Tema de gandire

the fray- you found me

Am avut o conversatie foarte placuta, pe messenger, cu o reprezentata a sexului frumos. Si am avut mici contrarii, ca sa fiu mai precis, eu afirm urmatoarele :

- prefer sa fiu cu capul pe umeri, decat sa ma arunc cu capul inainte.

- prefer sa mi controlez emotiile, in asa fel incat sa nu ma implic foarte mult emotional

- am un principiu conforma caruia, dragostea adevarata nu exista decat dupa 25 de ani, pana atunci totul e platonic doar de suprafata.

- mai cred ca noi, barbati, suntem prea iresponsabili, prea imaturi, si prea dornici sa experimentam multe lucruri, decat sa ne punem pirostriile.

Or, fi si exceptii, daaar, in principiu cam asa e. Toate fetele cred in true love, ca totul e roz. Ca tipu cu care ele stau, e tipu care o sa ramana toata viata. Adevarul e ca nu e asa. Se va ajunge intr-un final, la despartire, si  la suferinta, din dragoste. Decat sa o patesc, si ca sa ma iau si dupa zicala, cand te arzi odata, suflii si in iaurt, mai bine sunt cum am zis mai sus, ca un fel de protectie. Devin indiferent, rece, nepasator, si imi controlez sentimentele. Pentru ca daca incep sa iubesc, mno atunci, eu iubesc nu gluma! Si iar ma tampesc la cap, si iar incep sa fiu visator, si romantic, si idiot pana la urma. Ca incep sa dau tot ce am in mine, imi revars iubirea fata de fata care o iubesc, si ... la final, ma trezesc ca poate o fac degeaba. De aceea vin in completarea de mai sus si adaug :

- e bine sa iubesti, intens si pasional, atata timp cat esti sigur ca persoana de langa tine merita!

- iubeste pe cine merita, cel care te iubeste asa cum esti tu, inclusiv defecte.

- dragostea adevarata ai sa realizezi cine e, pentru ca nu doar inima ta iti va zice, si sufletul, si mintea, si fiecare os din tine, si fiecare fir de par, iti va spune El e/Ea e!

Mai am, de zis, poate ca daca nu imi controlam emotiile si sentimentele, cine stie poate iar eram indragostit, si visator, si incepeam sa sufar din nou, pentru ca de obicei am norocul sa ma indragostesc de cine nu trebuie ;)

P.S : In discutia avuta cu ea, amintesc ca nimeni nu a fost ranit, nu au fost amenintari cu moartea, si nici o injuratura nu a fost scapata. Asociatia Porcilor Umani, tine sa multumeasca sexului frumos, pentru rabdarea avuta in discutia argumentativa avuta cu Neydamn. Nici o parte nu a fost vatamata!

De ce sa mergem mai departe?

Oameni, diferiti insa aceasi durere, o simtim cu totii. Ce ne face pe noi sa mergem mai departe? Care este ingredientul de care avem nevoie sa putem sa facem pasi inainte? De ce luptam, de ce sa nu renuntam, nu ar fi mai usor?

Nu, as fi un las sa renunt la lupta. Voi merge pana la capat, pentru ca stiu ca, lupt pentru visele mele, pentru dorintele mele. Aleg sa merg mai departe, si orice ma loveste sa ma ridic, si sa merg mai departe, caci ce nu te doboara te face mai puternic. Aleg sa lupt, sa am ambitie, sa am vointa si sa am incredere in mine. De ce? E simplu, orice e posibil, cat timp crezi in tine, poti sa faci multe. Multi se dau batuti pentru ca zic de la inceput, nu pot, nu sunt in stare. Mi se pare o lasitate din partea persoanei respective. Dupa ce incerci dar cu adevarat incerci, pana la ultima energie, atunci poti sa zici nu pot. Dar daca tu nu incerci insa,de ce mai zici nu poti,cand de fapt ar trebrui sa zici nu vreau.

Cu ambitie,cu vointa, si incredere in sine, ajungi oriunde vrei tu. Trebuie doar sa incerci.

Spaniolii - lenevie extrema, bun simt si civilizati

Atentie, acest articol nu se doreste a fi unul jignitor la adresa natiei spaniole. Acest articol relateaza faptele vazute cu proprii mei ochi.

Cum, particip la cursuri de limba spaniola ( nu doar cea pentru straini la care sunt inscris) echivalentu in Romania al limbi si literatura romane, am avut ocazia sa observ anumite lucruri, care m-au lasat masca. Ieri am participat la o ora de limba spaniola unde explica unor oameni de 17 - 29 de ani, sinonimele si antonimele, ce sunt ele. Daca la inceput credeam ca sistemul nostru de invatamant este dificil si greu, cu lucrari peste lucrari, cu materii peste materii, cu chimie cu biologie, cu fizica, cu istorie, cu geografie, ei bine, vazand nivelul de cunostiinte al acestor oameni, nu am ce sa fac decat sa ridic privirea si sa zic, multumesc tuturor profesorilor mei pe care i am avut, incepand cu clasele primare si terminand cu facultatea. Chiar daca e greu, macar puteti sa fiti mandri, ca atunci cand veti veni in Spania, sunteti genii aici. Eu, care despre mine am o parere extrem de proasta, un mare lenes, cu o lene atat de mare pentru a invata, incat credeam ca nu mai e cineva ca mine, ei bine m am inselat total. Spaniolii ma intrec, si cred ca intrec pe orice lenes din Romania. Sunt asa de lipsiti de interes de a invata, nu au treaba deloc. Incep sa ma gandesc de ce este acest lucru? Oare din cauza faptului ca economia lor, este avansata si nu duc lipsa de bani? Are mami salariu de 2000 de euro are tati salariu de 3000 de euro, ce mi pasa mie sa invat? Ma uit la tatal meu vad ce face si hopa gata, stiu si eu sa fac lucru pentru care tatal meu e platit 3000 de euro. Oare noi, ca si natie de romani, suntem asa din cauza sistemului comunist care inca mai are radacini prin invatamant? Sau poate ca economia este asa de slaba, in comparatie cu ei, incat, suntem dornici sa aratam ce stim, prin bagajul de cunostiinte? Nu cred ca mi pot explica aceasta imensa lene de invatare.

