Nu ma dau batut. Nu ma las. Ma ridic si merg mai departe. Chiar daca s-ar putea sa fie greu, nu ma voi lasa. Poti sa intrebi pe cineva, ce il face sa mearga mai departe? Ce il tine pe picioare? De ce se tot ridica? Visele. Lumea din ziua asta mai viseaza? Sau le e prea frica? Nu zic ca sunt un visator, ci doar ca am vise, si imi doresc sa le aduc la realitate. Stiu ca pot, astfel nu as mai crede nu? Nu as mai fi asa de staruitor in a lupta. Zilele trecute, am avut dureri asa de groaznice, incat le pot descrie ca si cum, m-as fi transformat intr-un varcolac. Asa de groaznice erau durerile, incat tipam si plangeam de dureri. Nu am putut sa dorm deloc. La fel nici mama mea, care saraca, se trezea de fiecare data ( mai are si licenta, bafta! ). Sunt atatea variante, asupra stomacului meu, incepand cu ulcerul, hernie hiatala, si ajungand pana la chist, sau mai rau tumoare. Ce e sigur, e ca maine dimineata voi fi internat sa-mi fac analizele, la stomac, sa-mi bage tubu' ala odata, si apoi sa vad care e problema. Sunt satul de dureri, sunt insetat dupa viata, si vreau sa fiu eu, cel care eram intotdeauna. Cel plin de viata, si toate alea. Mi-am inchis telefoanele ca sa nu ma mai sune prietenii sa ies afara, sa ma astampar ( bine si de dureri ), e timpul sa ma pun pe picioare, sa dau admiterea si sa o tulesc prin Spania. Nepoata mea ma asteapta.
Cu toate ca nu reusesc sa dorm prea bine, atipesc cateodata si incep sa visez cu ochii deschisi. Cum imi dezvolt ideile de afaceri, cum vorbesc spaniola ( daca va vine sa credeti sau nu, vorbesc in vis spaniola, si chiar foarte bine ), cum ma joc cu nepoata mea, cum toata lumea e fericita. Am visat ca aveam propriul meu charter. Si imi venise mie sa remodelez casa mamei. Sa fac trei etaje. Etaju 1 era tot al meu, al doilea era asa de oaspeti, si sus piscina. Hehehehe, vise, stiu, frumoase, cateodata nici nu prea imi doresc sa ma trezesc din ele, dar durerile ale dracu' is invidioase si nu ma lasa. Cred ca mi-am gasit vocatia, luptator singuratic, sau lupul singuratic. Era si serialul ala daca il mai tineti minte, AirWolf. Ala sunt eu, nu am nevoie de alte dureri pe cap, sunt de ajuns ale mele. Deci, nu ma las, inca nu. Inca nu e vremea, nici nu a inceput macar.
