The 4 Letters: Third ....

12 februarie,

Am impresia ca toti se uita la mine ciudat. Stiu, cred, si au dat seama, ca o sa fac o prostie. Nu ma pot abtine, in mintea mea e din ce in ce mai multa dorinta de a te vedea. Am vazut multe in viata mea, o gramada de suferinta si de necazuri, iar cu tine, lumea are o alta fata. Tu ii dai vietii mele caldura, fericire, ma faci sa simt ca traiesc intr o lume cu adevarat frumoasa. O unitate de soldati, aflata intr un tanc, au trecut peste un camp minat. Unii dintre ei, prieten bun, era in el. A fost, doar o clipa, si totul a disparut, invalmuit intr un fum negru si un sunet ingrozitor, al groazei. E greu, e foarte greu, am pierdut oameni, camarazi, si nu castigam nimic. Nu vreau bani, nu vreau ceva material. Ducem o lupta fara sens, pamanturi averi, lacomie, nimic nu sunt mai importante decat iubirea celor din jurul tau. Sunt pe muchie, si cedez incet dar sigur, in fata dorintelor interioare. Voi risca, eventual, am de gand sa te vad. Astept cu nerabdare momentul in care voi din nou in fata ta. Abia astept momentul in care te voi strange in brate, in care iti voi mangaia pielea, si sa iti spun iarta ma, iarta ma pentru aceasta gandire a mea, de a mi dori sa plec de langa tine, sa ma implic in aceasta mizerie numita, razboi. Fiecare trebuie sa trecem prin el nu? Cati nu trec prin el? Trebuie sa realizam cu adevarat ce conteaza. Si anume, sa nu renuntam la persoanele care te iubesc, cu adevarat. Sa le apucam cu mainile, si sa nu le mai dam drumul niciodata. Nu pot acum, trebuie maine sa mergem printr un sat, si apoi poimaine, cand voi avea timp, va trebui sa stau de garda si sa patrulez. Atunci, voi risca. Voi astepta trenul acela, si ma voi sui in el. De atunci, vom vedea nu? Astept cu nerabdare zambetul tau sweet, ochii tai, astept cu nerabdare momentul intalniri noastre.

Ti minte? Cum a fost? Melodia parca era Le vent, Le cri, stateam la mine, soarele inca era pe cer, era asa de frumos afara, la sfarsitul primaverii, copacii erau verzi, iar pasarile, la geamul meu, cantau din toata inima. Acolo erai tu, in patul meu, imi zambeai, te uitai cu aceea privire la mine, in care pur si simplu numai aveam ce sa mai fac, ramaneam incremenit. Uimit, de frumusetea ta, ramneam pironit in ochii tai. M am apropiat timid de tine, mai tii minte? Ti am zis, iti multumesc ca existi, ca esti cu mine, si apoi, te am sarutat, intr un mod, ce a facut ca noi sa rezonam. Razele soarelui, cadeau pe trupurile noastre intinse acolo in pat, pe asternutul alb, de matase. Iti mangaiam pielea, gatul, si coboram incet, cu o dorinta arzatoare, de a simti la maxim, cu toate simturile, trupul tau. Eram, Columbo, descoperam ceva nou. Descoperam cat de catifelata poate sa fie pielea ta, inchideam ochii si vedeam cat de placut este. Ti am atins cu buzele, intr un mod timid, gatul, descatusand un amalgam de sentimente, ce imediat au inceput sa izbucneasca in tine. Respiratia ta, parea greoaie, insa, era constant. Venele au inceput sa pulseze, puternic. Imi aduc aminte, cum acolo, ma imbatam asa de mult, de iubire, de dragoste, ma imbatam de fericire, pentru ca, erai cu mine, si eu cu tine, eram in bratele fiecaruia. Vezi? Mi e asa de dor de tine, incat de abia astept, sa vina momentu, clipa, in care toate astea, unde sunt acum, le voi lasa in urma, pentru o clipa de nebunie, pentru o clipa de spontaneitate. Vine ziua, se apropie cu pasi marunti, iar eu, astept ca un copil care isi asteapta bicicleta demult promisa de parinti. O da, stiu ca o sa vina... sunt foarte fericit acum, stiu asta, dar o sa fiu si mai fericit cand o sa traiesc clipa.......

Cu dragoste,
Al tau soldat.




Le Vent, Le Cri - Enio Moricone
More at MP3-Codes.com