Incep sa ma gandesc ca, la cunostiintele care le am, in capul meu, as putea sa urmez un curs de pedagogie aici, am tot dreptul ca si cetatean european, iar studiile mele sunt echivalente aici. Deci, in mai putin de 6 luni, daca mi pun ambitia, as putea sa invat spaniola foarte bine si sa predau materia care o ador ( nu cred ca ar avea sens sa invete acesti oameni lipsiti de interes ), informatica. La engleza, am reusit, pentru profesoara care preda si pe care o asist, un lucru uimitor, am starnit interesul celor care participa la curs. Cum, nici eu nu stiu, poate din cauza faptului ca, le am zis ca in tara mea, noi suntem foarte dornici sa invatam lucruri noi. Felul in care explic, felul in care vorbesc cu ei, ( multumesc domnului diriginte din liceu, Nastase, cat si a profesorului meu de informatica, Badulescu, pentru modul in care au predat si au reusit sa mi indese in capsorul meu tampit, un bagaj cat de cat de informatii ), felul in care mi dedic timpul personal sa i ajut, ma duc la fiecare care ma cheama ca nu stiu un lucru si incerc sa le explic. E un dublu avantaj, eu nu mi pierd vocabularul si implicit limba engleza, si pe deoparte invat si spaniola, invat sa comunic mai liber mai fluent. Si sincer, de ce sa nu am si eu un salariu de 2400 euro ? Deci, pe viitor ambitia mea e pusa spre a invata limba spaniola de la A la Z, si apoi sa urmez un curs ( care culmea m am apucat in Romania de el, si apoi am renuntat, de ce? de prost ce sunt ) de pedagogie, si gata, el profesor de informatica, de ingles, nu o sa mai fie decat un pas.

In concluzie, ce i determina pe romani sa invete si sa acumuleze cunostiinte? De ce avem olimpici la matematica la informatica? Si totusi de ce spaniolii sunt asa de sus in comparatie cu noi ca economie? Intrebari la care mi raspund din pacate cu un singur cuvant: civilizatie. Ei sunt civilizati, muuuult mai civilizati decat noi, au bunul simt, acel bun simt care la inceputul anilor 40 a inceput sa se imbolnaveasca de cancer, ca apoi in anul 1989 sa intre in metastaza, si iata ne ajunsi aici, in 2009 unde bunul simt al romanilor este in mormantat la cimitirul Adio Mama!. Regret si e tragic faptul ca nu avem macar un gram de civilizatie sau de bun simt in noi, caci asa sunt sigur ca am ajunge departe. Incepand din Guvern si terminand cu omul de rand. Cu cine as vrea sa votez acum la alegeri? Clar as alege cu bunul simt si civilizatia!

Romantismul - ceva mort in zilele de azi?!

Vedem foarte multe lucruri in multe filme, chestii romantice. Actiuni care pentru majoritatea tinerilor din ziua de azi, provoaca un gest de genu, " what a sissy " sau mai stiu eu ce reactie. Vedem in filme, dragoste pe malul marii ( din propria experienta, inainte de a face acest lucru, nu o faceti chiar pe mal sa va atinga valurile marii picioarele, pentru ca sunt scoici aduse de mare, si cand va puneti pe spate sau  pe coate si genunchi... well intelegeti voi :P ), pasiune, romantism. Imi pun intrebarea, este mort acest curent ? Ce este romantismu? Cati au facut un gest simplu de a da un trandafir unei fete si cu un mic biletel care sa scrie ceva foarte simplu gen : "Doar pentru ca e luni ... ". Sau cati au iesit la plimbare cu prietena, undeva in afara orasului pentru a vedea un apus de soare superb alaturi de panorama orasului. As putea sa adaug ( daca mi las imaginatia libera ) ca ar merge si un mic picnic. Oare eu mi am pierdut romantismu, sau mai bine zis ma intreb, am avut eu pana acum acest curent in mine? Multe dintre postarile mele, au fost rodul imaginatiei mele amestecate cu experientele personale ( ceea ce am facut ). Si fara sa vreau, ajung si la o alta intrebare, fetele isi mai doresc oare romantism? Sau vor doar lanturi la gat, discoteci next gen, haine de firma, totul la moda. Mai pe scurt : money. Nu acuz pe nimeni cu nimic. Doar imi pun intrebari, ce se doreste de fapt? Oare cumva un echilibru sau o reteta de cate un pic din toate? Pana acum, am doar intrebari, iar sa incerc sa dau raspunsu ar fi ceva de genu, Hagi paseaza, Hagi preia, Hagi suteaza, Hagi marcheaza!. Mi am pus intrebarile, iar din punctul meu de vedere, dintr un unghi ingust, am si unele raspunsuri, dar mi as dori sa aflu si parerile mai multor persoane.

Romantismul - curent mort? Sau doar lasat intr un colt al uitarii, folosind ul doar in momentele critice intr o relatie? Cum cineva isi cumpara un software, hai mai bine sa zic, un joc, pe spatele carcasei scrie " Hardware Requirements ". Oare pentru acest curent sunt necesare anumite lucruri? O imaginatie bogata, un pic si de curaj plus nebunie pentru a realiza anumite lucruri romantice ( Exemplu : Sa mergi cu o fata printr o haita de caini ), sa nu mai zic de tupeu, necesar de a obtine anumite lucruri pentru indeplinirea anumitor chestii romantice. Cred ca as mai adauga, si modul in care comunici sau iti exprimi sentimentele ( nu neaparat de iubire ) ci in general in orice domeniu, cum iti exprimi ceea ce ai in interior. Este oare dificil curentul acesta? O povara pentru unii sau pur si simplu sunt naturali nascuti pentru asa ceva? Exista de altfel si teatru, un fel de Casanova ( al curului as adauga ). Romantismu, puterea de a surprinde parteneru printr un gest simplu sau iesit din comun. Asta ar fi definita mea pe moment.

