Ganduri, ganduri si iar ganduri...

Stand asa in fata computerului, ascultand mp3 urile din playlist ul de la winamp... am decis sa mi las creierul sa se gandeasca liber la o poveste romantica. Acum in timp ce scriu, nu am ales un subiect anume sau nume de personaje.. ci ma gandesc doar la aceasta faza, fictiva sau nu, puteti sa o credeti faceti ce vreti, este doar ce creierul meu prelucreaza in acest moment.

Cum mergea un personaj, un baiat, il numesc George, asa imi vine mie sa il numesc, imi place numele asta George, prin oras, un oras in care multimea, tumultoasa, aglomerata, egoista pentru ca se gandea doar la ei insisi, George al nostru ingandurat se gandea:"Ce poate fi mai frumos? Ce este frumosul? Ce inseamna fericirea? Ce te determina sa ai o anumita forta de a merge mai departe? Isi ridica ochi spre cer, nori se strang, din cer albastru senin, totul se transforma intr un tablou bacovian, gri, nuante inchise si deschise de gri toate pe cer, iar jos pe pamant, tablou se imbina perfect cu cladirile posomorate, de centru vechi al orasului. Picura, un strop .. doi... trei.. oameni din jurul lui .. incep sa misune ca furnicile, care mai de care sa gaseasca acel locsor in care sa poate sa stea la adapost. George... sta.. zambeste.. ce se grabesc toti , isi zice el. Se ridica incet. Isi coboara privirea din cer, de acolo din nori, jos pe pamant, se intoarce spre dreapta cand... se intampla... ceva in stomacul lui, sa i fie foame? Nu cred tocmai a mancat 1 cheesburger de la Bocaccio, dar atunci ce sa fie... de ce se simte asa? ce are? ce s a intamplat... de ce a ramas pironit? Ochii lui.. obisnuiti cu nuantele de gri inchis si deschis, lucesc... dar cum.. de ce? Acolo langa el in dreapta lui, o fata.. cam scunda.. blonda naturala...parul ei .. asa de.. auriu.. parca te ai fii vazut intr un lan de grau, pe o campie intinsa...nu conta ca ploua... ochii lui George straluceau, erau plini de culoare, culoare pe care o vedea la aceasta fata, blondul parului, verdele ochilor, rosul buzelor lovite de stropul de ploaie. Ce sentiment isi zicea el, ce placut este. Sa fie oare....

Sa fie oare aceasta, frumosul? sa fie oare aceasta... fericirea. Ce simt? Imi bate inima din ce in ce mai tare. Oare asta e dragostea? Te loveste asa nepregatit? De ce... nu e corect...In timp ce in mintea personajului nostru, intrebarile roiau mai rau ca traficu din bucuresti, fata respectiva, hai sa o numim Elena, George si Elena, imi plac numele astea, Elena, se intoarsa spre el... nimic. .doar ochii .. doar.. ei doi.. si un zid de ploaie intre ei ..

Ma opresc.. continui alta data... :D
Scris cu dragoste și pasiune de Neydamn.