Tocmai cand credeam ca am invins, ceea ce credeam ca e mai greu, stilul meu de a ma trezi dimineata si de a intarzia mereu la munca, iata ca am dat peste o alta belea. Victoria mea a fost scurta, caci a doua zi, gatul mi s a umflat ca si cum as fi fost o broasca, care canta pe o frunza de nufar, la lumina lunii. Si nu doar asta, dureri de cap ingrozitoare, cumplite, cum nu prea am avut de mult timp. Febra, oricum si ea si a spus cuvantul, facandu si loc in corpul meu. Am fost obligat, desi nu am vrut, sa mi iau un concediu medical, cel putin 2 zile, insa in starea in care sunt acum, as mai avea nevoie de inca 2 zile cel putin. Ce este destul de naspa, este ca, ma doare ingrozitor de rau in gat, incat mi e dificil, foarte dificil sa inghit, sa mananc ceva. Am cam slabit enorm de mult, si cu toate astea, sunt sigur ca am mai pierdut un lucru. Poate ca asta e pretul care a trebuit sa il platesc, dar intr un final, mai are vreun sens sa ma explic? Nu, nu am putut sa ajung la ziua cuiva, sa fie suparata pe mine, nu a stat in puterile mele sa ajung la ziua ei, chiar daca mi as fi dorit, nu atata timp cat am fost restrans in a dormi si a sta in pat, luptandu ma cu mine insumi. Cu toate astea, this is the end right? Circumstante, decizii, evenimente la momentul nepotrivit, ce altceva mai trebuie sa mai zic? Un week end dormit, cu dublu tais. Si benefic, dar si rau. Ce ciudat, istoria chiar se repeta, oricat de mult te ai lupta sa nu se repete, sa nu faci aceleasi greseli, tot ramai tacut in fata circumstantelor si a evenimentelor ce ti se afiseaza in fata ta. Tot se va repeta, pentru ca soarta iti leaga mainile sa ramai fara puteri in fata ei. Pana la urma, la acelasi rezultat o sa ajungi, odata ce ai mai trecut prin asta. Destin, destinatie, scop, cale, soarta cuvinte care, intr un fel sau altul, ma fac pe mine sa cred in ele. Ce reprezinta ele, chiar exista asa ceva? Fiecare avem un destin? Un scop care trebuie urmat in viata noastra, sau ne croim singuri drumul? Iata ma in starea dintre mijloc, ma lupt sa mi depasesc conditia, indiferent de starea in care sunt, dar totodata, observ si faptul ca indiferent ce as face, istoria tot se repeta si nu ca ar avea directa legatura cu mine. Nici nu mai stiu ce sa mai cred, hmm, poate ca alegerea mea, a fost gresita, si poate ca altfel am dat o in bara, iar faptul ca istoria se repeta iar, ma face sa cred ca trebuie sa urmez calea care trebuie, destinul meu, dar care este acela? Se spune, ca toate deciziile proaste luate, duc catre ceva bun la final. Oare asta sa fie? Calea? Nu prea as crede asa ceva. Credeam ca, indiferent prin ce trec, sa mi traiesc viata la maxim, oare asta e de ajuns? Oare, doar asta trebuie facut? Pana acum, am realizat ca trebuie sa fie un echilibru, intre orice, intre extreme mai bine zis, dar pe langa bun sau rau, ce as mai adauga eu, ar trebui sa fie un echilibru intre intelepciune si nebunie, ajustate la valorile potrivite, pentru a putea lua o decizie cat de cat buna, in proportie cu nebunia cat si intelepciunea luarii acelei decizii. Nu stiu daca pot fi inteles, dar cam asta am realizat pana acum, viata se balanseaza singura, cel putin in viata mea. Prea multa distractie, rezulta, prea multa munca, sooner or later. Prea multe nopti nedormite, rezulte, week end uri de somn, zile dormite intregi. Pana acum, as putea sa desenez pe o cantitate enorma de hartie, diagrama vietii mele, asemeni unei cardiograme. Ups and downs, suisirui si coborasuri. Imaginar, ma uit la ea, si zic, wow, am trecut prin multe extreme, cand a fost ultima oara cand am fost in echilibru total? A da, atunci, in burta mamei :)). Care om poate sa zica ca este in echilibru perfect? Cred ca asta e cel mai mare obiectiv pe care eu personal, l as putea avea. Echilibrul, funny, imi aduc aminte de un film, Equilibrum. Un film care l am vazut in liceu, in laboratorul de informatica, proiectat pe perete, cu jaluzele inchise. Tocmai despre asta vorbea, echilibrul sentimentelor, echilibrul interior. Hai ca incep sa aberez, si cred ca va plictisesc, dar pana la urma, e un blog, si pot sa scriu ce vreau eu nu? Sunt in cautarea maturizarii mele si mi doresc pe langa nebunia care exista in mine, si toti o stiu, sa exista si intelepciunea alegerii cuvintelor, discernamantul in luarea unor decizii. Dificil nu? Cine ma cunoaste, ar zice, no way, this is not the cretzu i knew. Well, I am.... And I wish for those things to come true...
