sâmbătă, 28 februarie 2009

3 Zile de gandire....


Ce e mai naspa decat sa stai in pat sa nu poti sa faci nimic... ? Ai putea sa iti folosesti timpu care il ai la dispozitie, ca sa iti pui gandurile in ordine, sa stai sa reflectezi mai eficient, asupra timpului trecut, sa stai sa iti vezi greselile, sa vezi ce si cum, unde ai gresit,  si apoi sa iti pui inevitabila intrebare... Oare, am facut bine ca am luat decizia aia? Hmm, viata e tough, si e dificila, mai ales cand esti pus in fata unor decizi, in interiorul tau, ce alegi sa faci. Sa te opresti sau sa te continui? Sa spunem, ca aceste 3 zile, au fost benefice pentru mine, atat prin prisma faptului ca .. mi am cam revenit cat de cat, dar si din prisma faptului ca am realizat ca in unele momente, am fost chiar prost, poate prea prost. Pe langa aceste, framantari, existentiale, am avut posibilitatea ca sa si visez, si oh boy, stiu ca am visat, dar chestia e, ca am visat anumite chesti, legate de cineva. Hmm, well ce sa fie? Ganduri care duc la o usa, pe care nu prea ai vrea sa o deschizi, si cu toate astea, mana ta, dusa de val, tremurand, se duce spre clanta, si o apasa, parca, asteptandu se la ce e mai rau, insa, atunci cand o deschide, acel sentiment apare, again. Uitasem, cat de placut e....sau poate ma insel, poate vine la suprafata cald, dar de fapt in interior e rece....Ce e si cu usa asta... ma gandeam ca am incuiat o acu mult timp, dar... ea tot se deschide, si o inchid, dar tot vrea a fi deschisa, parca..constient.. nu vreau sa pasesc in interior, poate fac o greseala, dar... constientu imi spune nu, in schimb, inima imi zice, go...jumatate vrea, dar cealalalta nu. Vai, daca voi calca totusi, va fi "vai si amar" pentru ca, totul va fi la o intensitate maxima. Nope, trebuie sa raman calm, play it simple. Hmm, si totusi intrebarea, care inchide totul, Why now? Sau really is now? or should it be later?. Who knows... time will tell... i hope.... c'ya

Etichete: ,

joi, 26 februarie 2009

Pur si simplu, extraordinar....

Deci tre sa i multumesc unei persoane, pentru ca am putut sa vad 3 melodii extraordinare. Nu stiam de ele, desi, imi place ATB, dar cand am dat sa vad videoclipurile, si mai ales ultimul, al treilea mi au dat lacrimile... nu stiu de ce... probabil pentru ca m a atins direct la inima, probabil pentru ca nimic nu e mai frumos decat natura? In toata splendoarea ei? Acest sentiment, de placere, profunda, la nivelul inimi... sa te lasi imbatat de ele, sa fi acolo, sa fi in starea acea in care pianul te induce, sunetul scos de el, doamne cat este de fain, ador pianul :X. Scoate un sunet incredibil, care te cuprinde din picioare si iti trece prin fiecare fibra, prin fiecare muschi si prin fiecare nerv al tau, lasandu ti trupul, intr o stare de drogat, minunat, speachless, whitout words... ce mai e de spus? nimic ... ma inclin in fata frumosului ma inclin in fata placutului, ma inclin... pentru ca tot ce pot sa fac este tac din gura, sa tac, sa numai scot nici un cuvant, sa numai exista miscare in preajma mea, ca sa pot sa gust frumosul, sa ma hranesc cu melodia. Simti? simti cum te furnica spatele? Simti cum te trec toti fiori? E ca si cum ai putea sa simti sentimentele de dragoste ale Creatorului pentru Creatia Sa.... poate ca e prea mult ce am zis, dar asa simt, cand vad totul... numai zic nimic... merci .. Amy de melodii, nu am cuvinte....


ATB - Trilogy part 1


ATB - Trilogy part 2


ATB - Trilogy part 3

Etichete: , ,

miercuri, 25 februarie 2009

Atentie !!!!

Se pare ca a aparut un virus, pe mess, printre miile, ce trebuie sa faceti. Mai intai, nu dati nici un clik pe nici un link pe care il primiti si vi se pare suspicios. Virusu de care am dat eu, e ceva de genu asta :

"Sarah and Angie have both lost about 40 pounds each in just a few weeks, no diets no excercise just been taking those acai pills that Oprah had on her show. I been taking them now and lost 21 pounds in just over 2 weeks. Get them now for only five dollars at http://peelwave.com"

E un virus, nu dati click pe el, pentru ca va infesteaza si apoi trimite mass ( si asta e nou cu un buzz ) la toti in lista voastra....

Etichete:

Big Headache


Luni, am mers cu un amic, sa vbim, sa se mai linisteasca printr un ger. Am mers imbracat subtire, pe -12 grade. Fara caciula, fara manusi, fara fular. Normal ca de abia ce venisem de la Straja, nici nu ma odihnisem cum trebuie. Si m am plimbat, mult, pe frigul ala, ca tocmai acum miercuri, sa am de suferit. Am o oboseala, pentru ca azi noapte, m am luptat cu o febra crunta, fara sa folosesc cheat-uri ( a.k.a medicamente ). Pentru ca din nou, am zis ca vreau sa ma lupt cu febra sa o inving, singur. M am imbracat mai gros, mi am pus plapuma pe mine, am dat drumu la centrala, si da i si adoarme. Scopul meu, era sa transpir, ca sa mi scada febra. Well, nu prea mi a iesit, nu prea am dormit ca lumea aseara, si astazi la munca, sunt asa de obosit, turta, cu o durere imensa de cap. Am o presiune in cap, si simturile asa de .. .ascutite.. cel putin urechile, la fiecare sunet pe care il aud in jurul meu, simt vena de la tampla cum pulseaza. Ba cand mi e cald, ba cand mi e frig. Urasc partea asta, urasc raceala. O iau ca si cum, mi se impune sa stau locului, sa stau potol, vai cat urasc asta. Sa fiu tinut locului >:P. Pe langa durerea de cap, am si niste dureri de spate, si de muschi, asta da.. se datoreaza de la munte. Ce n-as da acu, sa am o thailandeza care sa mi faca un masaj 8->. Sa fie salbatica, sa sara pe spatele meu, sa fiu calcat in picioare, moama, sa mi aud oasele paraind de placere. Dar nu, sunt la munca, si muncesc, si am o stare, doamne, de parca tot trupu meu este impotriva mea, si nu ma asculta, nu vrea absolut nimic, doar sa stea linistite, sa se relaxeze, sa si revina, de parca ar fi fost intr un razboi colosal, si a depus o grmada de efort, si acum a ramas singurul pe campul de lupta, plin de sageti in toate membrele, cu urme de gloante si taieturi de sabie, si se chinuie, sa si revina, ma chinui sa ma scol, ma chinui sa mi revin, sa ma duc acolo in acea stare specifica mie, energica, hiper activa, si de veselie si de buna dispozitie, dar realitatea e, ca sunt la pamant acum, obligat sa stau acolo, sa zac. Urasc chestia asta......

Ma duc eu sa mi iau apa, o cana de apa, si ma uit accidental intr o oglinda, si observ cu stupoare, ca devin blond. Nu stiu daca si la propriu si la figurat :)). Dar chestia e.. .ca mi se deschide parul, devin blond, again.... i dunno what to say, yeeeey or... nooooooo. Cand eram mic, bebelush, eram blond cu carlionti si rumen in obraj :-? oare sa mi revina culoare blond? Pentru cei care ma cunosc, stiu ca eu sunt ca si lupul, imi schimb culoarea parului, tipul parului, drept cret, scurt lung :D. Vorbeam cu cineva, caruia i am aratat pozele mele de la 14 ani din buletin, apoi, din a 12 de la legitimatia de elev, si apoi student si realitatea... si in toate aratam diferit :D. Yep iar ma schimb, imi simt oasele cum imi cresc, cine stie ... hai cu 2 m inaltime... ( Doamne Fereste!!!!!! ). Cine vrea sa vina sa mi dea niste pumni in cap? Ca il invit eu.. macar asa ma lasa jos, inconstient si numai simt durerea asta ingrozitoare de cap. Sper ca maine sa mi revin, intr o stare mai buna...




Promoe - Headache

Etichete: ,

marți, 24 februarie 2009

A Dragobete's Story...


Ce soare puternic era afara, nici macar nu facuse ochi deja, ca soarele deja il saluta. Trimitea caldura in ochii lui, parca ii zambea si il incuraja "Go outside... Go.. u ll never know". Ce chef avea el, nu mai de iesit nu avea....Se spala, mananca, isi face sandwich urile. Deschide usa, intr adevar caldura soarelui, ii invadase acum si trupul. Era un pic moracanos, dimineata nu i prea convenea nimic.Sta oleaca, trage aer in piept, si incearca sa si schimbe parerea. O sa fie o zi superba, uite pana cand si pasarele canta asa frumos... da.. o sa fie o zi superba.Merge pe strada, iar cheful de viata il inunda, vede ca in jurul lui totul e frumos, chiar si cupluri care se imbratiseaza si se saruta. Hmm simte parca dragostea care pluteste in aer, si incepe si el sa si doreasca o jumatate. Se intalneste cu un grup de prieteni, si unul dintre ei il intreaba, unde ti e prietena ta? Si el ii raspunde, pe un ton de gluma, ma asteapta diseara, in parc... pe pod... imi asteapta sarutul. Rasete si voie buna, el isi urmeaza drumul mai departe, ajunge la servici. Toata lumea era intr o stare care se vedea pe fata lor, un zambet, din ala care provenea din inima. In timp ce muncea, se gandea, la posibilitatea ca ceea ce a zis, sa se adevereasca, chiar ar fi posibil, ca cineva pe care nu cunoaste sa stea acolo sa il astepte? Nu are cum, isi spune el, dar toata ziua, mintea lui numai la asta i a stat. Isi termina munca, iese se duce pana undeva sa mai rezolve o treaba, si tocmai cand sa se duca acasa, un sentiment puternic, ca si cum cineva il astepta, il loveste. Sta un pic, se gandeste, pana la urma nu are nimic de pierdut nu? Asa ca incepe o plimbare... o plimbare pe care sigur sigur.. nu o va uita in viata lui.....

Parcul, un imens spatiu verde, unde te poti plimba in voie. Intra pe poarta, din nou, inchide ochi fara sa vrea, si vede silueta unei fete, un pic inalta, dar restul nu il poate vedea, e intr o umbra, in care poti sa vezi doar silueta.... Acum lucrurile incep sa devina serioase, sentimente puternice il inunda, il fac sa devina constient, ca prezenta lui este chemata, este ceruta cu insistenta de o inima, care il asteapta si care il asteapta de mult timp, nimic nu se compara cu acel sentiment care il traia in acel moment, incepe sa devina constient de chemare, si incepe sa devina agitat, incotro sa o apuce? unde este ea? unde o gaseste? Se linisteste, incearca sa o caute ... in interiorul lui, sa asculte mai bine vocea ei, pana cand realizeaza.... Isi misca picioarele din ce in ce mai repede, alearga, pana cand... ea e sus.. el e jos, ochii lor se intalnesc, urca pe scari intr un ritm alert, ca si cum nu ar mai vrea sa mai iroseasca absolut nici o clipa ci sa profite de tot timpu care il are la dispozitie ca sa fie in preajma ei, sa o cunoasca, doar a asteptat o nu? si a tanjit dupa ea... mult timp. Noaptea, cel mai bun sfesnic al oamenilor, atunci se intampla o gramada de minuni, intr un ambient al dragostei, un miros imbietor de placut, care iti invita toate simturile sa te lasi dus de val...Da, el era la capatul podului, ea era la mijloc, se uita la el, el la ea... Face pasi ushori spre ea, ca si cum nu ar vrea sa o sperie si sa plece, printre nori, luna isi face aparitia, si lumineaza doar jumatatea dintre ei, merg amandoi spre acea zona luminata, cand ajung amandoi acolo, era asa de frumoasa, bruneta cu mici bucle pe ici pe colo, pe acel par stralucitor, cu acel parfum ametitor, un ten catifelat, placut la atingere, atunci cand iti pui degetele pe pielea ei, simti totul, asa era el, cerceta cu mana, fata, pielea de pe mana ei, ochii ei erau asa de frumosi, stralucitori si verzi. Nu si ziceau nimic, erau amandoi acolo, erau printre valurile iubiri, buzele lor, dornice sa se intalneasca, se chemau una pe alta, intr un mod timid, se apropiau, dar cu o dorinta mai arzatoare si cu o sete de cunoastere puternica. Se intalnesc, se saruta, acel sarut care nu e ca oricare, nu... e un sarut al pasiuni, timide de prima dragoste adevarata. Da, se saruta si se lasa dusi de val, in acel moment, s au intalnit, a fost pe undeva, poate la un capat al lumii, si el la celalalt, dar de Dragobete.. s au intalnit, povestea lor, a inceput in acea zi minunata, unde iubirea, este traita si simtita de toti. Ei doi... s au intalnit, intr un moment, al spontaneitati, intr un moment in care aveau nevoie amandoi unul de celalalt.... Mainile lor, erau impreunata, se bucurau amandoi de fiecare, de gatul ei, de parfumul ei, o saruta peste tot, si gusta tot ce avea la dispozitie, era fericit, si el si ea. O iubire intr un parc, la lumina luni, luase nastere.... cerul devenise clar, nori disparusera... iar ei doi, erau in bratele fiecaruia.