" ROMANTÍSM s.n. Mişcare artistică şi literară apărută la începutul sec. XIX ca o reacţie împotriva clasicismului şi regulilor lui formale, care a preluat tradiţiile naţionale şi populare, promovând cultul naturii, lirismul, fantezia şi libertatea de expresie. ♢ Ansamblu de aspecte care caracterizează curentul romantic; înclinare spre lirism, spre individualism, spre visare, spre melancolie. ♦ Romantism economic = curent utopic apărut în economia politică, în secolul trecut. – Din fr. romantisme. ".

Libertatea de expresie, imi place asta, fantezia si natura ( apropo m am uitat la definite dupa ce am scris ce am scris la inceput ). Ca un mic apropo, tinerii din ziua azi cu ce sunt educati ? Manele, telenovele, sau mai stiu eu ce. Pacat, pentru ca se duce un curent zic eu frumos, unde apogeul, as zice, a fost atins de un mare geniu al Romaniei.

Imi aduc aminte, de o faza de mult timp, probabil ca persoana in cauza nici nu isi aduce aminte sau a remarcat, insa, dupa o perioada lunga de cateva saptamani, in care nu am vazut acea persoana ( de altfel, eram indragostit de ea lulea ), a venit si acel moment in care ne am intalnit ( nu fata in fata, ci printr o multime de oameni ). Sa fac un mic exercitiu de exprimare, as adauga ca acel moment, am avut ritmul inimi foarte alert, iar bataile pe minut, cresteau asa cum creste temperatura intr un cuptor. Cred ca as zice ca am avut vreo 140 de batai pe minut. Din momentul in care a intrat pe aceea usa, mi am dat seama ca ceva se intamplase, monotonia din camera deodata disparuse, prin multime ii cautam ochii ei. Iar in momentul in care s au intalnit, am devenit o stana de piatra, nestiind ce sa fac, ce sa zic sau cum sa reactionez. Timpul isi inceta activitatea, si mi dadea impresia ca ramane pe loc. Cu toate acestea nu mi pasa, caci astfel batand timpul in loc, reuseam sa admir mai mult, frumusetea ce mi se afisa in fata ochilor mei. Fiind tanar, acum imi vine sa rad cand imi aduc aminte, nu am stiut sa mi controlez trupul, si asa inecat de dragostea ce o purtam, intr un mod ascuns. Probabil ca ma dadeam de gol enorm de mult, caci ma balbaiam mai rau decat un balbait profesionist cu diploma de experienta in domeniu. Nu puteam sa leg nici doua cuvinte, sau mai bine zis doua silabe intre ele. Eram depasit de tot, voce, gesturi, ochii cat si buzele ei. Intreaga armonie imi era infatisata spre deliciul ochilor mei.

Oare am reusit sa fac ceva lucru cu faptul ca eram eu indragostit si de altfel un visator romantic cum ma consideram atunci? Nu, lucrurile au iesit pe dos, opusul a ceea ce mi doream si vroiam sa se intample. Regret? Probabil regret ca am fost prea timid de a si exprima sentimentele mele pe o cale verbala. Imi lipsea tupeul, curajul si in plus nebunia. As mai adauga ca imi lipsea si aceea indiferenta fata de ceea ce zic cei din jurul meu. Da, indiferenta cat si nepasare. Mai pe scurt, sa nu bag in seama ce mi se zicea. Un mic sfat, pentru tinerii indragostiti, si romantici, nu mai stati pe ganduri prea mult, pentru ca altfel pierdeti multe, foarte multe. Faceti va curaj, si duce ti va si exprimati va sentimentele asa cum stiti mai bine. Caci sinceritatea la o persoana este rar de gasit. Iar atunci cand cineva gaseste sinceritatea, atunci aceea persoana nu este de lepadat!.

In concluzie, Romantismul - mort sau viu? In sinea mea, si din punctul meu de vedere, as zice ca e viu, dar intr o stare latenta, de somnolenta. Fiecare il are in sinea lui, dar multi ori le este prea frica sa il foloseasca ori nu stiu cum. As dori sa citesc mai multe experiente ale altor oameni romantici, gesturile lor, lucrurile facute din dragoste, pentru ca astfel as fi si mai fericit ca romantismu nu este mort, este inca viu!

Va salut.

Almost there

Sunt aici, ajuns in acest stadiu unde 10 m distanta, ma desparte de linia de final. Am ajuns aproape de sfarsit. Finalul unui vis, care speram din toata inima mea sa mi l indeplinesc. Si acum? Acum stau si ma gandesc ca, peste cateva zile sunt pe punctul de a mi indeplini visul. V ati simtit vreodata impliniti? Eu da... de mai multe ori, de fiecare data cand imi indeplinesc visul. Am multe vise, multe dorinte, si putin timp. Terminarea facultatii este o mare realizare pentru mine. Este dovada faptului ca am facut ceva in viata asta a mea. Si pe langa asta, se adauga, serviciul ( care l am inceput de la varsta de 19 ani ). Mai am un pic si fac 2 ani de zile de munca, wow. In ultimul timp, am fost super busy. Examene peste examene, duminica am avut cel putin 4 examene, 1 la ora 8, 2 la ora 10 si 1 la ora 12. Pe toate le am luat cu brio. Cand ai ambitie si vrei sa realizezi ceva, nimic nu ti se pare imposibil. Cel putin, eu asta traiesc. Ma lupt in fiecare zi, sa fac pasi, pasi spre visurile mele. Si sunt sigur ca mi le voi indeplini, nimic nu mi sta in cale, pentru ca mi doresc din toata inima mea, realizarea lor.