Ok, a trecut aproape o saptamana, dar a trecut, iar acum m-am axat mai mult ca niciodata pe ideile mele. Capul meu este plin de ele, si tot ce vreau sa fac este sa realizez ceva, at least i finished college, that's a start. Si la munca, cel putin eu observ niste schimbari, am mai multa determinare de a termina proiectele, chiar daca asta inseamna sa ma concentrez si mai mult, durere de cap. Se pare ca ma descurc in a organiza lucruri, in asa fel incat am vorbit cu o colega de facultate, si vom avea poze cu robe, si cu palarie, intr-un fel sau altul. Se pare ca vom mai avea o petrecere joi tot in ARCADE, din cate am vorbit, cei de la mate-info, daca v-a placut petrecerea de joia trecuta, sper ca veti veni si joia care urmeaza, mai ales cei care ati dat bani pentru protocol, unde veti primi o bautura gratis ;). Deci, ce mi ramane mie de facut, este sa mi canalizez concentrarea si ambitia, pe anumite domenii. Optimismul este inapoi, la locul lui, dorinta de realizare este si mai mare, tot ce trebuie sa fac este sa pun in miscare lucrurile, doar atat am nevoie. Iar pana acum, am pus lucrurile in miscare, pentru ca vreau. Distractia, hmm o las mai moale, in ultimi trei ani, m am distrat ingrozitor de mult, atat de mult incat as putea sa scriu o carte, la cate lucruri am facut. Totul mi se pare greu, dar cred in mine, enorm, stiu ca sunt in stare de multe lucruri. Asta e, cu capu inainte !
Am inceput sa devin foarte irascibil cu oamenii care vin la mine si imi zic, te inteleg. Am trecut si eu pe acolo si stiu cum e. Stiu cum te simti tu, si Dumnezeu te vrea inapoi. Este cel mai frustrant cand vine un om la tine si iti spune, stiu prin ce treci ca si eu am fost acolo, imi aduc aminte de mine cand eram in aceasi situatie ca si tine. Frate, nu esti, nu stii prin ce trec, nu ai idee in primul de ce am renuntat la religie ( nu ca as fi renuntat, ci pur si simplu am ales o alte cale ). Toti vin deja cu solutia, gata, facuta s au gandit mult si au ales "trebuie sa te intorci la Domnul, ca El le rezolva pe toate, Isus te iubeste!". Frate am renuntat pentru un motiv nu vrei sa afli de ce am renuntat ? Ba da, vreau dar sa stii ca stiu prin ce ai trecut, si prin ce treci. Da.. dar... vreau sa vorbesc si eu despre cum simt ce durere am eu... Stiu ce durere ai, pentru ca Domnul stie ce durere ai. Sa mor eu, daca nu e ca si cum ar incerca sa paseze o problema pe carca lui Dumnezeu. Ne dam mari evanghelisti, ne dam mari crestini, ne dam mari pocaiti, dar frate te duci intr o biserica si ce vezi? Exact lucrurile pe care le faci si tu, si ei le fac. Si atunci care e diferenta? In a merge in biserica ca sa ce? Sa devii un ipocrit? A, pai eu merg la biserica ma rog, postesc etc etc, dar stii tu nu vii deci esti pacatos. Doamne ce frustrant este, sa incerci sa spui ce ai in interiorul tau, si vine unul care se da ca stie ce probleme ai, si vine si iti spune solutia, ghici ce... Isus este solutia! Ahum da? pe bune? vaaaai nu stiam.. .vaaaaai sunt salvat sunt mantuit... hai ca vin la biserica de acu incolo, da tot ma fut, tot beau, tot petrec noptile, pe eu stiu unde, dar staaaai ca sunt mantuit si salvat ca merg la biserica.... ahaaaaaa. Cata nesimtire si cata ipocrizie