Etichete: , , ,

luni, 23 februarie 2009

Chef de viata, dor de aventura

M am intors, intreg, si aproape nevatamat ;)). Deja imi e dor de munte :X. Ati trecut vreodata printr un sentiment in care sa nu ti pese de nimic, sa te uiti in jurul tau, si sa vezi cum se uita oameni la tine, sa ti se para ca nu faci parte din tablou, din peisaj, dar sa te doara exact in cot? Eu unul asa am fost week end ul asta. Am avut cel mai tare week end din viata mea, fara sa mi pese de nimic. Eram eu cu muntele, eram eu cu fericirea in fata mea. Inconjurat de zapada, de voie buna si de o extraordinara buna dispozitie, m am aventurat pe munte. Dimineata ajuns la Straja, m am dus pana la telescaun, si am urcat cu el, pana sus. Eram imbracat in blugi, ghete, un pulover un hanorac o caciula manusi si o geaca. Hmm vreau sa va zic ca e cam frig cu telescaunu si mai ales dimineata ;)). Trecand peste, un peisaj absolut mirific, se aseza in spatele meu, bucati de magie pe ici colo, zapada, munte padure, un miros imbietor. Iti simteai pulsatiile inimi la cel mai intens nivel. Ajuns in varf, primul lucru care l am facut, normal, m am dus sa mananc. Moama ce i mai buni crenvusti cu omleta mancata in viata mea, si cu o cana de lapte :X. Nepasator, un fel de trecator, un om care stie ce vrea, si nu i pasa de ce zic ceilalti din jurul lui. Eram acolo in restaurantu ala, si gustam cu cea mai mare placere din acea omleta. Dupa ce ma mancat, i am asteptat pe restul, facand ceea ce vroiam sa fac, am inceput sa ma aventurez, pe parti sa urc, sa stau intins, sa ma bucur de zapada aceea mare. Reunit cu restul, am cautat cazare si am gasit. Ne am lasat bagajele, ne am asezat si hai sa inchiriem schiuri. Zis si facut, mi am luat schiuri, am cazut cu el foarte nasol. M am urcat si mi am dat drumu, era pentru prima data cand mi am pus schiuri in picioare, slava Domnului ca nu mi am rupt nimic :)). Am dus schiurile inapoi, si mi am luat o saniuta. Am inceput sa ma dau cu ea, dar m am plictisit repede si de ea. Simteam ca ceva ma cheama, in interiorul meu, imi striga numele si ma chema sa ies din turma aceea de turisti. Ma opresc in mijlocul oamenilor, ma uit in sus, spre cerul albastru, si inchid ochii. Tac din gura, si imi linistesc simturile, imi las inima sa asculte cu atentie, chemarea, sa si ciuleasca urechile bine, si sa urmareasca vocea, sa i caute originea. Ma invart un pic in cerc, si ma opresc. Simteam inima cu batea din ce in ce mai tare. Localizase vocea, stiam cine ma cheama, stiam unde trebuie sa ma duc. Deschid ochii, o sclipire in ochii mei imi apare, o lacrima de fericire, imi curge incet si isi face aparitia, facand un mic canal, pe obrazul meu. Nu vedeam nimic altceva decat acel lucru care ma chema. Muntele, varful muntelui. Nu stiam pe unde trebuie sa o iau, nu stiam nimic. Nu planuisem nimic, dar cineva ma astepta acolo...

O iau pe un drum, pe unde am simtit, ma las dus de val, ma bucur, ma bucur enorm, pentru ca mi dadeam seama ca ceva, asa de maret imi striga numele, imi vorbeste inimi mele, direct sufletului meu. Ce sentiment, absolut minunat, imposibil de descris. Mergand, cu un zambet idiot pe fata mea, de om indragostit, dar nu de o persoana ci pur si simplu de moment, de clipa... da.. de viata, mergeam alene, pe o strada, in stanga si in dreapta, un strat de zapada mai amre de 50 de cm, in fata mea un grup de 2 fete si un baiat. Ma uit la fata din cea mai din dreapta mea, avand acel zambet pe fata mea, imi zambeste si ea mie, si se uita direct in sufletul meu. Parca imi deschisese o usa, catre sufletul ei, incepeam chiar si de la distanta aceea, sa i simt caldura ei. Ochii sunt, usa catre sufletul unei persoane, iar daca cineva imi da ocazia, imi place mult de tot sa intru pe aceea usa, niciodata nu o fortez, ci sunt invitat, iar cand sunt invitat, apoi, ma bucur enorm ca un copil, si ma scald in caldura sufletului unei persoane, atunci cand am ocazia. Ne apropiem, si ne uitam fix unu la celalalt, si trecem unul pe langa altul, aproape, si am mers mai departe. Intorc capu dupa ea, intoarce si ea capu dupa mine, zambim amandoi. Mai merg ce mai merg, cand intorc din nou capu, intoarce si ea capu, incep sa rad, mai merg ce mai merg, si zic, hai a treia oara... se poate? cand colo intoarce si ea capu, ii fac cu mana, in semn de pa pa, ma intorc spre drumul meu, spre locul care ma chema. In mintea mea, imi zic, hmm, nu avea cum sa fie ea, nu e la fel de nebuna ca si mine. Tot mergand, aud un zgomot ca si cum o persoana cu fash ar fi alergat, auzeam si respiratia grea. Ma opresc, ma gandesc, sa fie ea, nu are cum, nu se poate, sa se fi intors? Oare e posibil? Chiar asa... sa fi intrat si ea in sufletul meu? Sa i fi placut ceea ce a vazut? Hmm, intorc ushor capu, si acolo era ea, isi tragea rasuflarea, se ridica si sta drept in fata mea, la vreo 10 m distanta, iata ne unul in fata altuia, iarasi, ne uitam unu la celalalt, un dialog al ochilor, intens, profund, incep sa fac pasi spre ea, ea spre mine, ne zambim, eram ca si cum, ne cunosteam de mult timp, ca si cum asteptam demult timp acest moment. Cu fiecare pas pe care il faceam, mie cel putin imi batea inima din ce in ce mai tare, ma tot gandeam, oare este ea? Nu vreau sa ratez momentul, ma apropii, ii zambesc imi zambeste si mie. Ochi albastri, par saten cret, cam lung pe umeri, si un zambet placut. Eram in fata ei, ea era in fata mea, ne zambim, ma apropii si o sarut, exact acolo in mijlocul drumului, o sarut cu un dor, crezand si avand impresia ca am gasit o. Buze dulci, cu un gust placut. Nici prea carnoase, nici prea moi, destul de delicate, si catifelate. Ma intreaba, unde ma duc, eu ... pe munte, in varf, nu poti am incercat si eu, si m am dat batuta. Era clar, nu era ea, i am zis, pentru mine nu exista nu pot, nu exista imposibilul, sunt sigur ca... voi reusi, intr un fel sau altul, voi ajunge in varf. Se vede pierduta, poate era prea mult, insa dadea semne de tristete, si imi spune ca trebuie sa plece, e obosita si trebuie sa se odihneasca. Isi intoarce spatele, o apuc de mana, si o trag ushor spre mine, o sarut iar, si ii zic.. Razvan, iar ea, cu vocea ei, placuta, Alexandra. Momentul, atat a trebuit, l am trait si eu si ea, pentur o clipa am fost in acelasi moment, drumurile noastre s au intersectat, dar doar intr un punct. Pleaca iar eu... ma uit un pic la ea, si ma intorc, chemarea devenea din ce in ce mai puternica, trupul intra o stare in care eram agitat, energic, dornic sa intalnesc acel moment, sa il traiesc, sa ma bucur in el.

Ajung la capat, ma uit in sus, greu de urcat, intr adevar parea imposibil, zapada de 2 m, padure, insa chemarea si dorinta mea erau mult prea puternice, introducandu ma intr o stare de inconstienta, o stare in care ma punea sa ma lepad de ratiune, sa am arunc in bratele inimi mele, si a dorintelor ei. Fiind atat de aproape, inima juca de bucurie, pulsa din ce in ce mai puternic, producand adrenalina, parca ma ajuta, sa trec peste acest hop al imposibilitati. Atunci cand ai dorinte si vise, si vrei si faci pasi spre a realiza ceea ce iti propui, normal ca apar obstacole, iar daca incepi sa te gandesti la ele, si sa le gandesti logic, te lasi in voia logici, normal ca e imposibil, dar aici e farmecul si magia, lasa te in logica inimi, si ai sa vezi cum obstacolele devin din ce in ce mai mici, iar imposibilul treptat treptat devine posibil, exact asta am facut, mi am luat inima in brate, si am zis, here we go. Am facut primul pas al doilea, am inotat prin zapada, pana cand am dat de padure, am intrat in ea, vai cat de greu a putut sa fie, dar faceam mici opriri si ma uitam in spate. Si vedeam unde am ajuns, si in acest fel realizam, daca am putut sa ajung pana aici, sunt sigur ca pot sa ajung pana in varf, vad ca urc treapta cu treapta, iar faptu ca am ajuns la aceasta treapta, imi dadea deodata o energie si o dorinta si mai puternica in a mi realiza visul. Mai urc ce mai urc, cand colo, se darama zapada de sub picioare, si raman, doar cu coatele, de acel capat al unui barlog de nu stiu ce animal ( urs, bursuci, in fine nu stiu ce era :D dar era mare gaura), imi fluturau picioarele in aer, si imi ziceam in minte, oare aici sa mi fie sfarsitul? Vedeam cum alunecam spre regret, si spre resemnare, cand primesc un imbold mai bine zis un sut, de la inima, parca strigand din toate puterile ei la mine, ca si cum un general ar fi stat in fata mea iar eu eram intins la pamant "TE LASI BATUT?????????". Imediat incepe un dialog intre mintea mea si inima, " nu vezi ca numai am ce face, sunt singur, si de abia ma mai tin; asa si? te lasi batut? cum ramane cu visul tau, cu dorinta ta cu scopul tau? le lasi pe apa sambetei?" Stau o clipa, si incep sa mi doresc iar sa fiu in varf, doamne cat de multa energie primesti atunci cand nu ti iei ochii de la visul tau. Si am primit o energie, de am reusit intr un fel sau altul sa ma ridic. Ce satisfactie enorma am avut ca am reusit sa ies din situatia aia, si sa trec peste acel obstacol. Imi continui urcarea, simteam ca sunt aproape, doamne simteam cu sangele meu fierbea in vene, eram pompat de adrenalina si de energie, desi in mod normal nu trebuia sa fiu asa, trebuia sa fiu mort de oboseala, eu eram inca in picioare. Si iata si momentul, intrasem in el, in glorie, nimic nu se compara atunci cand iti atingi obiectivele, satissfactia aia, eram eu acolo, in varf, toti erau la picioarele mele, eu...deasupra lor, vroiam sa tip, insa gandul ca as putea provoca o avalansa m a facut sa soptesc doar... " I am the king of the world! ". Am cazut pur si simplu pe spate, savurand momentul in liniste si in cel mai profund mod. Eram cuprins de bucurie, inima mea era satisfacuta, isi indeplinise dorinta, nimic numai conta, ma durea in cot de absolut tot, nu mi mai pasa de nimic si de nimeni, eram eu si varful, si nori, eram in nori. Am stat in nori, bucuria mea ajunsese pana in nori, valuri treceau peste mine, racindu mi sangele fierbinte. Demonstrasem minti mele, ca imposibilul este posibil. Iar zicala, esti cu capu in nori, tocmai am indeplinit o. Eram cu capu in nori, eram indragostit, plin de dragoste, plin de iubire, pentru tot ce ma inconjoara, pentru viata. E atat de minunata, doamneeeee, nu mi pasa prin cate am trecut si cate greutati, si cate suferinte, viata este absolut minunataaaaa. Da recunosc, mi as fi dorit din inima sa fie si ea, dar... nu a fost, m am gandit cum ar fi fost, am fost in nori, si visam cum ar fi fost. Poate ca traiam amandoi momentul intr un mod placut. O tineam in brate, ma uitam in ochii ei, printre noi, valuri de nori, de aburi si de ceata, trecand. Sa fiu asa de bucuros, probabil ca as fi fost cel mai implinit dintre oameni. Atat imi doresc, poate ca in acea clipa, vedea in ochii mei, cat de mult conta, pentru mine, doamne ce mi as fi dorit sa i sarut buzele. Dar nu prea poti sa le ai pe toate in viata nu? :D Oricum sunt sigur, ca nu ar fi fost cineva asa de nebun ca si mine....incat sa treaca impreuna cu mine, prin toata aventura aceasta.