Acum, stau si realizez ca mi am regasit echilibrul, pierdut de mult timp. Sentimentul acela de liniste in sfarsit aplaneaza asupra mea. Viitorul, nu stiu cum suna, dar il astept, sa vina, cu ce o veni, bune, rele, nu conteaza, important este sa fie. Cat despre fericirea mea, well, ma bucur de prietenii mei, nebunii mei, cu care ma inteleg de minune. Cica cine se aseamana se aduna, well, poate o fi asa, si sincer ma bucur ca imi sunt prieteni, si le sunt prieten. Incep sa devin sentimental, hmm, imi vine sa rad, oricum, multi cauta aceea acceptare si apartanenta la un grup, sa fie el acolo cu acel grup, sa se simte bine, sa stie ca face parte dintr o anumita categorie. Fac o comparatie, cu ce a fost si cum sunt, si sincer sunt foarte multumit de mine. De situatia in care ma aflu, sa nu credeti ca o duc roz. Doamne fereste, viata sucks, dar sincer o adooooor, si o iubesc, cum e ea, nu mi pasa, mi o traiesc intens, la maxim, pentru ca daca nu faci asta, nu te bucuri de fiecare clipa, cum poti sa zici ca te bucuri de viata? Maine ( adika luni, adika azi ca e deja dimineata ) la ora 8 examen, iar marti examen la ora 12 si gata am terminat. Probabil ca o sa mi iau liber marti si miercuri sa mi termin si eu licenta, si sa mai invat ceva, si gata. Finish. Am trecut pragul, linia de sosire, si cine or sa fie acolo? Toti, chiar daca nu prezenti, dar cu mintea sunt sigur ca or sa fie alaturi de mine.

Sunt nebun, nu am somn, si ma gandesc la ziua ce vine. Si mi place, ca si melodia de o ascult. E pe sufletul meu acum, mai bine zis ma reprezinta. Wow, am uitat, toti cei de clasa a 12, aveti BAC ul fratilor. BAFTA multa! Va tin pumni la toti, sa stiti, am incredere in voi! ( toti pe care va cunosc :P ). Eh, unii BAC ul, altii LICENTA, frati de suferinta ce sa mai :P.

Hai BAFTA! Sa ne auzim de bine :P.

P.S. Am si eu nevoie de un mic ajutor, va rog frumos am si eu nevoie de un singur click aici http://insanezone.ro/neydamn-14799.html multumesc anticipat!



MACY GRAY - Time of my life

State of mind..

Un soare ce prevestea venirea verii. Un vant rece, il lovea puternic, facandu i parul sa o ia razna, sa fie un ciufulit si jumatate. Crengile copacilor, se inclinau ba in fata ba in spate. Ar trebui sa fie trist, insa nu e. Se simte bine, totul este intr un fel extrem de ciudat, asezat. Impacat chiar. Nu-i pasa ca stia rezultatul, il cunostea inca de cand a inceput aceasta poveste. Stia sigur ca o sa o piarda. Era impacat inca de la inceput cu aceasta idee. Inca putin timp, si inevitabilul se va intampla, si cu toate astea, o tine de mana, si merge prin vant, impreuna. Isi doreste enorm, sa poate asista la indeplinirea unui vis, cel putin sa poata sa spuna, am fost alaturi de tine. Adora, felul ei de a fi, intr un fel foarte molipsitor, facand ul sa si schimbe comportamentu sau propriu. Ii place, nu prea a reusit cineva sa il schimbe asa de repede. Inima ii bate, pentru ca e fericita, in cel mai ciudat mod posibil. Un mod pe care, nici el nu poate sa il defineasca bine, e ceva nou pentru el, sa nu astepte ceva in schimb, sa nu fie ceva, obisnuit, din contra, e ceva special. Observa, pielea ei de gaina, racoarea ii patrunde pe sub piele. Se uita la ea, ii zambeste, nu se poate abtine sa nu zambeasca, si o aduce in bratele lui, oferindu i o oarecare protectie, impotriva racorii. Cel putin se bucura de ea, in fiecare clipa pe care o petrece cu ea. Iar prin tot acest tablou, plin de culori vii, calde, o melodie ii suna in cap. O fredoneaza, in gandul lui, netinand cont, ca totul se va termina. Nu i pare rau, a avut ocazia, sa fie schimbat, intr o oarecare masura. Nu se poate abtine sa nu se uite la ea, sa i memoreze totul, aspect, fizic, zambet, ochii, gesturi, gesticulatie. Stralucirea din ochii ei, intonatia cand rosteste "Charlieeeeeeeeee, the uniiiiicoooooornnnnn" ( care sunt cei mai handicapati 2 cai pe care i am vazut eu vreodata ). Nu vrea nimic mai mult, ci doar sa se bucure de timpul ramas, care il mai are la dispozitie, cu ea. Acum, se uita pe fereastra, razele soarelui ce bat intr un geam, de la blocul alaturat, il loveste puternic in ochii. Intr un fel, i a readus modul copilaresc inapoi, macar pentru asta are sa i multumeasca. Fredoneaza melodia, zambeste, se simte impacat cu ideea aceasta, poate ca este cel mai frumos sentiment care l a putut trai. Nici el nu si da seama de ce. Dar accepta totul asa cum este, si cine stie, in viitor ce se poate intampla.....




INXS - Beautiful girl

Cand totul se opreste....

Ati trait vreodata acea clipa in care totul se opreste. Aceea clipa cand totul iti trece prin fata ochilor? Ati trecut vreodata printr un moment in viata voastra, sa ajungeti sa va ganditi ce s ar intampla daca as muri acum? Cum ar fi, viata celor din jurul meu, daca as muri, voi v ati pus aceasta intrebare? Eu da, chiar mi am imaginat, intr un mod foarte.... nu stiu detaliat ( dat fiind imaginatia mea bogata ) cum ar fi chiar si inmormantarea mea, cel putin, cum as vrea sa fie planuita. Mi as inregistra un discurs, in care le as spune tuturor, sa si traiasca viata sa nu regrete nimic, sa apuce totul cu mana... sa tina strans in brate... acel lucru care il face fericit. As rade in inregistrare, sunt sigur ca rasul meu i ar face sa rada. Le as spune ca mi am trait viata, la maxim, intens, nu am regretat nimic, bine cateva lucruri dar care le am acceptat ca si greseli in viata mea, si peste care am trecut peste. Ce este bine si ce este rau in viata, cine poate spune acest lucru sincer? Care sunt valorile morale dupa care ar trebui sa traim? Suntem noi in stare sa judecam pe altii? Nu cred, dar stiu ca suntem in stare sa iubim, si sa iubim sincer din toata inima. 