pe lumea aceasta. Care e diferenta intre pocaiti si oameni "din lume" cum li se zic la pacatosi? Care e diferenta? Doar un nume? No, atunci nu vreau asa ceva, nu vreau sa fiu ipocrit, va zic sincer ca sunt un pacatos, am o groaza de pacate "in my closet", dar daca ma uit cu atentie la aceasta lume crestina, tot ce vad este o nesinceritate enorma, si un zambet. Probabil ca zambetul de la faptul ca are paravan de sfant in fata lui si toata lumea nu vede pacatele care le face, in spatele acestui paravan. Da, recunosc, am fost pocait, dar am renuntat la acest nume, si am ales sa fiu sincer, fata de Dumnezeu, iubesc pacatul, iubesc felul in care traiesc, nebun, spontan si toate lucrurile care multi le stiu despre mine. Imi irosesc viata? HA! Mi o traiesc, o simt si o iubesc pana in vene. Sunt un nebun ( am fost facut nebun de un prorooc ) a da.. si am reusit sa enervez un om al Domnului, care tot ce vroia pentru mine era sa se roage ca eu sa ma intorc, si cu toate ca am incercat sa il fac sa inteleaga starea mea interioara....rezultatul a fost nul, ori ca vorbesti la un copac, ori la el, degeaba nu intelege. A stai, copacul ii mai bat crengile in vant din cand in cand, si ai impresia ca iti vorbeste. Si este si culmea, ii spuneam, daca vrei sa vorbiti cu mine, pai mai intai duce ti va in camaruta dumneavoastra sa va rugati sa va dea Dumnezeu cuvintele care sa mi atinga inima mea impietrita, ca sa stiti cum sa vorbiti cu mine, si astfel sa vorbeasca Dumnezeu prin gura dumneavoastra! Stiti care a fost raspunsul omului Lui Dumnezeu? Isus te iubeste! Off.. e chiar trist cum incerci sa schimbi ceva in tine, dar stai si te uiti in jurul tau, si ce vezi? O lume scarboasa, o lume mincinoasa, o lume plina de pacate, pocaiti sau nepocaiti, toti fac acelasi lucru, sa ma intorc la asa ceva? Adika si asa sunt nesimtit, pacatos, sa ma intorc la ce? Cika ar trebui sa ma intorc la o lume mai buna, o lume unde Dumnezeu este iubit cu adevarat, unde sa fie corectitudine si sinceritate ( mama stiu ca citesti acest articol de aia iti si trimit, poate iti deschizi si tu ochii, dar e inutil oricum ). Am vazut cu ochii mei, 10 000 de oameni cum stateau si cantau si erau fericiti si da, aia da oameni pocaiti, oameni care au renuntat la tot ( pacate si alte prostii si scarboshenii ) pentru Dumnezeu. Sincer as vrea sa ma mut in Koreea de Sud, acolo oamenii intr adevar sunt altfel, ma refer la cei pocaiti. Da acolo da, altfel, chiar si simti, fara sa vina la tine cineva sa zica, Isus te iubeste, nu ... simti in interior ca e ceva diferit. O prietena de a mea, mi a zis, pentru ce sa traiesc pentru viata de dincolo, cand eu vreau sa traiesc viata care o am ? Iar daca nu este nici o diferenta in a fii pocait sau nepocait, no atunci, prefer sa mi traiesc viata, dar cu anumite principii. Si anume, sinceritatea. In primul rand, sinceritatea fata de mine, si in al doilea rand, fata de Dumnezeu si apoi fata de cei din jurul meu. Degeaba nu sunt sincer cu mine si ma mint chiar si pe mine, pentru ca sunt egal cu zero. Un prorooc nu a fost in stare sa vorbeasca cu mine. Si se presupunea ca este un om al Domnului. No, atunci trebuia sa stie ce sa mi vorbeasca sa ma faca sa simt