La coborare, nu mai aveam chef sa mai platesc 10 lei ca sa cobor cu masina, nici 6 lei cu telescaunu, asa ca am zis, fie ce o fi, voi cobori pe munte, prin padure, direct in jos, ar fi fost misto sa am o parapanta, dar tot ce aveam erau picioarele mele, si uite asa mi am dat drumu in jos. Vai ce moment plin de adrenalina. Cum va spuneam, sunt dependent de adrenalina, ce mai senzatie, sa vad cum o iau in jos pe picioare, alunecand printre zapada, facand slalom printre arbusti, sarind peste paraiase. Parca eram un animal salbatic, gen capra neagra, ce sarea peste stanci. Daca te uitai la ea, ziceai ca nici nu avea treaba cu stancile abrupte, era in mediul ei. Asa eram si eu, coboram, intr o viteza, alunecam, ca si cum as fi avut placa, treceam pe langa oameni care erau cu sani, sau cu schiuri, sau cu placi, iar eu veneam din urma, intrecandu i. Intr o jumatate de ora, am coborat, din varf, pana la baza teleschiului. Cea mai placuta coborare din viata mea de pana acum. Plina de nebunie si de senzatie. Ajuns la baza telescaunului, am luat in stanga, trecand raul, luand o pe partea cealalalta a vaii, trecand prin Lupeni, si mergand pe jos pana la gara. Exact la fix, am prins trenul. Si m am intors acasa. Vad ca m am lungit, sunt multe de povestit, le voi povesti candva in posturile ulterioare. Va zic ceva, ascultati va inimile si iubiti viata asa cum ea, pentru ca la urma, o sa ai o satisfactie enormaaaa. Nu regreta nimic, traieste viata, ca doar una ai nu? :D




Backstreet Boys - Quit Playing Games



Voltaj - In blugi si-n tricou

Etichete: ,

vineri, 20 februarie 2009

Nebun dupa viata.. .deh...


Acum postu asta il scriu ca pe un fel de testament ;)) Sunt pe cale sa fac ceva... in fine.. o sun eu pe sor mea.. si ii zic ce faci diseara? ea.. .plec.. da ma. .da unde? La munte.. eu mirat... unde?? la straja.. vin si eu ... bani ai ? fac eu rost.. bine fa rost si ... vino.. da e o prob noi mergem cu masina tu? ... nu stiu vin cu trenu.. ok. .ne vedem acolo.. bineeeeee......

Si uite asa.. persoana de fata.. va merge cu trenu... cu un ghiozdanel mic micut.. si se va duce frumusel.. la Straja, cu trenul.. habar nu am cand am tren.. acum ma duc sa ma interesez ;)) E clar!!!!! o sa fie o nebunieeee.... ador cand fac ceva neplanuit.. stiu sigur ca .. totul o sa fie super tareeeeee, super amuzant. .so... sper din toata inima sa ne auzim.. luni :D pana atunci concediu de nebunie, vreau sa fiu singur cu viata. O sa fiu acolo pe telescaun, probabil singur si o sa urc peste vale... si o sa trec dincolo de nori intalnindu ma cu soarele... doamne ... imi vor da lacrimile sincer, voi fi rapus de frumusetea muntelui si a locului, si voi fericit... totusi.. singur nesingur... nu conteaza.. conteaza locul... conteaza momentul.. traieste clipa.. traieste viata.. danseaza cu ea.... pana la urma.. doar pe ea o ai nu? :D

Va puuuuuppppppp aveti grija de voi! Fiti nebuni, indrazneti si iubitori Ciaooooo

P.S. ( cam macabru ) : Daca patesc ceva.. meet u there...! >:) =))))))))
P.S. 2 : In loc sa urc pe munte singur... as vrea sa fi fost ea.... prin urmare mi am adus aminte de o melodie... sunt siguuuuuur ca o sa o fredonez.. over and over... :D Well... fun has been written to me this week end... :D Hai noroc.. .noi sa fim sanatosi ;))




I wanna stand with you - Savage garden

Etichete: ,

Fulgi de nea


Ploua.... si ploua incet, in momentul in care a iesit din casa. Isi inchide geaca, si se gandeste sa si puna si gluga. Pana la urma, trebuie sa aiba grija de el, nu ar vrea sa raceasca, si sa fie nevoit sa stea in pat nu? Ajunge la locul sau de munca, si sta si se gandeste, ce voi face eu diseara? Ploaia asta e marunta si este perfecta pentru o plimbare, ushoara, alene prin parc. Se apuca de lucru, si munceste. Este concentrat pe ceea ce face. Atat de concentrat incat nu realizeaza ceea ce in exterior se intampla. Asa se intampla cu el, cand isi fixeaza toata atentia asupra unui lucru, pierde contactul cu realitatea. Mintea lui, este ocupata numai cu rezolvarea acelui punct de atentie. Pe ici colo, franturi de cani de nes, facute de mana lui. Intinde mana si isi aduce paharul la gura, ca sa traga cate un sorb din ea. Exteriorul lui se schimba, insa nu si interiorul, ramanand concentrat.... Aude zgomote, primul semn, ca lumea de afara il cheama... Chicote, tipaturi, ca si cum lumea s ar juca, s ar bucura ca un copil, ce sa fie... Se ridica incet, isi ia plictisit paharu, si se duce pe balcon. Ramane incremenit. Lumea era in plina schimbare.... fulgi de nea, ascunsi printre picaturi de ploaie, isi faceau aparitia. Nu sta mult, ca din lapovita se transforma intro ninsoare in adevaratul sens al cuvantului. Agitatia isi facea loc, era un leu prins intr o cusca, un caine intr o lesa, ar fi vrut sa plece sa alerge sa se plimbe, sa guste momentul, clipa din plin, sa il traiasca la maxim, insa munca nu il lasa. Totusi face o mica escapada, cumparand niste saleuri. 

Seara, ninsoare prinde forma, pe jos deja strat de zapada destul de maricel, vreo 10-15 cm. Inima lui, ca a unui copil, atunci cand vede prima zapada cazand.Oferta de bulgareala, primita de la niste prieteni, era tot ce astepta. Nu conta cu ce e imbracata nu conta ca nu e pregatit, pentru o bulgareala, nu avea manusi, nici caciula, nici fular. Avea zapada, avea momentu. Atat avea nevoie, era el, in sinea lui intr o fericire, incredibila, greu de exteriorizat. Asteptase asta, asa de mult, incat aproape ca ii dadeau lacrimile de fericire. Bulgareala incepe, alearga, de cand nu a mai alergat prin zapada, baltoci, umezeala, tranteala nu conta, le facea, le gusta, era ca un client, extrem de pretentios, care inainte sa se apuce sa manance in adevaratul sens al cuvantului, lua o bucatica, o baga in gura, si apoi incepea procesul de degustare, de analiza din toate punctele de vedere, asa era si el, degusta putin, si apoi cand placerea devenea mare, se apuca sa se infulece cu toate pofta din acea clipa si din acel moment, satisfacandu si toate simturile, pe deplin. Un joc de biliard, dupa o bulgareala nebuna, un moment de liniste, si de siesta. Totul parea linistit, ca era de ajuns, el... vroia mai mult, simtea momentul, simtea fulgii mai mult si mai mult, simtea zapada si chemarea ei. Vroia mai mult, vroia o plimbare prin mijlocul strazii. Nebunia dadea pe din afara. Clocota si fierbea in interiorul lui, dorinta aceasta de satisfactie a inimi sale, nimic nu parea mai important decat dorinta aceasta arzatoare din interiorul sau. Se ridica toti, si el pe scaun, isi anunta intentiile, "in parc ... vine cineva?"

Dintre toti de acolo, numai o persoana, face o pauza, si ii spune, vin eu... Sa fie oare ca de data asta nu avea sa fie singur? Ca solitudinea, il parasise, probabil dar astepta cu nerabdarea plimbarea. Ce decor afara, ce peisaj, ce tablou pictat de o mana invizibila, punea pe ici pe colo, cate frantura de culoare, ce palpaia de la un stalp, in rest, amestecaturi de nuante de alb si negru. Fulgi mari, de zapada, era mirific. Era momentul lui, era clipa lui, era ceva ce astepta de mult. Sa poate sa impartaseasca aceasta nebunie cu cineva. Dar poate ca era prea mult, sau era prea putin, nu isi dadea seama. Dar pana la urma nu i pasa, mergea lipsit de griji, fara nepasare, nu avea importanta absolut nimic, decat momentul si plimbarea, harjoneala si tachinare, atat a trebuit pentru a incepe o bataie. Ingerasi de zapada, totul era perfect.... insa el.. se gandea... cum ar fi daca ea ar fi cu el? Ochii lui, vedeau dorinta, vedeau iluzia. O simtea pana in maduva oaselor, daca ea ar fi fost langa el, ar fi luat o in brate ar fi aruncat o la pamant, si s ar fi pus langa ea, pe jos, ca si cum ar sta intr un pat, si ar astepta rasaritul. S ar fi apropiat de ea, ar fi facut o sa rada, sa se simte bine. I ar fi luat mainile ei in mainile lui, si ar fi sarutat o, acolo in ninsoarea acea, mare cu fulgi cat pumnu. Nu ar fi ratat nimic....ar fi alergat o si i ar fi oferit, cele mai frumoase clipe si momente. I ar fi aratat cat o iubeste, cat ii lipseste, si cat o doreste....Cum poti iubi ceva ce nu ai tinut in mana, nu ai vazut si nu ai vorbit? Poate iubeste idealul, si poate ca a ajuns sa fie doar in interiorul lui, facandu l sa piarda o gramada de ocazii, si cu toate astea, ar avea vreo vina? Pretentii exista la fiecare persoana, poate la el sunt prea mari? pentru cineva sa le indeplineasca?.... Fulgi cad.... si se aseaza pe pamant, in tot acest proces natural, inima lui cheama.... o cheama .. si tanjesc dupa ea, o cauta. Pe fundal o melodie, ce vorbeste despre idealul in dragoste, despre sacrificiu, a pune persoana iubita pe locul bine meritat. Mai exista asa dragoste? Dragoste care te face sa iubesti persoana respectiva pana la moarte? Mai exista persoana care sa si dea viata pentru persoana pe care o iubeste, si sa si dea viata cu placere? Vrea, si isi doreste incredibil de mult, sa traiasca aceasta dragoste, sa o guste, sa o intalneasca, sa o iubeasca mai mult decat orice pe lume. Sa ramana, pana la adanci batranesti cu ea, sa fie la fel de nebun cum era in prima zi. Ce este fericirea, daca ajungi pe cel mai inalt varf de munte, daca nu poti sa impartasesti fericirea cu cineva? Fericirea, sau asa zisa fericire, cand o ai, dar esti singur, nu e fericire.... atunci cand alaturi de tine, este o persoana, care te iubeste si o iubesti aia e fericire, pentru ca atunci e impartasita, cu ea si totul este trait de doua persoane ca si cum ar fi doar una.

Acum e singur, printre fulgi, pasi marunti si apa in bocanci. Isi misca piciorul iar apa, se misca in interiorul lui, avand un mers de rata....ajunge intr un loc, unde zapada este mai mult, se aseaza, pare resemnat dar nu este.... asemenea fulgilor, el... isi trimite gandurile spre ea, o anunta si ii da de stire, ca oricine ar fi, se gandeste zi de zi la clipa intalniri, la momentul cand o sa o intalneasca... but then again, maybe that thing... allready happend... .who.. knows.... ?!




