Marul interzis: Dragostea adevarata

Am ajuns intr-un stadiu in care nu mai sunt in stare sa-mi dau drumul la aceea dragoste care crede totul. Sunt intr-o stare in care pot sa dau ceea ce este necesar intr-o relatie, dar nu aceea iubire pe care o pot da numai ei. O iubire ce porneste inca de la inceputurile inocentei, ce se manifesta blanda si timida prin mangaieri si atingeri fine ale mainilor, atunci cand o saluti. O iubire care depaseste orice intelegere, pe care majoritatea o au in zilele de azi. Pe cat de afemeiat sunt, pe atat de mult imi doresc sa iubesc o femeie. Una singura careia sa-i dedic absolut toata inima ce ravneste dupa o revarsare totala in fiinta iubita. Multi zic ca ma indragostesc de multe ori, probabil, asta daca pentru ei a te indragostii inseamna a fii entuziasmat, atunci da pot sa zic ca am fost indragostit de mult prea multe ori. Insa cand ma refer la iubirea adevarata, aceea care iti da fluturi in stomac, fiori pe sira spinarii si te face sa ti se inmoaie genunchii, as putea spune ca doar de 2 ori am fost asa. Pentru doua fete, si nu ma sfiiesc sa o recunosc ca da, am iubit enorm, si din toata inima. Si pot sa zic ca sunt mandru, pentru ca, cunosc adevaratul sens al dragostei. Nu ce vedem azi, comercialul din zilele de azi. Si nu, nu iubirea aia ca-n filme, regizata de diversi oameni, scrisa de renumiti scriitori sau scriitoare, ci aceea iubire care se intampla, fara sa iti dai seama, care te loveste atunci cand nici nu credeai ca se poate. 

Aceea iubire care, atunci cand o vezi dupa enspemii de ani, inca sa ai acelasi sentimente ca la inceput, aceea iubire care este indestructibila in inima ta. Zici ca treci peste, dar adevarul este ca tot ce faci este sa iei aceste sentimente sa le incui intr-un cufar aurit, si sa pui o eticheta "true feelings". Si apoi ce se intampla? Te transformi, intr-un porc, intr-un om care refuza sa mai deschida acel cufar pentru ca a decis candva in timp, ca e mai intelept si mai bine sa il deschida doar atunci cand persoana merita. Si asa devii un om indiferent, nesimtit, incapabil de a cunoaste cuvantul dragoste, dupa cum mi s-a spus, dar adevarul este ca il cunosc, si tanjesc dupa el, sa mai traiesc inca odata, dar numai ca de data asta imi doresc sa il traiesc reciproc. Cam greu ce cer nu? 

Desi am sansa sa fac un lucru foarte nebunesc, mi-e totusi teama, deoarcere odata cu aceste sentimente minunate despre care vorbesc, dupa sinea lor atrag intotdeauna si altele, mai dureroase, care, daca apar la o anumite varsta frageda, sunt imposibile de manevrat. Si atunci iti pui intrebarea, pentru ce? Prefer sa fiu aceasta persoana de gheata, care nu se topeste atat de usor, decat daca un foc atat de mare si de mistuitor apare in preajma mea. Si totusi, vad focul, si ma pot apropia, dar oare mai vreau eu asta? 

Sunt atatea vise de indeplinit, cel putin anul asta, si cu toate astea plec la drum doar cu optimism, credinta si ambitie. Nu am nici un ban si cu toate astea vreau sa vad o groaza de locuri, caci cine stie maine poimaine ce se-o intampla. Prefer sa-mi pun dragostea in vise, in prieteni si in cei din jurul meu, astfel stiu ca pot da drumul la un rau ce inca se revarsa prin mine. Este o ora tarzie si ascult o melodie prea... .ciudata. E ziua noastra azi 9 martie, si stiti regula nu? 44 de pahare de baut ! Asa ca la mai multe, si fie ca sentimentele pe care voi le aveti sa fie pentru persoana potrivita !

Elisa - Eppure Sentire (Un Senso di Te)