Maitrey : Scrisoarea lui Eliade pentru generatia de acum
Tot navigand pe siteul acesta de carti, mi-am adus aminte de "Maitrey" al lui Mircea Eliade. Stiti voi, am povestit cum am ajuns sa o citesc in aceasta postare de acum 2 ani, de pe 9 aug 2008. Ei bine, mi-a placut enorm aceasta carte, m-a facut sa deschid ochii bine, m-a facut sa vad altfel lucrurile, era o carte care in ea, era scris sufletul meu. Practic, experienta prin care Eliade a trait-o, se mula perfect pe experienta mea. A fost prima mea carte la care am plans ca un copilas. Oare pentru ca, sentimentele care le aveam in mine, ascunse, uitate, tocmai fusesera atinse. De ce as recomanda aceasta carte, sa o cumparati, pentru ca este o scrisoare catre actuala generatie. De fapt pentru toate generatiile, chiar si cele care vin din urma. Este una dintre cartile de referinta, pentru adolescenti, pentru cei care cauta dragostea adevarata. Dar si riscurile de a iubi, gresela de a lua cele mai proaste decizii. Este o carte incredibila, pe care eu as recomanda-o din suflet. Usoara de citit, nu ia mai mult de 3 ore, si va asigur, ca va va atinge !
Este o nebunie, mintea ma contrazice puternic, urland parca din toti plamani ei. Ceea ce ai de gand sa faci, este pur si simplu nebunie, te ai tampit la cap, isi lasa capul in jos, si incepe sa rada, se uita cu ochii aceia reci si neincrezatori, incercand sa mi dezarmeze orice front de incredere ramas in mine. Se aseaza langa mine, si asemeni unei persoane care a cucerit multe la viata lui, si a luptat pe fronturi inimaginabile, isi pune mana pe umarul meu, si pe un ton, autoprotector, incearca sa ma faca sa mi deschid ochii. Nu ai sa reusesti niciodata, nu.. nu ai cum, uita te la tine, te vezi? Esti mic, esti prost, iar sincer, ce ai putea tu sa faci? Nu esti in stare de nimic, doar or sa rada de tine, toti.
Imi musc limba, de nervi, in mine totul fierbe de nerabdare. Am atatea emotii in mine, am atatea trairi, de ce sa nu mi le folosesc. Ma contrazic cu mine insumi, ce este si mai grav, ma contrazic cu inima mea, care simte momentul, si incearca prin fiecare bataie a ei, prin fiecare pulsatie a sangelui din venele mele, sa ma faca sa merg mai departe. Mintea este a dracului de potrivnica, e ca un mare Zid Chinezesc, intins peste fiecare neuron, aparandu-ma de lucrurile negative, ce ar putea sa ma raneasca, pe toata aceasta aventura. Ma joc cu degetele si mi le trosnesc, este un tic, format in bancile liceului meu, la orele de informatica. Izbucneste, mintea mea, in ceea ce urmeaza a fi, o insiruire de argumente, pur si simplu rationale, de a nu ma apuca de ceea ce mi am propus in inima mea de mult sa fac. Cine o sa o citeasca, ai tu ce sa scrii? Nici nu poti sa scrii corect, cu caractere romanesti, scrii prost, esti o gluma in fata mea. Vi si mi spune afurisita aia de inima a ta, ca totul este posibil, ei bine am stiri pentru tine amice, esti o unealta.
Stop, tip la ea, ma uit in ochii ei si ii zic, te am ascultat de atata ori, cu tot cu ratiunea ta, si cu argumentele care mi le insirui ori de cate ori incerc sa fac ceva, nici nu misc un deget, ca deja imi pui in fata, consecintele fiecarui actiunii posibile a mea. Ce vina am eu, in fata ta? De mereu incerci sa ma dezarmezi? Sa mi farami, orice bucatica de incredere de a continua? Am zis ca o fac, iar ceea ce va iesi, nu mi pasa acum, caci sincer, am avut de gand de mult timp, acest lucru, iar consider acum, ca experienta mea, merita sa fie scrisa pe o hartie. De ce? Ca alti, cei care o vor citi, sa stie si punctul de vedere al unei persoane, cat de cat, trecute prin viata.