Etichete: ,

joi, 19 februarie 2009

Dedicatie....


Da...am ceva in cap, am multe in cap, am o groaza de ganduri, am o groaza de sentimente, am o groaza de trairi. Si se amplifica... mai ales dupa ce vezi un anumit film, un film care iti face parul de gaina. Aleg sa fiu nebun, aleg sa cred cu toata taria, ca si in film, ca se poate, trebuie sa exista cineva care, sa poate sa citeasca cu adevarat ceea ce inima mea poata sa comunice. Aleg sa scriu, altfel, macar, ea va putea citi. Ati vazut filmul "August Rush" ? Un film superb. Uite, un film despre credinta, sa nu te lasi niciodata invins, sa nu incetezi niciodata sa crezi ca vei reusi sa obtii ceea ce vrei. Ziceam anterior intr un post, de un amalgam de instrumente, de sunete, well, ascultand melodia asta, rapsodia aceasta, vreau sa zic, ca este exact ceea ce simteam, ceea ce era in mine, in momentele de liniste totala, atunci cand eram singur, pe strada, si in jurul meu, erau oameni, erau masini, era zgomot. Doamne cum ma trec fiori, numai cand o ascult. Ma face si ma umple de emotie, ma face sa traiesc si mai mult, sa reusesc ceea ce imi propun. Da ... poate.. ca sunt.. prea multe, prin prisma ca imi doresc multe din viata asta, da.. poate sunt bleg, poate ca las totul sa treaca pe langa mine atunci cand nu ar trebui, dar pana la urma sunt un om. Si sunt un visator, un om.... care... doamne ce frumos zice "the music is all around us, all you have to do... is listen....." da.. asa e... muzica este peste tot, ne inconjoara, e cu noi zi de zi. Inca din pantece, auzeam ritmul inimi mamei noastre, nu cred ca il uitam. Da.. poate aberez acum, si nu mi pasa, pana la urma ma las dus de val, si imi las mintea libera, sa scriu pentru o anumita persoana. Da poate fac ca August Rush, scriu pentru ea. Cat de clar, mai mult nu cred. Nu stiu sa cant.... dar.... cand vine vorba de scris, well.... sper sa reusesc. Acu... imi rasuna in cap, cuvintele unei prietene "Duuuude, traiesti in filme .... ", oare... traiesc... sau viata mea vreau sa mi o fac ca in filme? Nu stiu.... tot ce am facut, a fost natural, fara sa gandesc, fara sa mi folosesc ratiunea. Nu vreau, si nu stiu... asta imi doresc cel mai mult, ... sa citeasca ceea ce inima mea scrie, gandeste, si isi doreste....

Cand ma uitam la film, o gramada de intrebari navaleau. Nu are cum sa se intample ca in filme, nu e corect, trebuie sa existe si in realitate, trebuie sa existe..., poate... am trecut pe langa ea, si atunci sunt cel mai mare bleg.... nu stiu... of... ce e dragostea? ce este iubirea? Judecand dupa film.... este ceva ce atinge inimile fiecaruia si se stabileste dupa ritmul inimi. Fiecare inima, gandeste in felul ei, simte in felul ei, iubeste in felul ei. Atunci ce este jumatatea? Partea lipsa nu?... cea de care avem nevoie pentru a ne completa? De ce sunt atat de multe intrebari? De ce ne punem atat de multe intrebari? De ce mai stam pe ganduri? Pe bune, cand e scanteia aia, cand.... apare atunci in acel moment...cand .. simtiti amandoi... de ce mai stati pe ganduri? De ce ratiunea asta tampita, intervineee??? de ce.. trebuie sa existe acest razboi permanent intre ratiune si inima? Tanjesc.. .dupa niste buze, tanjesc dupa o inima, tanjesc dupa o fata, care stiu ca exista acolo, da nu o cunosc, nu stiu cine este, habar n am, daca ea stie ca sunt aici, sau daca ea crede la fel. Trebuie sa fie o fata, care sa fie jumatatea potrivita pentru mine. Aleg sa fiu nebun, si vreau sa fiu nebun, ca apoi in acel moment, in care o voi intalni, sa i zic din toata inima mea, si ea sa si dea seama atunci privindu ma in ochi, Doamneee daca ai stii cat am visat la momentul asta, sau daca ai stii cat de mult mi am dorit, sau  Cat de mult te am asteptat sa vii, sau  Cat de mult te am cautat.....atunci va realiza ca spun adevaru, offff... nu mi ramane decat sa imi doresc din ce in ce mai mult acest moment. Iubirea, oare sunt pretentios? Pentru ca cer asta? E chiar greu, daca cer de la viata, jumatatea mea potrivita? Asta sunt eu atunci, visator, romantic, vreau sa.... dansez cu ea pe luna plina in mijlocul intersectiei, sa treaca masini pe langa noi, sa ne claxoneze, si sa ne faca nebuni, si atunci sa radem, sa ne uitam unul la altul cu o pofta de nestavilit, si sa o sarut si sa i zic, da sunt nebun, sunt nebun dupa tine.... E chiar prea mult ce cer? Poate ca ar trebui sa ascult sfatul unui prieten, si sa scriu un roman de dragoste. Acum ma gandesc la asta din ce in ce mai mult, poate in felul asta, si asemenator lui August Rush, multa lume o sa mi citeasca romanu ( sper si sunt optimist de asta ) si in acest fel, si ea cel putin, si nu stiu.. se va intampla magia. Magia nu trebuie asteptata, trebuie crezuta in ea, si trebuie sa o faci. Important este sa iti dai seama, de persoana potrivita, sa o simti, iar.. asta e cel mai greu, pentru ca aici intervine afurisita de ratiune si logica pe care acum imi vine sa o blestem. De ce trebuie sa fiu atat de rational si sa mi controlez totul ????? de ce? de ce nu apuc momentul ala cu ambele brate si il traiesc la maxim ????? de ce???? offf... ascult melodiile de mai jos, si .. ma las dus de ele, cuprins, si trecut intr un nivel al starii constiente, de sine, care ma face sa.. simt totul cu o intensitate, melodia, ritmul totul.... Dedicatie.. .da.. melodiile, posturile.. sunt dedicatii pentru ea, acea ea,  cea care trebuie sa fie. Nu o cunosc, dar sa dea beaua daca voi inceta vreodata sa cred in ea. Nu vreau ceva utopic, poate s ar gandi multi la asta, ca sunt un idealist, si imi doresc pe cineva care traieste intr o lume utopica, nu... dar sunt cat de se poate de sigur, si simt acest lucru si ceea ce zic, ca exista cel putin o fata, care sa si puna aceleasi intrebari ca si mine, sa gandesca cum gandesc eu, sa simta cum simt eu, sa si doreasca de la viata ceea ce si eu imi doresc. Si daca ea exista, atunci trebuie sa exista jumatatea potrivita ( nu perfecta ci potrivita ) care sa fie pentru mine......

Inchei, dar acest post, de deschidere aproape totala, catre toti.....si va las cu melodiile pe care sigur sigur le voi asculta cateva zile, mai bine zis, noapte de noapte... gandindu ma.. la ea.




August's Rhapsody




Doug Smith - Dueling Guitars




august rush - someday

Etichete: , ,

luni, 16 februarie 2009

Eliberarea...


Statea acolo intins, pe acea bancheta in exces incalzita. Incercase sa opreasca caldura, dar degeaba, nu reusea, nu se racea absolut deloc in compartiment. Isi inchidea ochii, in speranta ca, pana la destinatie, va reusi sa atipeasca totusi catusi de putin. Dar din pacate, si asta era sortita esecului, nu doar zgomotul produs de tren, ci si oameni din compartimentul sau, nu i dadeau pace. Cum sa omori cel mai bine timpul atunci cand calatoresti cu trenul? Exact, sa iti povestesti viata, de parca cineva ar fi cu adevarat interesat de ea, nu, doar asa, ca sa omori timpul hai sa intri in hora aceasta. Intra si el, un pic acolo, nimic mai mult, doar asculta, si aproba uneori cu capul si alteori, mai punea cate o intrebare la trecerea timpului. Ce era in capul lui, numai el stia, murea de nerabdare si totusi, trebuia sa aibe rabdare. Era un lucru, o decizie, pe care a luat o intr un moment de nebunie, nu nebunie gen camasa legat cu forta, nu Doamne fereste, nu un moment al inimi, al nebuniei ei, nu a ratiuni. Si era bucuros, stia ca o sa fie ceva frumos, at least, o sa intalneassca pe cineva. Acorduri de chitara, si sunete de pian in mintea lui. O frumoasa supa a celor mai frumoase instrumente de pe lume, totul intr o armonie delicata, detaliata. Ii hranea inima, o facea sa bata si mai tare, sa moara de nerabdare, si cu toate astea, el era blocat in acel compartiment, cu acei oameni, care nu aveau ce sa faca decat sa si povesteasca vietile. Trenul se opreste, o ushoara panica, se asterne peste tot trenul, in special in compartimentul lui, toti mirati de ce s a oprit brusc trenul.... ? 

Peste cam 10 min, controlorul vine la ei in compartiment, si intreaba, a tras cineva maneta? Nu, se primeste ca un raspuns. El, simte ceva, simte ca.... e... ceva afara. Se ridica si se uita pe geam. O lacrima, incepe ushor sa i curga pe obrazul lui. Nu era tristete, era o bucurie, o fericire in fata frumosului. Afara un peisaj mirific. Nu rezista tentatiei, se imbraca, oricum nu avea nici un bagaj, decat hainele de pe el. Incepea sa devina agitat, era ca si cum, natura, locul il striga, cu o voce de sirena, ametitoare, care iti ia mintile. Fuge catre iesire, fuge, ca si cum ar alerga spre eliberarea lui, din monotonia orasului, din acea jungla a betonului, unde nu ti poti auzi propriile tale ganduri. Deschide usa, un aer rece ii vine in fata, nu il supara, ii este cald, pune piciorul pe zapada aceea fina, si frumoasa, se aude cum calca zapada, oricat de silentios ar incerca sa fie nu reuseste. Se opreste si se uita in jur. Cerul era instelat, pe alocuri cu nori, si in dreapta mareta asemeni unei printese, era luna, asa de puternic luminata, incat bezna care incerca sa se aseze pe acel loc magnific, era dispersata, ucisa de catre razele ei puternice. O patura de zapada asa de alba, incat aveai impresia ca daca te vei baga sub, vei muri de caldura. Se uita in jos, in fata lui erau urme proaspate. Ca si cum mai fusese pe acolo. Dar stai, el de abia a coborat. Sa fie oare persoana care a tras maneta? Hmm, trebuie sa investigheze, sa fie sigur asa ca o ia pe urmele acelea. Trece printr o padure, in acea zona muntoasa, urca, simtea ca urca, si ca aerul devine din ce in ce mai rece, ajungand pe un pisc de munte, ramane uimit. Vedea o silueta, in fata lui, dar nu putea sa si dea seama, ce era, barbat sau femeie. Se duce spre acea silueta si ramane in spatele ei. Parul era lung, negru, dar stralucitor in razele lunii. Era o fata, se pune pe ganduri, inainte sa i zica ceva. De ce a tras de maneta? Care a fost scopul ei? De ce? Pana la urma, isi face curaj, si isi drege vocea mai intai, si apoi raspicat o intreaba... Tu ai tras maneta? Un moment de liniste, profunda, silueta aceea, se intoarce cu fata la el. Luna ii era in spatele ei, astfel incat, el se vedea in lumina, insa el nu putea sa si dea seama cum arata la fata. Vedea doar doua puncte stralucitoare, si totusi asa de misterioase. Se aude un glas, ii spune. Te am asteptat, stiam ca o sa vii, eram sigura de asta, trebuia sa fi in acelasi tren cu mine, vezi tu, am simtit asta, inima mea batea ca o nebuna, agitata, ne la locul ei. Se apropie de el, si il saruta. O saruta inapoi, insa buimac, nu realiza este un vis? Este o realitate? Ce e asta?.. O intoarce ca sa i vada fata, si doamneee cat de frumoasa putea sa fie. Ochi mari si stralucitori, negri, parul lung brunet, pe ici pe colo cate o bulca jucausa.Tenul ei era asa de frumos, alb. Era ca si cum Alba ca Zapada, se hotarase sa iasa din cartea de povesti, si sa faca pasi in lumea reala, tocmai pana la el. Cred ca te am gasit, ii spune el. Te am cautat cam mult timp, si am hoinarit aiurea. Si o saruta, in acel moment, razant doua caprioare pe langa ei trec. Se fugareau una pe alta, intr un joc de a prinselea. Incep ei doi sa rada, sa se simte liberi, eliberati de tot, complet liberi. Ocupati doar cu inimile lor, pline de fericire si de veselie, pline de speranta. Doua jumatati, in acel loc, tocmai s au gasit. Nu si au spus pe nume, ci pur si simplu, inimile lor au rezonat asa de puternic incat, timpul, numai trebuia sa mai treaca, ci trebuia oprit, cu orice pret. Si pentru cateva clipe, cei doi, au reusit. Se bucurau, fiind unul in bratele celuilalt, ca s au gasit, se simteau asa de bine, incat nu era nevoie de cuvinte. Auzeau muzica in mintea lor, da... ritmul, acela nebun al fericiri depline. Ii cuprindeau, si le facea trupurile sa se miste, intr un sens si ritm, dictat de fericire. Amandoi, in acelasi ritm, in acelasi sens, se miscau. O joaca a ochilor si a buzelor, se intetea. Aveau aceasta dorinta de a explora, de a afla, gustul si mirosul fiecaruia, atingeri ale degetelor, mangaieri ushoare. Totul trait la un nivel, dincolo de ceea ce se poate numi obisnuit. Era o intensitate, poate datorata si peisajului si al momentului, dar amandoi, aveau aceasi dorinta. Se citea pe ochii lor....