Imi imaginez multimea ( daca or fi multi :-?? ), cum stau acolo, si in momentul in care incepe rasul meu, nu stiu ce s ar intampla, mi as dori sa rada, nu mi as dori oameni tristi la inmormantarea mea, ultima perioada din viata mea ( cel putin pana acum ) mi am trait o intens, cu energie multa ( prietenii stiu ) si bucurandu ma de fiecare clipa pe care o am, dansand in timp ce ascult muzica, ritmul care mi trece prin inima, si ma face fericit. M am bucurat alaturi de prieteni, trecand printr o gramada de peripetii. Am atatea aventuri stranse pana acum, incat.. cu drag le as povesti razand. Daca as muri maine, ce s ar intampla? Sau intrebarea care mi s a asternut in minte "Cum ar viata celor din jurul meu, daca eu as muri?". Cati sunt cei care isi vor aduce aminte de mine, sau mai bine zis, cum isi vor aduce aminte de mine? Sincer nu prea tin la propria mea imagine. Uff, cred ca asta este unul dintre posturile, pesimiste, nu ca as fi intr o stare depresiva, dar pur si simplu, cuprins de o raceala, si am cam stat si la pat, si am zacut si pe intuneric ca nu am avut curent, m au indus intr o stare in care sa mi analizez propria mea viata de pana acum, si m a facut sa mi pun intrebarea, cum ar fi ..... daca... totul se opreste? Sunt eu impacat cu viata asta? Desigur, mi pare rau daca as muri, sunt prea tanar, sunt prea plin de energie, si am prea multe vise, dar totusi, nu se stie cum, poate o masina, poate un ghiveci in cap ( era sa ma loveasca de cateva ori cateva mergand pe strada). Pana acum.. pot sa spun ca am fost un norocos, sau ca cineva acolo Sus ma iubeste. Dar oare cat de mult sa tina noroocul, si oare cat de mult sa fiu iubit? Poate, ca uneori am fost inconstient, poate ca am exagerat prea mult, poate ca nu trebuia sa alerg prin zapada la bustul gol la 3 noaptea, poate ca nu trebuia sa ma plimb cu bicicleta pe lacul inghetat iarna pe -10 grade celsius, poate ca nu trebuia sa alerg atatia km non stop, iarna, pe viscol, poate... ca nu ar fi trebui sa exagerez urcand un munte nemancat de aproape 2 zile, racit. Poate, dar... cu toate astea am supravietuit, am reusit sa ma mentin in viata :D. Cu viata asta m am luptat, enorm de mult si cu toate greutatile prin care am trecut am reusit sa ma bucur de aceasta viata care o am. Poate ca de aia mi ar parea rau, pentru ca sunt atat de mult ocazii de a te bucura de viata, de a iubi viata si de a iubi prietenii si pe cei din jurul tau. Cati isi iubesc prietenii? Am cativa, si sincer ii iubesc, si mai ales iubesc o fata, care recent, incepand de anu trecut mi a cam fost alaturi, si de care m am inteles inca din liceu, nu o iubesc ca pe o iubita, o iubesc ca pe o sora. Ea este eu, numai ca ea e fata, eu sunt baiat :D. 

Am trecut de cateva ori prin acel moment, in care toata viata ta, isi trece prin fata ochilor, cand am avut cateva accidente. Dar, daca ar fi sa mor, sunt sigur ca toti ar merge mai departe, viata merge mai departe, doar o dorinta am, sa fi lasat ceva in urma, in inimile celor din jurul meu, macar atat, sa stie ca nu trebuie sa te lasi batut niciodata, niciodata sa nu renunti, intotdeauna sa lupti pentru ceea ce iti doresti, sa nu incetezi niciodata din a visa, si intotdeauna sa iti doresti mai mult si mai mult si sa crezi cel mai mult in tine, no matter what. Iar lucrul cel mai important.. pe care as putea sa il zic, ar fi acela de a iubi cat mai mult, o fata, sa o iubesti zilnic, sa fi acel om care are nevoie intr un anumit moment, sa stii sa o surprinzi in fiecare zi, sa fii spontan, sa i arati cat de mult o iubesti si sa o pretuiesti zilnic, ca pe o comoara. Love is great! Guess what, iti da o energie incredibila, iubesti si ai energie yup, that's the secret. Iubesc prea mult, de aia am energie, iubesc natura, iubesc prietenii din jurul meu, iubirea asta ma face sa merg mai departe. Iubesc viata, din toata inima mea. Pentru ca e extraordinara.

Gata cu gandurile negre, ce o fi o fi, important e ca eu sa mi indeplinesc visele. Si cum zice si melodia "cuz i got to much life.... running through my veins.... going to waste... ". Yep mi se potriveste de minune aceasta melodie. Guess what, I m living my life, and not giving up. Cred ca stiu, atunci cand totul se opreste, imi dau un pumn in inima, si totul porneste din nou :P

Robbie Williams - Feel

18 ani....

