macar ca a iubit cu adevarat si ca poate spune ca a iubit cu adevarat, lipsit de egoism si de lacomie. Accept aceasta numire a mea, de fraier si zambesc, ca fraieri sunt aceia care nu traiesc ceea ce traiesc, ca nu vad viata asa cum o vad eu, sau multi altii, sunt indragostit de natura, sunt coplesit de linistea pe care o poate aduce o plimbare prin parc pe la 3 dimineata. Sa stau sa vad un rasarit, pe pod, sa deschid bratele sa imbratisez primele raze de soare, tocmai ca sa spun, din atata intuneric in jurul meu, zambesc pentru ca rasare soarele, dar rasare pentru ca incepe o noua zii, cate obstacole or fii fost, zambesc pentru ca razele acestea calde ce mi inunda trupul in zori, imi amintesc faptu ca am triumfat, incepe o noua zii iar eu .. eu.. sunt in picioare si zambesc, cate obstacole or fii, nu pot birui vointa si ambitia si mai ales dragostea, si mai ales, atunci cand voi invata ce inseamna a fii una din doi oameni, cand voi invata ca dragostea este si mai puternica impartasita in doi, din adevaratul sens al cuvantului, cum iubesc asa sa fiu iubit ...

Oare a facut bine Allan? consider ca da, pana la urma, s a departat de ea cu un scop anume, orice este facut cu un scop bine definit, daca nu in ratiunea noastra in inima noastra , ea care este suverana peste sentimentele noastre, s a departat tocmai ca sa i faca bine, tot din dragostea pentru ea, caci. .cand a incetat sa o iubeasca in sufletul lui? Ce puternic este acest sentiment ca si in carte, o mangaiere sau chiar un zambet cu niste ochi asa de frumosi ce ti sclipesc in fata doar cand o privesti, sau felul in care te priveste, iti da un fior si te face sa te simti intr un mod paradoxal, moale dar si puternic in acelasi timp..

Intr adevar trebuie sa fii o fire puternica ca sa faci persoana pe care o iubesti sa se indeparteze de la tine, felicitari Mircea Eliade, imi pare rau ca nu te am citit mai devreme, imi pare rau pentru atat de multe carti pe care nu le am citit. As vrea acum.. ce mi mai poate trece prin mintea mea nedormita si prin inima mea in care au trecut 3 cani de cafea, decat sa fiu pe Everest, pe varf, sa inving frigul, sa inving totul si sa fiu acolo pe varf la margine sa astept soarele zambind, si sa strig in gura mare, nu sunt la pamant!, nu sunt inca infrant!, inca sunt in picioare!, iata! soarele rasare iar eu .. .eu sunt in varf nimic.. si nimic. .nu poate opri ceea ce este predestinat sa fie. Fie ca in zambetul fiecaruia din noi, sa fie o caldura ce ti inunda direct sufletul si inima, numai cand il vezi, si care te lasa puf... imediat de cum il vezi, in care sa ramai incremenit pe loc, sa fii .. da.. asta recomand la tuturora.. sa devinda helpless when she/he smiles!




Scris cu dragoste și pasiune de Neydamn.

Etichete: , , ,

1 comentarii:

La 17 februarie 2011, 12:33 , Anonymous Anonim a spus...

"intrageste" ? ai facut cumva orele de romana cu femeia de servici?

 

Trimiteți un comentariu

Comentezi !?

Abonați-vă la Postare comentarii [Atom]

Linkuri de întoarcere către această postare:

Creați un link

<< Pagina de pornire