De aici, acum, numai vreau sa mai plec, timpul, il doresc mort, inert.... vrea sa traiesc aceasta clipa.... sa simt aceasta fericire, la aceasta intensitate... imi doresc sa fiu un zeu al timpului. Dar sunt muritor, si tot ce pot sa fac, este sa traiesc clipa, sa gust viata, si momentele ei, din plin... Pentru ca in final, sunt om, nu sunt zeu, iar daca viata mea, este data de momente ca acestea... atunci pot sa zic, ca macar am trait asemeni un zeu, nu al timpului, nu, ci al fericiri.........




aerosmith-i don't wanna miss a thing

Etichete: , , ,

sâmbătă, 14 februarie 2009

The 4 Letters : Deznodamantul..


Jurnalul colonelului - 14-15 februarie

Ziua indragostitilor, ar trebui sa fie o zi, unde iubirea si afectiunea fata de o persoana, sunt cat de cat mai intense ca niciodate. De ziua aceasta, iubirea pur si simplu, fie ca o simti sau nu, iti bate la usa. Te pune sa deschizi ochii si sa fi mai atent ca niciodata, cu persoana pe care o iubesti. Eroul nostru, da, acum pot sa ii zic erou, ce o fi trait el, de ziua aceasta? Era de garda, facea patrularea, cum trebuia sa o faca. Totul era normal, cum de am putut sa nu vad acest lucru? M am lasat indus in eroare, atent mai mult la inamic, si am inchis ochii la ceea ce soldatii mei simteau sau nu. In final, este si vina mea, ca s a ajuns la acest lucru. Aveam ochii si urechile atintite spre inamic, nicicum la ce este in ograda mea. Patrula, te uitai la el si vedeai un om calm, la locul lui, ascultator. O fire linistita, placuta prin preajma. Era singurul care ne facea sa radem cu lacrimi. Un baiat, bun, si acum nenorocirea asta. Cine l a pus? De unde i a venit idea asta? Nu mi am dorit asa ceva! Toata treaba trebuia sa fie simpla! Ducem razboiul, ne luptam nimic mai mult. Ar trebui sa lasam emotiile deoparte si sa devenim masini, pentru ca asta suntem noi, masini de ucis. Ucidem, fara sange rece, asta trebuie sa facem, important este sa ucidem tinta. Razboiul asta, te schimba, se joaca cu mintea ta, in ultimul hal. 

Cand a venit la mine Andrei, cu lacrimi in ochii, fara aer, a venit la mine intr o fuga, am ramas cu gura cascata. Mi a povestit totul, plangand, ca un copil, cand isi vede jucaria preferata, rupta in bucati. Andrei il stia bine, il cunostea mai bine decat noi ceilalti. Mi a spus, ca faceau de garda si au ajuns in zona garii. Chiar radeau, spusesera o gluma. Totul era ok, pana cand.... s a intamplat. L a lovit pe colegul sau de si apoi s a indreptat spre Andrei, lovindu l cu putere. Au ramas, pe langa vanataile provocate, au ramas cuvintele "trebuie sa indrept lucrurile, trebuie sa fac ceea ce trebuie, ce este corect, iarta ma...", nimic mai mult, sau asa ar fi trebuit sa fie. Panicat, si exact in momentul in care urca in tren, un zgomot mai puternic decat sunetul locomotivei, l a impuscat in spate, in zona plamanilor. A reusit sa urce, ranit, tot a urcat in tren, mi a spus Andrei ca niciodata nu il mai vazuse asa de motivat, se misca, dar nu cu energia fizica, a trupului, nu, cu o alta energie mai puternica, cu vointa. Vointa inimi, asta e cu totul alta putere. Atunci cand te loveste, esti in stare de orice, poti sa faci orice si sa reusesti. Din investigatia facuta, si din ce mi au relatat martori, a reiesit faptu ca, era ranit, sangele ii curgea, toti vedeau o pata de sange pe spatele lui, insa el era in picioare si o striga. Striga asa de puternic ca un leu in cusca, si o cauta. Mi au spus, ca mergea din vagon in vagon, din compartiment in compartiment, cand, cu ultimele lui puteri, a ajuns in spate, la ultimul vagon, si a tacut subit. Lacrimile au izbucnit pe fata lui. Ea... s a ridicat, si a fugit la el, bucuroasa ca il vede. A alergat la el, sa il stranga in brate. El a prins o, si a strans o puternic, ca si cand, ar fi fost prima oara. Da, era o imbratisare plina de dragoste de iubire, simteai adanc. A vazut sangele, mainile ei au devenit rosii, si in acel moment, i a spus fetei, ca o iubeste mult, ca ii pare rau, ca a facut tampeniile si ca a fost un copil. Ca nu a putut sa vada, de fapt adevarul, si anume ca tot ce are el nevoie este doar ea. A cazut jos, iar ea il tinea in brate, ca un copil, il mangaia pe fata, si incerca sa il faca sa taca din gura, sa nu si mai iroseasca energia, lacrimile ei ii inundau fata lui. A luat o de mana, si i a zis ca o iubeste mult, ca fost cel mai norocos om de pe pamant atunci cand a intalnit o. Si a cerut iertare, pentru faptul ca nu o sa se poata tine de promisiune, ca nu o sa poata sa i daruiasca ei un copil, si ca nu o sa stea cu ea pe prispa sa vada apusul. Dar ca a meritat tot, pentru ca acum in bratele ei, este cel mai fericit om, de pe planeta. I a zis, ca in final, e fericit, ca ultimele lui clipe din viata, si le petrece cu ea. A sarutat o incet, si apoi i a soptit, ca.... intotdeauna o sa o iubeasca, pana la moarte si .... dincolo de ea. 

De ce a fost scris sa se intample asa ceva? De ce acest om, si a dorit asta, incat a facut nebunia de a dezerta? Nu stia ????? Toti care fac asta, sunt impuscati pe loc??? De ce a riscat atat de mult? De ce? Pentru iubire? Daca da, atunci cred ca a murit cel mai fericit. A murit in bratele fetei, a sarutat o pentru ultima oara. A fost un act, de Sf. Valentin, de iubire, pentru a dovedi cuiva ca o iubeste. Si a trait viata, asta o stiu sigur, cel putin ultimele sale clipe, au fost cele mai intense clipe. A trait cu adevarat, pentru ca... in final, a realizat ce e mai important. Daca, nu ti dai seama, de iubirea ce o ai langa tine, si o lasi sa ti scape.... sau mai rau, o inlaturi, o respingi, mai tarziu, o sa suferi, si atunci o sa fie prea tarziu. El, si a indreptat greseala, dar a facut o cu un pret. Iar pretul acesta, a fost mult prea mare.... 




special e****c music track 5

Etichete: ,

vineri, 13 februarie 2009

The 4 Letters : Fourth...

13 februarie,

Totul devine clar, nu mi am dorit asta, a fost doar o minciuna, iar acum regret din toata inima mea. Am pus presiuni, te am obligat sa faci lucruri pe care tu nu ti le ai dorit, si cu toate astea, tu ai ramas langa mine. Cat de orb am putut sa fiu sa nu vad, cat de mare este dragostea ta pentru mine? Am trecut acum pe langa un sat, si am vazut o pereche, erau asa de saraci, dar totusi, se tineau in brate si se iubeau. M a facut sa realizez, ca nu trebuie sa fi bogat, sa ai averi, sa ai propietati, pentru ca in final, daca nu ai dragoste esti un ratat. Am realizat asta acum. Vom trece, pe langa o gara, mi ar fi fost si mai ushor sa fac asta, dar... sunt tot timpul inconjurat de cate 2 soldati, parca sunt pus sub supraveghere. Voi scapa cumva de ei, chiar daca o sa fac ceva rau, tot o sa scap, si atunci cand trenul va veni, ma voi sui in el, in fuga. Daca, toate merg bine, si nimic nu se va intampla, Dupa 4 ore, voi ajunge in oras, si voi lua trenul pe care si tu il vei lua. Te voi cauta, in speranta ca si tu vei fi in el. Iti dai seama? Cand te voi vedea? Sa nu te superi daca, te voi lua in brate si te voi saruta din toata inima, pentru ca, mi este asa un dor de tine. Mi a ajuns timpul pe care l am petrecut in iadul acesta, numit iad. Imi voi cere iertare fata de tine, si iti voi promite ca voi fi alaturi de tine, pentru tot restul vietii tale. Vom avea chiar si copii, asa cum ai vrut. Ce prost ca nu te am ascultat, nu dadeam importanta acestui lucru. Acum realizez ce inseamna un copil. Inseamna adevarata mostenire, felul in care il cresti, personalitatea pe care o modelezi. Sa dai nastere la un copil, este ceea ce pe tine ca femeie, te implineste. Vom avea multi copii, ne vom lua o casa, cu curte mare, si vom sta pe prispa casei, uitandu ne la copii cum se joaca. Acolo, in balansoarul acela, tu vei sta in bratele mele, si vom privi apusul impreuna. Iti voi mangaia parul, si te voi iubi zi de zi, dorindu mi sa mor batran alaturi de tine. Vreau iertare, pentru purtarea mea, de copil, un lucru bun mi s a intamplat, in acest razboi oribil, am aflat cat de importanta este viata mea alaturi de tine, cat de importanta este iubirea. Vreau sa crezi in mine, in schimbarea mea, m am maturizat in tot acest timp.

Acum trebuie sa trec in garda. Maine voi patrula cu cei 2 "observatori" ai mei, si voi incepe tot planul meu. Maine va incepe viata mea, cu adevarat. Viata mea, pentru ca maine voi risca totul. Voi risca pentru ceea ce conteaza cu adevarat, si anume, fericirea mea alaturi de tine, iubirea. Totul se intampla din acest motiv, pentru ca te iubesc mult prea mult, ca sa pot trai fara tine. Vom trai o viata minunata impreuna, ai sa vezi, am sa ma joc cu copii mei, iar pe tine, o sa te fac fericita zi de zi, pentru ca asta imi doresc din toata inima mea, imi doresc sa te vad zambind zi de zi. Inca putin, si se va intampla, voi trai clipa. Aceasta este ultima mea scrisoare. Asteapta ma maine, in tren, caci voi veni, si te voi cauta, si te voi gasi. Vine momentul, iar eu de abia astept.....

Cu dragoste,
Al tau soldat.



Rick Braun feat Maysa - Soul On Soul

Etichete: ,

joi, 12 februarie 2009

The 4 Letters: Third ....