Am facut 18 ani, nu e ceva iesit din comun, a fost a treia sau a patra oara cand am facut 18 ani. Cert este ca m am simtit bine, m am distrat. A, nu v am zis? M a chemat si Patrick. Nu am ales asa... la intamplare, ieri a fost si ziua Sf. Patrick, la catolici mi se pare. Mda, 18 ani, ma simt asa de tanar, parca ori de cate ori o celebrez, ma trezesc la realitate, numai sunt un copil, trebuie sa fiu serios, ca de acum incolo, multe incercari si obstacole o sa mi apara in fata. Hmmm, nu conteaza, cred ca le voi trece, ca pana la urma, trebuie sa fac greseli nu? Ca sa am din ce sa invat. Cei care au fost cu mine, sper ca s au distrat, pentru ca tin minte, ca m am ridicat si am zis la toti .... ca am 18 ani, bine toti m au felicitat, iar fetele..... fetele.. m au pupat de un la multi ani sa l tin minte, pana cand o sa mai fac odata 18:D. Devine un ritual, data viitoare, ca mai am putin si iar imi fac majoratul, il vreau dublu, vreau sa mai iau pe cineva, nebun ca mine, care sa faca 18 ani. Si sa zica lumea ca nu ne comportam noi ca 18 ani, ca il voi strange de gat. Cine esti tu, sa vi tu la mine, un biet copil ce doar a facut 18 ani, sa i spui ca nu are 18 :-w. Ce tupeist esti ma, da tu nu te uiti la tine, zici ca ai 21, dar de fapt esti doar un copil, care nu stie ce sa faca, nu si da seama, ca in jurul lui, sunt o gramada de oameni, resurse de distractie si de fun. Cu ei, prin ei, vezi totul si toti ceilalti te vad pe tine. Zambeste, caci eu zambesc, uita te la mine, sunt fericit, asa de fericit incat James Brown, imi clateste urechile cu I Feel Good. WOOOW  I feel good, i knew that I would. Energia mi a revenit, astept cu nerabdare majoratul dublu, pana atunci, zambesc ca un idiot de 18 ani :P Pa pa !

Scrisoare catre viitor

Scriu acest post, ca un fel de semn, pun aici acum, tocmai astazi un semn, de care sa mi aduc aminte mai incolo, cand voi citi. Imi voi asterne ceea ce ... intr un mod criptat si in care sigur cel din viitor va intelege. Da, vorbesc direct cu tine, voi face o calatorie in timp. Voi merge in viitor, si iti voi spune, ceea ce tu probabil ai sa uiti. Asa cum si eu, am primit o vizita din trecut, cand eu mi am zis lucruri pe care le uitasem. Scrisoarea asta, ti o adresez tie, citeste o bine, si decripteaza. Poate vei regreta, in viitor, ca nu ai facut ceea ce ar fi trebuit sa faci. Da, ai remuscari, te si gandesti ca te doare acum gandul ca atunci cand ai avut posibilitatea ai ezitat. Dar gandeste te, scapa de acest resentiment, intelege te rog, pentru ca daca te uiti la situatia actuala, decizia luata, este intr adevar una buna. Cunoaste pe cineva, si apoi pune pe masa cartile. Iar daca cartile nu se vor a fi aratate, roi citite, stiu ca te pricepi, analizeaza. Poate ca, sigur iti spui, nu o sa mai gresesc, guess what. Ia deschide ochii, si ia uita te acum in jurul tau. Esti inca orb? Iti recomand sa incepi sa iti pui ochelari. Lucrurile se pare, ca incep sa iti devin confuze acum. Relax, nu te ingrijora, tocmai de aia, vom schimba totul. Vezi tu, eu, din trecut, mi a zis mie, ca sunt un prost. Si stii, mi a enumerat asa de bine motivele, incat am realizat si eu asta. Sunt, tocmai pentru ca am ratat, crezand ca... am facut decizia corecta. Ei bine, eu iti spun, calmeaza te, sunt sigur ca nu vei repeta greseala, nu iei aceasi decizie, esti pe hold, atata tot, unde ti e rabdarea cea de fier? Chiar asa de rau sa te fi schimbat? Stiu ca te ai schimbat dar, gandeste te, nu grabi lucrurile, stiu, iti doresti multe, ia le pe rand pe fiecare, si ocupa te de fiecare in parte, nu esti Superman, sa le faci pe toate. Iti mai recomand sa te mai odihnesti, stiu ca zici ca ai energie, dar ceva nu poate sa stea dupa tine. Ai grija si de acel lucru. Ramai acelasi nebun care ai fost intotdeauna, nu lasa grijile ce vor veni, sa te rapuna si sa ti schimbe personalitatea. In continuare, gaseste ti timp, pentru tine insuti, stiu ... poate ca de data asta vei reusi, si sper ca atunci cand vei citi scrisoare, sa fie si persoana langa tine.