Te vei face de ras, imi raspunde nonsalant, iar ceea ce mi pare rau, este va trebui sa fiu alaturi de tine, cand te vei simti asa de naspa. Dar hey, macar stii ca la final, voi fi acolo pentru tine, uitandu ma la tine, si zicandu-ti aceste cuvinte, sper ca nu le vei uita : "Ti-am zis eu!". Dispare, impreuna cu un ras diabolic, de om satisfacut de previziunile sale. Imi inchid ochi, si imi astup urechile, incercand sa nu ma las doborat asa de ushor. Intuneric si liniste, si cu toate astea, un sunet, constant incepe sa se auda. Tic-tac, tic-tac. Ma uit la ceasul de pe perete, nu scoate nici un sunet, si totusi se aude. Imi pun mana pe piept, si mi aud propria mea inima. Tic-tac, tic-tac, imi inchid ochi si ma gandesc la carte, din acel ritm lent, si constant, se aude o bataie, frenetica, ca si tropaitul a zece cai, ce alearga pe un camp. Bate puternic, si bate rapid. Ma las, asadar, in bratele inimii mele, si dau curs dorintei ei.
Ma apuc sa scriu, pe hartie, ceea ce trecutul mi a trimis, ieri alaltaieri.
Mi-astern bucatele de trecut, pe o hartie mototolita.......
Pe melodia din fundal a celor de la OneReplubic - Stop and Stare, am sa scriu urmatorul articol..
In week end in timp ce mergeam pe tren am avut posibilitatea de a pune mana pe o carte si cum am rasfoit o .. am dat peste o anumita scena de dragoste. Bine scena in sine nu era scris ci doar "joaca" si "preludiu".
Ceea ce am citit este ca e vba de o fata nu i am retinut numele, si de un tip pe nume Jason, asta.. se indragosteste de tipu asta, isi cumpara niste haine care sa i scoata in evidenta trupul eu .. frumos, iar tipu.. asa.. mai nonsalant.. si distant.. o urmareste asteptand momentu potrivit ca sa intre in actiune. Intr o seara, tipa ramane cu el.. iar tipu se apropie de ea, si o prinde pe o masa de toaleta, ea incepe sa se simte altfel, asta incepe sa se duca sa i sopteasca la ureche cateva cuvinte pe care nu le am retinut, si in timp ce i sopteste, o saruta incet incet de gat. Tipei ii place, inima incepe sa i bata tare, asta o simte, si se foloseste de ... mana.. mai precis de degete. Mi am adus aminte si ce i soptea: "Ce ascunzi tu in pantalonasi tai ? ".
Dupa ce o intreaba, ushurel coboara degetele, parca asa.. in misiune de recunoastere :), spre zona ce se afla sub pantalonashi. Autorul descrie aici, toata aceasta chestie, si adevarul este ca iti creeaza acel suspans, acel lucru care te motiveaza sa citesti mai atent si mai atent, te introbaga in acea scena pe care mintea lui a creeat o. Cel putin asa s a intamplat la mine. Tipu... miscandu si incet mana, reuseste sa ajunga in zona "interzisa", tipa lasandu se cuprinsa de emotii, dorinte, si infierbantata, depune un ultim efor de a l opri, fiind u i frica, de ceea ce s ar putea intampla. Acum in mintea ei, era un razboi, trupul - care i cerea fierbinte o noapte de amor, si mintea - care i cerea sa se gandeasca la posibilitatea de a fii parasita de Jason. Bineinteles.. cum era de asteptat, trupul are castig de cauza.