12 februarie,

Am impresia ca toti se uita la mine ciudat. Stiu, cred, si au dat seama, ca o sa fac o prostie. Nu ma pot abtine, in mintea mea e din ce in ce mai multa dorinta de a te vedea. Am vazut multe in viata mea, o gramada de suferinta si de necazuri, iar cu tine, lumea are o alta fata. Tu ii dai vietii mele caldura, fericire, ma faci sa simt ca traiesc intr o lume cu adevarat frumoasa. O unitate de soldati, aflata intr un tanc, au trecut peste un camp minat. Unii dintre ei, prieten bun, era in el. A fost, doar o clipa, si totul a disparut, invalmuit intr un fum negru si un sunet ingrozitor, al groazei. E greu, e foarte greu, am pierdut oameni, camarazi, si nu castigam nimic. Nu vreau bani, nu vreau ceva material. Ducem o lupta fara sens, pamanturi averi, lacomie, nimic nu sunt mai importante decat iubirea celor din jurul tau. Sunt pe muchie, si cedez incet dar sigur, in fata dorintelor interioare. Voi risca, eventual, am de gand sa te vad. Astept cu nerabdare momentul in care voi din nou in fata ta. Abia astept momentul in care te voi strange in brate, in care iti voi mangaia pielea, si sa iti spun iarta ma, iarta ma pentru aceasta gandire a mea, de a mi dori sa plec de langa tine, sa ma implic in aceasta mizerie numita, razboi. Fiecare trebuie sa trecem prin el nu? Cati nu trec prin el? Trebuie sa realizam cu adevarat ce conteaza. Si anume, sa nu renuntam la persoanele care te iubesc, cu adevarat. Sa le apucam cu mainile, si sa nu le mai dam drumul niciodata. Nu pot acum, trebuie maine sa mergem printr un sat, si apoi poimaine, cand voi avea timp, va trebui sa stau de garda si sa patrulez. Atunci, voi risca. Voi astepta trenul acela, si ma voi sui in el. De atunci, vom vedea nu? Astept cu nerabdare zambetul tau sweet, ochii tai, astept cu nerabdare momentul intalniri noastre.

Ti minte? Cum a fost? Melodia parca era Le vent, Le cri, stateam la mine, soarele inca era pe cer, era asa de frumos afara, la sfarsitul primaverii, copacii erau verzi, iar pasarile, la geamul meu, cantau din toata inima. Acolo erai tu, in patul meu, imi zambeai, te uitai cu aceea privire la mine, in care pur si simplu numai aveam ce sa mai fac, ramaneam incremenit. Uimit, de frumusetea ta, ramneam pironit in ochii tai. M am apropiat timid de tine, mai tii minte? Ti am zis, iti multumesc ca existi, ca esti cu mine, si apoi, te am sarutat, intr un mod, ce a facut ca noi sa rezonam. Razele soarelui, cadeau pe trupurile noastre intinse acolo in pat, pe asternutul alb, de matase. Iti mangaiam pielea, gatul, si coboram incet, cu o dorinta arzatoare, de a simti la maxim, cu toate simturile, trupul tau. Eram, Columbo, descoperam ceva nou. Descoperam cat de catifelata poate sa fie pielea ta, inchideam ochii si vedeam cat de placut este. Ti am atins cu buzele, intr un mod timid, gatul, descatusand un amalgam de sentimente, ce imediat au inceput sa izbucneasca in tine. Respiratia ta, parea greoaie, insa, era constant. Venele au inceput sa pulseze, puternic. Imi aduc aminte, cum acolo, ma imbatam asa de mult, de iubire, de dragoste, ma imbatam de fericire, pentru ca, erai cu mine, si eu cu tine, eram in bratele fiecaruia. Vezi? Mi e asa de dor de tine, incat de abia astept, sa vina momentu, clipa, in care toate astea, unde sunt acum, le voi lasa in urma, pentru o clipa de nebunie, pentru o clipa de spontaneitate. Vine ziua, se apropie cu pasi marunti, iar eu, astept ca un copil care isi asteapta bicicleta demult promisa de parinti. O da, stiu ca o sa vina... sunt foarte fericit acum, stiu asta, dar o sa fiu si mai fericit cand o sa traiesc clipa.......

Cu dragoste,
Al tau soldat.




Le Vent, Le Cri - Enio Moricone
More at MP3-Codes.com

Etichete: ,

miercuri, 11 februarie 2009

The 4 Letters: Second...


11 februarie,

Mergand prin zapada aceasta mare, si prin acest vant neprielnic, ma tot gandesc, oare sunt in stare sa rezist? Simt cum mainile mele deja numai rezista, imi simt picioarele cum cedeaza. Frigul incet incet, ma ia si pe mine. Acum mi aduc aminte, de momentele cand, iarna, dupa ce ne alergam prin zapada, imi masai mainile si le duceai la gura ta, incercand sa mi le incalzesti. Imi aduc aminte de, cana de ciocolata calda, facuta cu asa de multa dragoste.  Am putin timp la dispozitie sa iti scriu. Dar azi noapte, a fost ca si cum ai fost cu mine, mai mult decat o naluca, inchipuire, nu... chiar te am vazut, venind spre mine, strigandu mi numele, chiar m am ridicat, iar tu ... erai acolo in fata mea. Te auzeam cum respirai, iti simteam caldura trupului tau, atunci cand te am imbratisat, trebuia sa fi fost real. Nu are cum, imaginatia mea sa mi joace asa de rau feste. Nu mi vine sa cred, ca pot sa ajung, asa de mult, in mintea mea, incat sa ajung sa ma mint pe mine insumi, ca tu esti langa mine. Ca tu ma susti, prin toata greutatea aceasta prin care trec, tu esti cu mine. Unde esti tu ? M am trezit si nu te am gasit, si totusi.. .realizez. Tu esti in inima mea mereu, in gandurile mele. Recunosc, din ce in ce mai mult, imi doresc sa fiu cu tine. De ce lupt eu si pentru cine lupt? pana la urma, nimeni nu castiga, toti pierdem, vieti omenesti, nimanui nu i pasa. Eu .... vreau sa stiu, ca ma intorc, pentru ca eu am la cine sa ma intorc. Ma intorc la tine, acasa, sub plapuma ta, in amalgamul de sentimente de iubire, ce salasluieste in patul tau. Mi e dor de tine, de parul tau, de ochii tai, de zambetul tau. Mi e dor de inima ta.... cea care ma face un intreg. In curand.... numai e mult timp, si sortii isi intorc privirea spre mine. In curand, voi veni, foarte curand... numa.. asteapta ma tu pe mine. Ai sa vezi ca sunt nebun!

Cu dragoste,
Al tau soldat.




Ennio Morricone - Chi Mai

Etichete: ,

marți, 10 februarie 2009

The 4 Letters: First


10 februarie,

Iata, am ajuns, in acest loc oribil, suntem un pic cam decimati, dupa ultima rafala de cartuse, ne am dus toti in padurea de la poalele muntelui. E un pic cam frig. Pe Andrei au cam inceput sa il ia frisoanele. Tremura intr un mod incontrolabil, si balbaie ceva printre buze. Nu cred ca as putea intelege, dar, cred ca e numele iubitei lui. Cand ma uit la el, dar si la ceilalalti, si cand le citesc privirea de pe fata lor, imi spun si eu insumi oare o sa ajung sa te mai tin in brate? Facem cu randul, stram treji cate doi, unul in latura vestica si altul in latura estica. In nord suntem acoperiti de stanci. Sudul l am lasat expre descoperit pentru o eventuala ambuscada, astfel incat sa i putem incercui. Frigul ne intra in trupurile noastre din ce in ce mai mult. Cu greu, reusesc sa iti scriu aceste cuvinte. Sper ca sa le poti citi. Inchid ochii, si nu pot sa nu te vad. Sa nu mi aduc aminte cum te am intalnit prima data. Mai tii minte? Ai aparut asa deodata, tocmai cand nu ma asteptam, si chiar cand nu imi mai doream nimic in viata mea, ai aparut tu. Ciudat mod, ciudata soarta asta sau destinul, numeste l cum vrei tu, dar as putea spune, ca norocul a fost cu mine. La inceput nici nu m ai bagat in seama, iar eu iti cautam fata ta, pentru ca mi era asa de draga. Doamne o privire de mi aruncai, si toate gandurile mele, se naruiau. Numai existau, eram cuprins de fericire. O frumusete cu tine, nu mai vazusem pana atunci, chiar si glasul tau ma calma. Acum, esti departe. Tot ce mi a ramas, sunt doar clipele petrecute impreuna, orele de fericire. Mainile mele, pline de frigul care se pune, isi doresc sa te atinga din nou. Sa te mangai, sa ti tin mainile tale in palmele mele, mi e dor sa ti simt sarutarea pe mana mea. Mi e asa de dor de tine, incat ma gandesc sa las totul, si sa fug spre tine, sa mi petrec cu tine tot restul vietii mele, care o mai am. Daca m ar auzi colonelul, m ar lua ca fiind dezertor. Acum imi dau seama, cat este de greu fara tine in preajma mea, cum ma faceai sa rad din toata inimia, cu ochii tai ma faceau sa ma pierd, in marea fericirii. Doamne ce prost am putut sa fiu, dar acum numai conteaza nu? Nu am avut curajul sa iti spun asta fata in fata, astfel incat sa vezi si tu, sa ma simti, atunci cand iti zic ca te iubesc din toata inima mea, si mi e asa de dor de tine....

Luna asta plina, nu ma ajuta cu nimic, nu o vad pe ea, ma face sa te vad pe tine, probabil ca toti sunt la fel. Probabil ca acum in acest moment, toti se gandesc la iubirea lor, sau poate unii se gandesc la copii lor. Tocmai cand .. pierzi un lucru atunci iti dai seama de valoarea lor si de importanta lor in viata ta. Suntem asa de mandri, de incapatanati sa recunoastem, ne credem tari ca nu avem nevoie, dar pana la urma, adevarul este ca suntem dependenti de iubire, si ca avem nevoie de ea, pentru ca este un sentiment minunat, mai ales atunci cand este impartasita de amandoi. Te iubesc, mult, acum o stiu, si vad cat de greu este fara tine, trebuie sa inchei, imi vine randul sa fac de straja. Ureaza mi noroc, trebuie sa fiu atent la tot ce se misca. Ce ar fi daca totusi, te as vedea pe tine miscandu te in fata mea? Incep sa am iluzii, mi e dor de tine.......

Cu dragoste,
Al tau soldat.......





Darren Hayes - Insatiable

Etichete: ,

duminică, 8 februarie 2009

Day dreaming....


Ce mai noapte... ce mai descoperire. Oare stia el ce il poate astepta? Atunci cand el, va iesi pe usa de la casa lui? Nu cred, probabil ca se gandea, ca oboseala ii va pune stapanire pe trupul lui, si intr un final, va ceda. In curand, avea sa si dea seama totusi, ca... lucrurile nu stau asa cum crede el. De fapt, viata i a demonstrat o de asa de multe ori, si mai ales recent, in ultima vreme, insa nu vrea sa creada ca ar fi posibil. Totusi, se misca, se imbraca, ofteaza si isi spune: "O fac si pe asta, pana la urma". Deschizand usa casei lui, isi vede curtea, luminata. Ciudat, o lumina asa puternica. O luna aproape plina, il intimpina, ascunzandu se din cand in cand, printre nori. Macar pentru luna, daca nu pentru distractie. Merge, deja efectul oboselii incepe sa si faca efectu, insa cu toate astea, incepe sa alerge, si alearga, din ce in ce mai tare, incercand, intr un fel, sa invinga oboseala, ca sa i rada in fata. Ajungand, intr un parculet de la o biserica, se opreste brusc. Oare, mintea lui ii joaca feste? Dar nu e posibil, nu are cum! stiu sigur de asta, inima ii bate puternic aproape ca ii iese din piept. Acolo, intr o raza de lumina, acelasi par, acelasi zambet, aceeasi fata gingasa, si scumpa pe care o stia. Dar e imposibil, nu are cum, sa fie ea aici. Alearga, spre ea, cu toate ca mintea ii spune ca e doar o iluzie, inima se lasa pacalita. Alearga si tot ce reuseste sa obtina, este o injuratura si o amenintare cu bataia, de la tipu cu care era saraca fata...Se intristeaza, cum ar fi fost, daca, ar fi fost ea...Cum as fi reactionat? Ce as fi facut? Intrebarile, ii napustesc in capul lui. Telefonul ii suna, "mai ajungi odata?". Se grabeste, dar gandindu se totusi la intamplare. As fi vrut sa fie ea, as fi vrut sa ma uit in ochii ei, doamneee as fi vrut sa mi las inima, sa zburde de fericire, in momentul in care mi zambeste, in momentul in care se uita cu ochii ei aceia dulci. Acel zambet, cald, care te linisteste, un zambet la care nu poti sa fi indiferent, oricat de nervos ai fi.  As fi vrut sa o iau de mana, sa i mangai palma, sa i simt pielea, cat de catifelata este. As fi vrut sa ma aproprii de ea, sa i simt mirosul, parfumul, sa i gust gatul. As fi vrut sa simt caldura sangelui ei, trecand prin gatul ei, sa i simt bataile inimi, cum incep sa bata din ce in ce mai tare. Sa aud zgomotului raului, ca si cum o furtuna ar fi pe cale sa inceapa, sa simt raul cum se agita, cum sangele se incalzeste, si ushor, in acel moment intens, sa mi duc palma mea, pe obrazul ei, sa o mangai, sa mi las mana sa gata ushor, alunecand pe gatul ei, sa i dau parul la o parte, lasand ui acea zona descoperita, si sa ma aproprii de ea, si cu buzele mele, dornice sa guste pielea, umezite, salivand parca dupa atingerea aceasta, sa i sarut gatul, muscand o in cel mai placut mod posibil. Sa fiu ca si un vampir, pe o luna plina, sa nu ma satur, decat atunci cand placerea este maxima. Sa ma opresc brusc, sa ma uit in ochii ei, sa patrund in lumea ei, sa i cunosc dorintele si visele, ca apoi, printr un sarut, sa i pot sa i dau de inteles, ca vreau sa i indeplinesc dorintele. Sa ma las ars, de buzele ei infierbantate, pasionale, pline de culoare naturala, de frumusetea ei naturala, care radiaza, si care mi bucura ochii, ori de cate ori o vad. Inima mea, se scalda in fericirea, atunci cand vede o asa armonie. As fi vrut, sa stau cu ea pe o banca, in poala ei, sa privesc stele, si apoi sa mi concentrez atentia pe fata ei. As fi vrut, sa ma bucur de glasul ei, sa o ascult cum vorbeste, cu o voce, care calmeaza cea mai puternica furtuna, si nu pe mare, o voce care, zdruncina tot zgomotul infernal, al unei jungle, in care traiesc zi de zi, orasul. Glasul ei, vocea ei, mi patrunde, prin fiecare fibra, este ca si cum, un amalgam de instrumente muzicale, se acompaniaza reciproc, in cel mai frumos mod posibil. Toate instrumentele, canta la un loc, dand nastere, unui sunet atat de unic si de placut, incat nu ai zice ca sunt mai multe, ci ca este doar una, doar un instrument.