Acum cum esti tu, hmm, nu acum, hai sa iti zic cum ai fost. Pentru ca cel din trecut mi a zis cum am fost, si acelasi lucru fac si eu. Vezi tu, adu ti aminte, erai timid, inchis in tine, ai facut multe lucruri singur, si te ai lasat cuprins de imaginatie, facand o gramada de prostii. Ai luat aminte un model, si ai lasat oameni puternici sa te influenteze in formarea ta. Ai o persoana, caruia trebuie sa ii multumesti pentru cum esti acum. Nebunia asta, provine de undeva nu? :D Bun, ti ai adus aminte, pretuieste i memoria, si pastreaz o vie, in inima ta. Nu uita, iti vrea binele tot timpu si daca ar mai fi langa tine, ti ar zice, fara regrete in viata razvi, fara regrete.... Multumeste i si ei, pentru acesti ani, in care ti a povestit o gramada si ti a zis cum a fost ea, iar tu, ai invatat de la ea o gramada. Cat si acelei persoane caruia, a lupta, atunci insemna totul pentru ea, de la ea ai spiritul de luptator, si nu te lasa batut niciodata, chiar daca cei din jurul tau, iti zic, esti mort, tu insa, rise up, lasa ti vointa si ambitia libera, sa ti dea energia necesara sa treci peste toate obstacolele care iti vor aparea. Adu ti aminte, ai fost o persoana, slaba, timida si inchisa in tine, ai fost racit mai tot timpu, adu ti aminte injectiile miiile de injectii cu ampicilina pe care le ai facut, nu uita durererile prin care ai trecut, nu uita nimic, insa nu trai in ele, ia partea buna, ai ce sa inveti, ia o ca pe motivare de a merge mai departe. Niciodata sa nu uiti de unde ai plecat, si niciodata sa nu spui, gata, aici vreau sa raman. Intotdeauna doreste ti mai mult, si sa ai in continuare o gramada de vise, pentru ca ele, iti dau puterea. Iubeste, iubeste mult si pasional, nu uita, primul sarut oficial l ai avut tarziu, numai astepta, cand mai ai posibilitatea, saruta, saruta femeia si iubeste. Nimic nu este mai important decat iubirea. Fi spontan, inainte, iti ucideai toate gandurile, acum lasa le libere, lasa te inundat de ganduri, de sentimente, lasa te purtat mai mult pe val, iubeste ti viata, si aprecieaz o, pentru ca stii bine cat de valoroasa este ea. Gust o zi de zi, in orice stare ai fi, bucura te de ea. Acum, tu esti in acest moment intr o ceata. Esti asa de confuz incat nu stii ce sa mai crezi, te ai intalnit cu trecutul si cu prezentul in acelasi timp, au trecut una pe langa cealalta. Te ai simtit bine? Nu, ai simtit fiori, esti intr o transa nestiind ce sa crezi, nu stii ce sa alegi, ce sentimente iti apar, si nu stii cum se face ca trecutul a intrat pe usa prezentului atat de puternic. Cele doua usi, le ai deschis pe amandoua, cel din trecut ti a zis ca asa o sa faci si cu toate astea le ai deschis. Apusul, e acum, te uiti la el, si te minunezi, tine minte, noaptea e pe cale sa se asterne puternic, iar aici si atunci, gandurile devin mai puternice iar sonorul lor sunt la un decibel exagerat. Apusul e frumos, dar rasaritu va veni, lasa te incalzit si scapa de tot intunericul acesta. Trecutul e mereu cu tine, dar gandeste te ce a fost, te ai saturat stiu, vrei sa zici stop, e asemeni unui drog, atat de puternic incat e strans impregnat in subconstientul tau, lupta cu el, nimic nu te poate subjuga, scapa odata pentru totdeauna. Cu ce iti este benefica? Din contra, te slabeste si ti face multe probleme ( cate nopti nedormite nu ai avut??? ). Adu ti aminte, si multumeste i celui care te iubeste acolo sus, de cate ori ai scapat ca prin urechile acului de moarte, de cate ori ti ai vazut moartea cu ochii? De cate, nu ti ai vazut viata trecand prin fata ochilor tai? De cate ori, ai facut o pauza, stop, ................. exact, ce nu te doboara te face mai puternic, treci prin foc, pentru ca si fierul ca sa se intareasca trebuie calit prin foc. Niciodata nu uita, dupa fiecare greutate ce vine? Exact... tine minte asta. Poate, vei lua in considerare sa scrii o carte despre viata ta. Cine stie.... ai multe de zis oricum, incearca... incearca orice vrei tu... nu ti mai pune intrebari si nu te mai gandi. Nu uita, acum ... esti prost si bleg. Insa tine minte ce ti doresti, si crede tot timpul ca poti...

Sper ca aceasta scrisoare, iti vine in mainile tale, exact atunci cand o sa iti trebuiasca si o sa ai nevoie multa de ea. Nu esti singur, uita te in jurul tau, ai alaturi prieteni, care trec si ei prin greutati, dar trec.... astept cu nerabdare sa ne revedem la final. Fie ca, visele sa se indeplineasca.... fie ca toate momentele intr un final sa deserveasca pentru cineva care va avea nevoie.....





Brad Paisley - Letter to me

Somebody....

O persoana, nu are importanta. Ce face... nici asta nu conteaza, nici nu i pasa. Multi nu il inteleg, multi rad de el, altii ii pare rau de el. Nu i pasa, sincer, nici nu i pasa, tot ce vrea el, este sa traiasca viata la maxim. Sa se bucure de ea, sa i guste fiecare particica in parte. Ca si cum ar manca o tochitura, si ar lua din toate, mamaliga cu branza rasa pe deasupra, tochitura cu sosul special. Le are acolo, in furculita, toate aromele asteapta sa intre in gura lui, trimit semnale inainte, hai mai repede, gusta ne. De obicei, viata ne invita sa o gustam, ne da posibilitatea zi de zi sa o gustam si sa ne bucuram de ea, sa fim privilegiati, ca traim, sa ne faca sa ne simtim norocosi. Timid, ti furculita aia, si iti pui intrebarea, ce te asteapta? ce urmeaza? Impins de curiozitate, duci ingredientele in gura. Apoi cursul normal isi ia locul. Papilele gustative, incep activitatea de a cerceta si de a degusta amestecul. Un paradis pentru ele. Intepaturile de placere, datorata de amestecul diverselor arome contradictorii, fac limba sa se simta ca o regina. Se simte la fel, gusta totul, moment cu moment, caci ce ar fi viata fara dulce si amar?, doar dulce? dam in diabet... prea amar, devenim prea naspa. Avem nevoie de ambele, si mai ales impreuna, pentru ca amandoua fac viata apetisanta. Te lasi indus in aceea stare de paradis, pentru cateva minute, si tot ce poti sa faci este doar sa scoti acele sunete de placere, aparandu ti pe fata, zambetul acela de uimire si de satisfactie. Ca si cum, toti... sunt jos, iar tu, esti deasupra, acolo unde e mai rau, alegi calea cea grea, pentru satisfactia enorma, sus e vant, frig, jos toti sunt impreuna, nu se cunosc insa sunt ca si pinguini, isi tin de cald unul altuia, insa atunci cand ajungi in varf, implinirea da peste, se revarsa, o bucurie te inunda, innecandu te in cel mai placut mod, al faptului ca, ai luptat ai trecut prin multe, nu ai ales calea cea ushoara, si totusi ai ajuns, si ce observi? Ca acel loc unde te afli, este absolut minunat, iti face masaj la inima, linistandu ti o, dandui pacea, chiar si pentru cateva clipe, pe care o cauta de mult timp, si multi tanjesc dupa ea. Nebunia, este ceva necesar? Nu as numi o nebunie, ci as numi o mai bine, curaju de a fi tu insuti, mai bine zis, curaju de a duce furculita la gura si sa incepi sa gusti viata. E cel mai greu ( si pare cel mai simplu ) dar, e greu sa duci totul la gura si sa incepi sa mesteci si sa gusti, din plin totul, bune rele, dar in final, vei avea de castigat. Nu ti mai pierde timpu, intrebandu te, cum sa duci furculita, sau ce este in ea, ia o pur si simplu asa cum este ea, bucatica cu bucatica, si hraneste te cu ea, pentru ca... guess what, e destula !