Si aici intervine mirarea mea. Dupa o asa descriere pasionala si frumoasa. Autoarea/autorul ca numai stiu, decide intr un mod.. brusc sa te scoata din acea scena fierbinte si frumoasa si ti o plaseaza frumos in fata lasandu te cu gura cascata si de plin de mirare. Mai bine zis totu se poate reduce in " What the.......?". Da, dupa o asa frumoasa descriere si incitanta totul se termina cu un singur paragraf. Bine nu stiu daca e cuvant cu cuvant, dar era ceva de genu asta: " Dupa ce mi a dat jos pantalonashii, totul a fost perfect, de parca moleculele se dilatau si se comprimau in acelasi timp. Jason, si a scos o tigara si a fumat o. Apoi s a ridicat si s a imbracat si a plecat. Eu (tipa) am ramas pe masa de toaleta. Am stat o clipa si l am privit cum pleaca, eram sigura. A iesit pe usa, m am dus sa iau prezervativul si sa il arunc in toaleta. Am tras apa si am vazut cum acesta se curge. .si apoi se duce in .... " Cam asa a fost finalul. Descrierea de succes si .. nu spune si ea.. nimic. .decat atat.. acest paragraf... what the..... Ma asteptam si eu .. la ceva mai mult. Poate ca oi avea o imaginatie prea.. bogata dar ma asteptam si eu .. la altceva.. nu stiu...de accea m am decis sa fac eu .. pasajul lipsa >:).
Deci here goes, ahem : " Cum eram pe masa de toaleta, cuprinsa de toate emotiile, cat si de transpiratie, transpiratie care provenea de la bataile inimii mele.. din ce in ce mai puternice, ma uitam la gatul lui si in timp ce il sarutam puteam sa i vad vena pulsand. Doamne ce sentiment ce traire. Simteam cum iau foc, era ceva in mine ce avea nevoie sa iasa, sa explodeze. Nu mai tineam cont de obiectele ce se aflau pe masa, le am aruncat jos. Impulsionata de o dorinta enorma de al avea, si de al simti mai aproape.. i am rupt camasa, i am dat hainele jos. I am atins corpul, buzele mele ii gustau bataile inimii. Pe masura ce el inaintea, totul in mine se dilata si comprima in acelasi timp, fiecare parte a corpului meu, simtea fiecare bataie a inimii, fiecare pulsatie a ei, totul era incins, totul ardea, si eu . .si el... Oglinda din spatele meu, s-a aburit de la trupurile noastre incinse. Eram una, si eu si el, eram uniti. Am simtit cum bataile noastre erau la unison. Fiecare rasuflare a lui, imi trecea prin tot corpul, racindu mi, asta initial crezand, trupul, dar asta era doar o.. parere. Adevarul era ca ma infierbanta tot mai mult. Totul, conducea spre eliberarea a tot ce simteam in interiorul meu. Pana cand se intampla, inima mea... se relaxeaza... pulsul isi revine. Ramane doar rasuflarea si a mea si a lui. Si transpiratia noastra ce se intalneau in timp ce ne tineam in brate."
Cam asa.. imi vine mie. .sau cel putin ma asteptam macar sa scrie autoarea/autorul. Dar nimic.. acu ar fii mers si chestia cu plecatul lui Jason. Adevarul este ca in carte.. dupa ce Jason pleaca si ea se resemneaza se intampla ceva ce.. anticipam sa se intample.. :D. Ea fiind in baie. se aude usa deschizandu se. Ea intreaba cine e.. nu se aude nici un raspuns. Iese afara pe hol sa se uite cand colo. Jason plin cu sacose de la toate magazinele non stop deschise la acea ora. Se uita la el, fericita ca.. mintea gresise.. si ca nu a fost abandonata. El uitandu se la ea ii spune. Ce te uiti asa? Am nevoie de energie ca sa o luam de la capat!
Foarte frumos :D asa da.. si cu ceea ce am scris eu .. bine zic ca ar fi loc de mai mult, dar bunul simt ma pune sa ma ... cenzurez nitel :D dar adevarul este ca asa.. scena .. ar fii fost super frumoasa si super.. .buna in acea carte.
A da.. sa va zic despre carte, e scrisa de doi autori .. un tip si o tipa si se axeaza cred ca tipul, pe masacrarea chinezilor de japonezi la Nanking prin nu stiu ce an.. 1940 .. cred.. iar tipa se axeaza pe o poveste de iubire in acea perioada... Deci este perfecta cartea Masacrare si Dragoste, reteta perfecta pentru o carte superba. Vi-o recomand! :D
