Uite un joc, care iti testeaza capacitatea de a retine pe scurta durata. Scopul este sa retii numerele si le apesi in ordinea crescatoare. De exemplu daca pe ecran iti apar 8 5 7, ordinea in care va trebui sa apesi pe buline este 5 7 8. Scorul este de la cel mai mic ( care e cel mai bun ) pana la cel mai mare ( care este cel mai prost ). Practic numarul de la scor, reprezinta varsta, in ani, a creierului tau. Personal, recordul meu, este de 23. Astept comentarii cu scorul vostru!




BRAIN LOAD

Plin de picaturi de ploaie, totul era udat afara. Baltoci, adevarate mici lacuri, erau cam peste tot. Ele oglindau realitatea din exterior. Totul de un gri inchis, o vreme de toamna, nu de vara. Ce este in capul lui, de sta atat de calm pe aceasta vreme furtunoasa? Cand totul in jurul lui este udat intr un mod brutal de mai multe picaturi de ploaie? Ce il face pe el, sa cugete, in acest fel incat nimic nu i pese? Pian, cate o clapa, lovita de degetul lui, in mintea lui, scoate un zgomot care il provoaca sa fie calm. Sa gandeasca profund asupra unui lucru mult prea filozofic pentru oricine. Cu toate ca afara era o ploaie torentiala, iar fulgerele si tunetele erau de neoprit, stand in acel parc, pe aceea banca, facea ca totul sa capete alt sens. Ma uitam la el, si mi l imaginam cum sta intr o padure, de fapt, intr o poienita inconjurata de o padure, la zgomotul naturii, al pasarelelor, al tuturor vietatile ce se armoniaza perfect, neatinse de mana omului, pe scurt, salbaticie. Statea practic, in mintea mea, ca intr un hamac, leganat fiind de vant. Singurul lucru ce i se parea destul de interesat fiind probabil stelele de pe cer. Eram cu umbrela in mana, si il priveam, acolo pe banca aceea, incercam sa mi dau seama ce are, adesea imi puneam si eu intrebari in legatura cu persoana lui. Oare as fi putut sa il ajut? Tot ce puteam sa i privesc, era doar spatele, lovit zdravan de picaturile groase de ploaie. Ajunsesem sa i simt si respiratia apasata, nu vroia sa se dea de gol, insa, respira greu, care era motivul? As fi vrut sa am puteri supranaturale, incat sa patrund in mintea lui. Cu toate ca nu reuseam acest lucru, simteam cum il puteam intelege. Cel putin inima mea era acompaniata pe aceleasi acorduri de pian, cantate de el. Strafulgera puternic, iar inima mea imi tresare puternic, insa el sta neclintit pe aceea banca. Ma uit spre cer, si imi spun, pana cand? Pana cand, aceasta ploaie, aceasta culoare inchisa pana cand? Oare nu e timpul ca soarele sa rasara? Primesc ghionturi de la inima mea, ce ma indemna sa ma duc sa vorbesc cu el, simteam cum experienta mea de viata, era asemanatoare cu a lui. Incep sa fac pasi, prin ploaia puternica, auzeam cum adidasi mei, paseau prin baltocile de pe strada. Cum incepeam sa fac un pas, cum deja puteam sa i simt singuratatea. Mai faceam un pas, si totul incepea sa mi se para atat de cunoscut. Un sentiment straniu, incepea sa si faca cale pe sira spinarii mele. Totul era asa, ca un fior rece, ca si cum, niste cuburi de gheata dansau samba pe spinarea mea. Distanta dintre mine si el, se scurteaza cu fiecare pas pe care eu il fac, si in momentul in care ma apropri de el, puteam sa i simt sentimentele devastate, puteam sa i simt aceea stare de zadarnicie, puteam sa i simt neputiinta. Erau unele sentimente negre. Era ciudata, deodata incepea sa mi para ca si cum ar fi fost o ruda de a mea, o cunostiinta pe care o stiu de foarte mult timp. Sunt in spatele lui, acoperit de o umbrela mare de lemn, mai veche, cu panza verde. Imi intind mana spre umarului lui. Incep sa simt picaturile reci de ploaie. Imi intind mana usor, pentru a evita orice sperietura. Intr un final, mana mea ajunge la destinatie, insa, mirarea mea a fost si mai mare. Intoarce privirea catre mine, foarte incet, rostind pe o voce foarte familiara "te asteptam, in sfarsit ai aparut". Raman pentru o clipa nedumerit si incremenit, totul era atat de cunoscut, nu ca un deja, dar ca si cum ceva ar fi facut parte din mine. Isi intoarce si mai mult privirea, iar pe cer, un fulger puternic lumineaza fata lui. Cad in un fund pe spate, speriat fiind de infatisarea lui. Imi duc mana la gura grabit, sa nu tip de frica, insa el nu era o ruda, sau o cunostiinta.
my chemical romance -welcome to tha black parade

Deci am ras cu lacrimi :))) Take a look!

E o întâmplare a fiinţei mele
şi atunci fericirea dinlăuntrul meu
e mai puternică decât mine, decât oasele mele,
pe care mi le scrâşneşti într-o îmbrăţişare
mereu dureroasă, minunată mereu.

Să stăm de vorbă, să vorbim, să spunem cuvinte
lungi, sticloase, ca nişte dălţi ce despart
fluviul rece în delta fierbinte,
ziua de noapte, bazaltul de bazalt.

Du-mă, fericire, în sus, şi izbeşte-mi
tâmpla de stele, până când
lumea mea prelungă şi în nesfârşire
se face coloană sau altceva
mult mai înalt şi mult mai curând.

Ce bine că eşti, ce mirare că sunt!
Două cântece diferite, lovindu-se amestecându-se,
douâ culori ce nu s-au văzut niciodată,
una foarte de jos, întoarsă spre pământ,
una foarte de sus, aproape ruptă
în înfrigurata, neasemuită luptă
a minunii că eşti, a-ntâmplării că sunt.



Nicu Alifantis - CE BINE CA ESTI