Iata l ajuns, se opreste totul, brusc, este adus la realitate, nu ar fi vrut asta, imaginatia lui, zburda, si o imagina perfect, totul, aspect, zambet, ochii, chiar si gustul si parfumul, totul totul, nu stia si nici nu stie pe ce lume traieste, cateodata, se lasa dus in acel loc, in care fanteziile lui, prin viata, este constient ca, totul este doar o iluzie, o imaginatie, stie ca este doar un spectator, intr un fel, dar tocmai asta, asteapta cu nerabdare, si isi doreste din ce in ce mai mult, ca ceea ce el viseaza, sa devina realitate. Poate de aici, isi ia el puterea de a si dori asa de multe lucruri, pentru ca sunt, realizabile, atata timp cat iti doresti din toata inima ta. Si esti pregatit sa lupti pentru ele. Isi revine la realitate, si incepe sa vorbeasca, le spune ca vor merge intr un loc, nou. Un loc, unde dansul, este pus pe primul loc. 

Ajunsi acolo, o multime de oameni.... lipsa. Cam putini, cu toate ca muzica era foarte placuta, era exact pe tonul inimi lui, avea de gand sa se distreze, avea de gand, sa puna crema de vanilie, si sa guste, totul, in cel mai placut mod posibil. Nu trece nici o juma de ora, caci locul se aglomereaza, iar el, danseaza si se distreaza. Cu toate ca el e singur, doar prietenii lui pe langa el, care stateau jos, el.... nu e singur. El danseaza cu ea....el se distreaza cu ea, toti din jurul lor vede asta, ii vad bucuria, chiar o pot simti, cum traieste muzica, cum se lasa dus de ea, cum zambetul lui, provine din adancul inimi lui. Chiar si dupa 5 ore, el tot plin de viata este, incat toti zic ca este facut cu un Redbul. Pleaca spre casa, toti obositi, si istoviti, mai putin el, ridica privirea spre cer, si isi spune : "Astept! Am rabdare, luna imi este martora! Si mai mare o sa fie satisfactia, atunci cand o sa te gasesc, atunci cand o sa te sarut, atunci cand, o sa vezi ca tot ce imi doresc va fi sa te fac fericita!" 
Chiar in acel moment, un moment de bucurie, a venit peste personajul nostru, dandu i inca o runda de energie, lasand ui pe toti cu gura masca. O luase la fuga, de ce? Pentru ca avea energie, pentru ca era plin de viata, pentru ca era plin de vise si de .... dorinte.........




coldplay-clocks

Etichete: , , ,

sâmbătă, 7 februarie 2009

Doliu...


Astazi este o zi foarteee trista. Am ucis pe cineva. Nu ca ... aveam planuit.. ci pur si simplu incepuse sa ma enerveze. Eram intins in pat, dormeam, cand colo, m am trezit cu el in ochii mei. Mah frate da nu ti e rushine. De ceva timp, tot te bagi in ochii mei, incep sa nu te mai suport, am urlat eu la el, in schimb el nimic, tot in ochii mei. Eiii las' ca vezi tu. Am asteptat ceva timp, dar intr un final planul meu a dat roade, l am prins exact ca nu se astepta. L am luat prin surprindere, nu a avut nici cea mai vaga idee de ce avea sa i se intample astazi. Sunetul, fierului ascutit, si modul in care il taiam, doamne ce sunete placute. Prin urmare azi, va anunt cu parere de rau ( cika ) ca, asociatul meu, si partener de viata, a fost ucis, a murit in chinuri, a trebuit sa il adun de pe jos. Parul meu creeeetz numai e .... i am facut o nenorocitului, l am tuns!!!!

 R.I.P 
Toti cretzulianii mei!

P.S. Ne vom reintalni, peste vreo 2 saptamani, ca renasc ca si Pasarea Phoenix, nu am vazut asa ceva tz tz tz tz =)))

Etichete: ,

joi, 5 februarie 2009

The song in my head....

Tot fredonam de cateva zile incoace, o melodie in cap. Si ma tot sacaia, faptu ca nu stiam cine o canta. Astazi am aflat care e melodia :D.

Etichete: ,

Insomniac


Ora, 2:35, ce devreme este. Somn, pauza, abonatul nocturn, nu este disponibil deocamdata, va rugam contactati-l, maine! Da.... off.. melodia, Damien Rice - Delicate. Nu pot sa inteleg de ce nu am somn. Maine ma asteapta chiar o zi grea. Am mult de muncit, si apoi repetiti la teatru.Nu sunt, nelinistit, ci pur si simplu ma gandesc la multe, si nu pot dormi. Imi vine un chef nebun sa fac curat. La ora 3, sa fac curat :)). Sa-i fac o surpriza mamei, si asa suparata un pic pe mine. Sa ma apuc sa calc rufe noaptea, sa sterg praful, ca apoi dimineata, pana sa se trezeasca ea, sa i fac cafeaua, sa fac micul dejun. Cred ca ar face o pe mama mea, sa i dea lacrimile. Nu am somn! Doamne si melodia asta ma duce in alta parte, cu mintea, nu stiu....[mica pauza de vorbit la telefon cu un prieten drag, Sammy! Nebunule! =)) ]. Ce tie si cu prieteni astia, uneori te simt asa cum esti si tu. Nu e nevoie sa le zici, ce ai ... nu.. .doar te simt... si te acceseaza, bre ce mai zici ca mai invarti? Daca eu sunt insomniac, si el e insomniac. Mi a zis un prieten, ca.... eu sunt inconjurat de oameni nebuni, ca mine, si eu i am raspuns, stai linistit... ca esti printre cei mai nebuni prieteni ai mei. Mi e doooor de munte. Am stari mult prea multe, am ganduri mult prea multe, si sunt prea incarcat. Am nevoie sa ma descarc. Nu am somn, deci am energie, imi las capu pe spate, pe scaun, ascult versurile de la melodie, parca ma duce intr o stare de joaca, cu o fata, sunt la mine in apartament, si am 2 tuburi de spuma de ras. Ma face sa ma gandesc ca ma joc cu ea, cu spuma, ca ne stropim unu pe altul cu spuma de ras, ca ne facem barba de mos craciun, alergandu ne prin casa, sau ma face sa ma gandesc, ca sunt la o cascada, si de picioare sunt legat, cu o coarda, iar exact pe melodie, ma arunc, in gol, sa simt senzatia aceea de adrenalina. 

Sau o alta stare ( ca sa vedeti cate imi vin in cap, cate gandesc..... nu am stare, si nu am somn, creieru meu ... vrea sa faca multe.... inima mea vrea sa faca multe.... ), sunt in mijlocul unei paduri, cu o mica pasune si cu o deschidere la un lac, in jurul meu, busteni pe care stau eu si mai multi prieteni, in mijlocul lor, un foc de tabara imens, toti cantam, si iat o acolo.. in fata mea... 

"We might live like never before
When there's nothing to give
Well how can we ask for more
We might make love in some sacred place
The look on your face is delicate"

Ce altceva sa mai zic, sa mai fac? Cand lumina flacarilor, se napusteste pe fata ei? Cand stralucirea ei ma face sa mi pierd concentrarea? Sa ma las pierdut in sufletul ei ? Ce mai pot face atunci cand imi zambeste? Si o vad zambind, imi pierd tot curajul. Cum poate curajul unui om, sa fie zdrobit de zambetul unei fete gingase? Cum o inima de stanca, poate fi transformata intr o inima in flacari? I guess, cuz.. that is delicate! 

Vorbe... vorbe de insomniac, si totusi nu ma pot opri, 3:13, zambesc, hai ca o fac si pe asta, da.. fac curat...merita si mama .. o surpriza...dar sigur sigur, o sa creada ca am innebunit. Rufe de calcat, dat cu matura.. sters prafu, intocmit hainele... o gramada de facut... si asta in cel mai silentios mod posibil. Tot ma ia mintea, imaginatia asta a mea, fir ar sa fie, parca ma vad cum intocmesc hainele, si vad un fular, il iau in mana, si il strang, si o lovesc un pic, ea se supara pe mine... ia un prosop, si ma bate peste cap, ii prind prosopul, si o trag la mine, spre un sarut cu pasiune si cu dor, oare as putea sa fac curat cu o fata? fara sa i sarut buzele? fara sa i caut ochii? probabil, nu stiu, viata imi va zice... Vreau sa mi vad nepotii mei, si stranepotii. Vreau sa le zic in fiecare noapte, alta poveste, vreau sa ma joc cu copii mei, sa i scot afara, sa ma joc cu ei, cat timp sunt mici.  Te intrebi ce citesti? Vorbele unui insomniac ingandurat la ora asta tarzie. Derutat si confuz crezi? Poate....imi pun intrebari, ce am sa fac in viitor? ce decizii voi mai lua? voi mai continua in greselile mele? As vrea sa pun punct. Sa zic, de acu incep eu, sa ma rescriu pe mine insumi, nu i mai las pe ceilalalti sa ma scrie pe mine. Nu mai vreau anturaj, vreau sa am viata mea.

Folks, cand cititi asta, probabil ca sforaiati unii dintre voi, sau ca visati, printi si printese, sau mai stiu eu ce, bani, masini, case... superman, etc etc, eu.. nu aveam somn la ora asta. Vrei sa stii ce e in capul meu? Ma crezi ca chiar daca ti as spune, tot nu as reusi sa ti zic ce e in capu meu? Si daca ai putea sa mi despici in doua sa poti vedea ce e in mintea mea, te ai cruci? Sunt o gramada de autostrade ale gandurilor, si este un super trafic supra aglomerat. O cantitate imensa de informatii, fluctueaza zilnic prin reteaua mea neuronala. Printre ele, amintiri, dorinte, imaginatie, vise, fantezii. Cum este sa faci dragoste la zero gravitatie? Uite intrebare ce mi a venit acum in minte.... Cum te simti cand faci dragoste la zero gravitatie? Oare te vei simti, atins de sageata lui Cupid, si vei pluti in aer? impreuna cu iubita ta? imi vine sa rad de ce scriu, ce intrebari am eu filozofice. Probabil, sudoarea trupurilor noastre, va pluti pe langa noi, si ne vom izbi de ele, in timp ce cufundat in iubire, mi voi revarsa dragostea pentru ea. 