Later edit: Asta am primit acum pe mail, acest filmulet, este exact ce mi trebuia ca sa adaug la "colectia" mea de argumente pro a tot ce iti doresti tu este posibil.

enrique iglesias-somebodys me

Gandire intensa

Mergand in masina spre Piscu Vechi, uitandu-ma pe geam, mi au venit in minte intrebari la care am inceput sa le caut raspunsuri. Totul a pornit de la Einstein, cu teoria relativitati, totul este relativ, ok.. totul este relativ, asta inseamna ca viteza masinii cu care merg relativ de masina pe care o depasesc este de |v1-v2| adika v1 = viteza mea, v2 viteza automobilului depasit. Ca un exemplu daca v1 este de 100 km/h si v2 este de 60 km/h atunci viteza mea relativa de automobilul depasit este de 40 km/h. Pornind de aici am inceput sa ma gandesc ceva mai serios. Ce se intampla cu o piatra pe care eu, intr-un mod ipotetic vorbind, o arunc cu 300 000 km/s ( viteza lumini aprox. ) spre o gaura neagra? Sau mai bine zis ce se intampla cu aceasta piatra cu aceasta viteza in interiorul unei gauri negre. Am stat si am inceput sa o gandesc logic. Ce se intampla intr o gaura neagra, stie cineva ceva? Well stiu, ca exista rotatie in interior, stelele sunt atrase de o gaura neagra intr un sens circular, avem gravitatie puternica. Ok, dar.. viteza de rotatie? automat daca exista o rotatie, atunci exista si o viteza, care este aceasta viteza? Cum as putea eu sa o aproximez sau sa o determin? ...

Hmm.. .well.. stiu ca un obiect atras de o gaura neagra dispare, sau in termeni populari este "inghitit" de ea, de ce? cum dispare cum poata sa dispara o stea, nu are cum .. eu nu cred ca dispare, cel putin asa ma gandesc, cred ca intr un anumit fel viteza in interiorul gaurii negre, este asa de mare incat, uite ca sa ma intelegeti, un exemplu, iau din nou piatra mea.. piatra pe care eu am aruncat o cu viteza luminii 300 000 km/s, ajunge in mijlocul gaurii negre, presupun ipotetic, ca viteza de acolo este de 10 ori viteza luminii ( asta din cauza ca rotatia in mijlocul lor, au vazut cercetatorii este foarte foarte mare ) apoi, piatra mea care oricum mergea ea repede intra in acest cerc si datorita vitezei enorme, ea este redusa la molecule atomice chiar sub atomice si imprastiata in universul asta mare raspunzand astfel la intrebarea, ce se intampla in mijlocul gaurii negre si cum de dispar stelele, de fapt ele nu dispar sunt disipate sunt reduse la o structura sub atomica, alcatuind ceea ce zic eu , materia neagra a universului, invizibila. Bai da o incolo, uite unde era geniul :D Dar pana la urma e cam logic ce am zis nu? Ganditi si voi si spuneti mi parerea ca eu unul cam la asta m am gandit

Hai noroc si inca un stejar! prietenii stiu de ce ;))
Scris cu dragoste și pasiune de Neydamn.

We are.. here...

Suntem inca.. aici...Stateam si ma gandeam, cum ne ar fi mai bine? Sa zicem ca avem o persoana langa noi, ar fi bine sa fim fericiti tot timpu, nu ne am plictisi? Eu unul. .cred ca da.. m as plictisi, sa fiu fericit tot timpu.. tot timpu.. ma duc sa fac dush.. uuuu zambesc .. uuu sunt happy.. uuuuu uite apa.. curge.. vaaai ce fericit sunt... Nu cred ca as vrea asta... fac un dush frate.. poate ma gandesc si eu la probleme.. aaaaaa.. da.. probleme.. vezi.. trebuie sa avem probleme. .de ce? ca sa facem si noi un dush ca lumea! :))

Sa ... fi cu acea persoana si tot timpu fericit... nu as putea.. tre sa fii si un pic de afurisit.. eu unul asa as fi. Un pic afurisit.. in ce sens.. as luat niste paie.. le as pune gramada, as lua un chibrit mic .. aparent inofensiv, l as folosi ca sa aprind acea gramada de paie, dau un pic de foc.. si ma uit sa vad.. cum ia foc.. cum persoana, sa zicem fata, cum ea ia foc.. si se enerveaza, si se gandeste.. ma frate omul asta. .ma iubeste de ce ma enerveaza in halul asta.. moamaa. numai pooooot.. imi vine sa il omor..!!!!!! Si tocmai atunci cand. .vad ca .. mai are un pic si clacheaza.. sa torn apa.. sa sting focul cu apa.. si tocmai . .cand se formeaza acea ceata..acel abur.. si cand ea.. este in ceata, cand numai stie ce sa creada... sa stea sa se gandeasca.. ma iubeste.. ce are.. nu stiu nimic.. sa vin in spatele ei .. sa o strang in brate si sa i zic.. ma.. chill.. sunt aici .. ma.. sa ma apropii de urechile ei .. si sa i soptesc.. te iubesc mult de tot..

Hmm.. dap.. cred ca mi place sa fiu afurisit. Imi place.. sa o vad in ceata.. nedumerita. .si tocmai atunci sa fac .. acel lucru .. sa i demonstrez ca o iubesc, sa o iau in brate.. Nu putem fi tot timpu fericiti! Cum mai putem noi face dush, daca nu avem probleme? cum putem noi sa mai alergam ? daca nu ne putem gandi la solutille problemelor noastre? asa ca.. baaaai.. astora. care aveti probleme, felicitari, aveti la ce sa va ganditi! va bucurati de micile lucruri care le faceti cand va ganditi la probleme! Ma bucur ca si eu .. pot sa fac un dush ca lumea, pot sa alerg prin ploaie si sa ma gandesc cum sa mi rezolv problemele mele.. asta e viata pana la urma.. si bune si rele..

sa fim cu toti in ceata si sa fim stransi in brate ....
Scris cu dragoste și pasiune de Neydamn.