Se apropie 7 februarie, ziua tatalui meu, nu stiu ce sa i iau. Daca as avea posibilitatea, m as duce la el, sa mergem pe munte, un gratar, between father and son, o bere, o ciocnim, La multi ani tata! Multi mi ar zice, ca ar trebui sa am sentimente de ura. Duca se, nu le vreau, vreau iubire, vreau dragoste, caci ea.. vindeca multe, vindeca inimi. Acum ma gandesc la dragostea Creatorului, pentru creatia Sa. Cat de mult o iubeste? Sincer, eu .. daca nu ma iubeste pe mine cineva acolo Sus, eu nu ar fi trebuit sa mai fiu acum , sincer, am scapat ca prin urechile acului, din multe accidente. Si sincer, incep sa cred ca nu merit, mai nimic.... hai ca sa face 3:30, vreau sa i fac surpriza asta mamei mele. Raman cu Damien Rice, cu rufele sa le calc, hmmm ce frumos mirooooos, ador hainele spalate, mirosul lor. Oooooy, uitai de vase :-j, nu vine nimeni sa ma ajute nu? Normal :-j, care mai e insomniac ca mine :)) ( Sammy prietene, tu esti in Bucale frate! ). Hai .. o zi buna, ca nu are sens sa va zic noapte buna! va pup .. .take care :)))

Etichete: ,

marți, 3 februarie 2009

Insiruire de ganduri

Initial am vrut sa scriu ceva din mintea mea, imaginatie, fictiune, dar nu am putut. Apoi am vrut sa scriu ceva serios, gen fericirea sau eu stiu ce. In final am ales sa scriu ce mi vine. Sa fac un fel de... imi las degetele sa tasteze ceea ce creieru dicteaza. Am multe pe capul meu. As vrea sa le gasesc sfarsitul la multe lucruri. M am infundat ca prostu intr o groaza de proiecte, si m am incarcat cu multe lucruri. Iar acum ajung sa ma plang de timp. In mine sunt o groaza de stari, dar mai ales e una in care ma trezesc. Realizez cat se poate de bine, intunericul in care am dormitat, realizez cat de mult am putut sa stau in el, realizez, cat de mult am ratacit, pe carari ce nu ar fi trebuit sa pun piciorul. Regretul, ca am facut o multime de prostii? Hmm, nu stiu ce sa zic, ca sa ma uit la partea plina a paharului, intr un fel e bine ca am trecut prin ele, astfel pot sa i inteleg pe altii. Dureri hmm cati nu au ? Nu conteaza cat de mare e sau mica, tot treci prin ea.  Fericirea, cred ca pot sa zic ca am simtit o intr un mod platonic, acum multi ani, cand nu stiam ce inseamna sa pierzi multe, cand nu stiam ce inseamna suferinta personala, din inima, cunoscusem pe cea fizica. Am avut o, acea falsa conceptie de viata. Si intr un moment, m am simtit atat de tradat. Atat de lovit, atat de uitat, atat de pierdut. Fericirea, incep sa o revad acum. Am o stare acum, de fericire, pentru ca ma trezesc. Pentru ca deschid ochii, si vad intr adevar unde ma aflu. M am inecat in proiecte, ca sa uit de mine. Am incercat sa fac o multime, ca sa mi ignor starea in care m am aflat. Am facut o gramada de prostii, intr o sete de razbunare, si ca sa mi fac mie rau, ca un fel de autopedeapsa, pentru deciziile proaste pe care le am luat. Am acceptat, ca asta e, le am facut si ca numai merit nimic altceva, ci soartea care o am, ci nefericirea ce mi statea in fata. Am inceput sa ma leg de orice fir de veselie din partea tuturor, si sa incep sa rad si eu, poate poate or rade cu mine. Au fost si momente in care am ras din motiv, cu lacrimi, dar au fost putine. Putine momente de fericire adevarata, in rest nimic altceva. Acest an, probabil este anul desteptarii mele, sper, cel putin, este anul schimbarilor, in care voi schimba multe, si deciziile pe care le voi lua vor mai cumpatate. Vreau sa fac, o intoarce brusca, in viata mea de 180 de grade, ca sa ma intorc la vechiul eu, la cel care eram, pentru ca acum in mine, mai e doar o farama, o adiere, un ecou. Pot sa zic, ca pornesc intr o aventura, in cautarea mea. Mai bine zis, in a ma ierta pe mine insumi, pentru multe prostii. Ce greu este sa accepti ca esti om, iar fiind asa, gresesti, este in natura ta. Anturajul, oricat de mult zici ca te opui, degeaba, tot te ia un pic si incet, are rabdare cu tine sa stii, te asteapta si te prinde exact cand te crezi puternic si gata sa rezisti. Mi am adus aminte de un filmulet pe care l am vazut, as vrea sa il pun aici ca sa va uitati la el. Consider acest film, un fundament al vietii oricarui om, sunt multe de invatat, si un model de urmat. Vizionare placuta!




Etichete: ,

O floare...


Am la mine pe birou o floare. Nimic obisnuit. Obisnuiesc din cand in cand sa i acord atentie, sa ma uit la ea, sa i zambesc, sa ma trezesc chiar ca i vorbesc, sa o intreb ce mai face. Am o floare, si am, intr un fel sau altul, la mine la servici o relatie cu ea. Ea in schimb, ma flateaza cu mirosul ei placut, si prin faptul, ca la maxima concentrare, atunci cand incerc sa gasesc o solutie la un proiect, imi da sansa de a face cu totul altceva, un fel de rupere de ritm.

Astazi cred ca am facut o prostie. Cand mi am facut cafeaua, si am incalzit apa cu termoplonjonul, apa fierbinte ce a ramas, am udat floarea. Acum, am impresia ca floarea mea, este cam infierbantata dupa mine. Cum ma uitam la ea, si incercam sa mi iau mintea de la problema, am observat un lucru ciudat, mi a zambit inapoi. Am ramas un pic socat, nu are cum. Dupa alte cateva minute bune, floarea se intindea spre mine, atingandu mi fata, cu petalele ei placut mirositoare. Am inchis, din obisnuita, ochii, si parca in acel moment, parfumul a fost si mai placut, imbietor. Mi am imaginat, incontrolabil, o fata, ce alerga printr un camp de flori imense, asa de naturala, culegand florile, si venind spre mine, cu niste ochi asa de dulci, si cu acel zambet pe fata mea, si parfumul ei, si fata asta, din imaginatia mea, parca imi facea avansuri. Ma las dus de val, si cum era in fata mea, fata asta, isi misca mana, pe obrazul meu, si ma mangaie, apoi se apropie de mine, vrand sa ma sarute. Deschid ochii brusc, si ce vad ochishori mei? Floarea si intinsese asa de mult petalele, incat vroia sa ma sarute. Floarea mea, imi face avansuri. Am udat o cu apa fierbinte si acum.... e in infierbantata, ma simt ca in "Basic Instinct" - numai ca asta e varianta florala :))))

Mi-am luat masuri de precautie, am mutat la fereastra, dar vad ca parca tot spre mine da, mi e frica :-s, what have I done? =))))))))))))))))

P.S. Nici o floare nu a fost ranita in conceperea acestui post! Aceasta intrare are rolul de a scrie intr un moment de pauza, dupa o maxima concentrare, aceasta relatare este rodul imaginatiei mele =)))))))))))). Don't try this at home! Serious! =))))))))))))))

Etichete: , ,

luni, 2 februarie 2009

The riddle...

Incep sa ma gandesc ca totul.. este ca o ghicitoare, sau nu .. mai bine un puzzle, un puzzle care nu il rezolvi tu, ci evenimentele prin care treci. Totul se aseaza, intr un moment, in care in interiorul tau refuzi sa mai crezi ceva.... Viata intr adevar este interesanta. Iti aduce in fata ta, cand nu te astepti deloc, cele mai frumoase lucruri, si ti le pune in fata ta, si iti spune, bucura te ! Cum sa nu ma bucur? Pentru ca, inca o bucatica, se afiseaza perfect, in intreaga imagine. Si inca una, si inca, una, uite asa se construieste puzzle, fie ca tu vrei fie ca nu vrei. Dam, vina pe destin, sau soarta. A fost soarta, sau destinul te a adus in situatia asta. Nu poti, sa taci o clipa? si sa accepti ceea ce viata ti a adus in fata ta? Accepta ca si cum face parte din tine, nu soarta, nu destin. Fie bun fie rau, toate vor duce intr un final, la ceva bun. E o zicala, toate lucrurile rele duc spre bine ! (sau ceva asemanator ). Primeste le, ca pana la urma, treci prin greutati, te cladesti pe tine insuti, si devi mai puternic.

Te afli, pe un patinoar, gheata, ce poti sa faci? sa stai intins, pe gheata, si sa zici, las ca soarta sau destinu, mi o va aduce? sau... te ridici, si incepi sa o cauti? Si oricum, presupun ca si ea, te cauta pe tine. Deci... care sunt sansele, ca in cautarea fiecaruia sa se gaseasca unul pe celalalt? I think this is the riddle, this is the puzzle :D.

duminică, 1 februarie 2009

Stomacul, greu incercat....


Iata un stomac, o burta. E linistit, a mancat, e nepasator. Nici nu il mai intereseaza acum, urmeaza digestia. Este asa de linistit, incat nimic nu il mai poate deranja din rutina lui de a procesa mancarea. Dar ce se intampla? Hmm ce e cu zgomotul asta de sus isi spune el? Ce se aude ha ha ha ul asta? Hmm, nu e posibil asa ceva, ma baieti ce se intampla acolo sus. Well, acolo sus... se intampla ca, se vorbea la un telefon. Bun nimic iesit din comun. Corect, insa la telefon, nu se vorbea propriu zis, ci se radea. Hmm, iata stomacul suparat ca trebuia ca sa munceasca in plus. Acum muschii de la burta il frecau la capatana. Tine 5, 10, 30 de minute, dar dupa 2 ore, numai poate. Ma nu e posibil asa ceva, radeti acolo sus de vreo 2 ore tot nu va e de ajuns? Urechile, creierul, inima, ii raspund toate in cor "NUUUUUUU" ne place, ne simtim bine, care ti e problema ta? Stomacu suparat isi ridica privirea si pancreasul in sus si le spune "Am mancat si eu, si sunt pus la treaba tocmai acum? Muschii ma tot freaca pe cap, si voi acolo sunteti numai ha ha ha, macar spune ti mi si mie de ce radeti?" Pentru cateva secunde, o liniste se lasa. Nimeni nu zice nimic, cand toate trec izbucnesc iar in hohote, iata ca si ochii intra in hora, si saluta evenimentul, caci lacrimile dadusera navala. Moracanos stomacu, se puse pe treaba. Iata mai trec 1 ora, 2, ore si ei tot ha ha ha ha. Suparat rasti la ele, voi sunteti normali??? Cum puteti sa radeti asa de mult si degeaba? Bai stomacule! Ia mai taci din gura, pentru ca tu intotdeauna savurezi ce e mai bun. Prin tine trece tot, nu stii zicala aia nu? Ca prin stomac trece tot? Asa ca esti privilegiat tu! Asa ca lasa ne si pe noi sa ne bucuram, de aceste momente, in care suntem happy si radem, si ne simtim bine cu toti, si ho ca iti vine si tie randu! Sta stomacu, sta ce sta, si o gandeste la recele intenstinului subtire. Ma are dreptate, da totusi , da ti mi si mie un preview, despre ce vorbesc astia la telefon? Fii atent, urla inima, cika... parca seamana, chestia asta cu ha ha ha, cu o boala, care daca se aseaza o musca, sau te atinge cineva, te bufneste rasu, la cea mai mica atingere. Si fii atent creieru ce gandi, imediat, si spusa la telefon! Cika sa fie ea bolnava de asa ceva, sa se duca intr un WC public, sa faca stii tu, treaba mare, si cand e pe toaleta, sa o atinga o musca si sa inceapa sa rada. Gandeste te... ha ha ha partz partz ha ha ha ha :)))) ce ar zice fetele din toaleta, ce fericita e ca se "descarca" :))))))))))))))) 

Stomacu sta ce sta, imi place mult asta, e chiar tare, pai da... asa da.. mai merge :))ma da totusi iata.. 5 ore radeti incontinuu ... nu e bine... ma doare si pe mine...si ce? ti am zis taci si indura.... si munceste! ca dupa tu esti cel mai privilegiat! Dupa mult timp... de vbit la telefon... inima, urechea, creierul, ochii, si stomacul, erau toti super fericiti, super bine dispusi, si pot sa zica, ca.. ei toti, adormeau acum, pe un ritm al bunei dispozitiei. Ziua pentru stomacel a fost epuizanta, dar pe final, la modul placut, pentru ca... intr adevar.. la final, el a fost privilegiat :P


Etichete: , ,