altfel, sau cel putin vinovatie... Canci, nimic, ma asteptam dar degeaba. Acum cu ce sunt eu de vina? Ca nu ma pot abtine sa fiu nesimtit cu cineva care nu intelege ceea ce eu vorbesc clar si raspicat? Aaaaa, apropo, la faza care i am zis o ca vreau sa plec in Koreea, raspuns suuuuper tare de la un om de credinta, in Dumnezeu. "Nu este posibil asa ceva!!! Nu are cum!!!". Pai scuzati ma da sa nu razi? Un om al Domnului care crede ca Dumnezeu a creat lumea in 6 zile? Nu ma poate trimite pe mine in Koreea? Cum se face ca eu cred ca orice e posibil? A da, am uitat sunt nebun, pentru ca am credinta ca orice e posibil. Am promis unei prietene ca o sa ajung undeva, pai no am ajuns. Iar eu promit ca o sa ajung si in Koreea. Am lista mea de wish-list, o sa adaug si Koreea pe lista. Putin imi pasa mie de cel ce vrea sa se roage pentru mine, ca sa revin pe calea cea buna, atata timp cat nu am la ce sa ma intorc, nici macar mort nu ma intorc. Fiecare vin cu problemele care le are in gand, si cand ajung in, cika, Casa Domnului, in loc sa acorde timp Domnului, cum scrie de altfel in Biblie, guess what, stau si sa gandesc cum sa si rezolve problemele. Si practic toti vin, sa doarma 2 ore bune pe problemele care le au. Mama ce as vrea sa pot sa vorbesc doar la nivelul minti, sa le zic la toti, "am o solutie la problemele tale... ISUS te iubeste!" ( asta a fost caterinca ). In loc sa vin si eu acasa sa stau sa invat pentru licenta, dau de omul Domnului care vrea sa se roage cu mine, sa simt focul puterii lui Dumnezeu. Am zis ca.. niciodata, si el de ce? Si eu pai e criza financiara, iar gazu e scump! Inca o chestie, pe care am observat o, cika vine un om al Lui Dumnezeu, prorooc, in vizita, toti sunt sfinti, atunci in acele clipe, sau zile, toti o lasa mai moale cu pacatele ca deh, a venit controlu, si nah vrem sa aratam o postura de sfant. Ne imbracam frumos, stam si citim biblia, ca e controlu care verifica in autoritatea Domnului starea noastra spirituala.
Oricum mor, toti murim, de ce sa ma intorc? nu vad nici un motiv logic, ma uit in jur si vad scarbenie cu un paravan de sfintenie. Nu zic ca sunt mai breaz, dar sincer, toti care se uita la mine sunt sigur ca toti zic, pacatosule, depravatule! Guess what, au dreptate. Sunt, asta e.... iti place bine. .nu iti place foarte bine, ma doare pe mine undeva....Sincer, sunt fericit de cum sunt eu acum, Dumnezeu ma iubeste, Isus ma iubeste, toata lumea ma iubeste, toti pocaiti ma iubesc, de cate ori nu aud, te iubesc frate Razvan, si eu zic.. bine.. bravo... si eu pe mine. Imi pare rau totusi, ca...lumea aceasta pocaita, este doar o sarada in ochii mei, se intampla o gramada de lucruri scarboase ( si nu doar la pocaiti ca sa nu credeti ca am ceva cu ei, si ortodoxi, si catolici si toate religiile ), si toti zambesc. Noi mergem la biserica, suntem evlaviosi. Suntem sfinti. Ne iubeste Isus!.
Bun atunci ramai tu un ipocrit, si lasa ma pe mine pacatos cum sunt, si cand mai intalnesc pe cineva care vine la mine sa mi zica, Isus te iubeste, o sa mi fac carti de vizita si o sa scriu pe ele, Sunt un pacatos, dar ca sa evitam o discutie inutila cu tine, si o pierdere de timp pentru mine, intra aici la adresa asta ( si dau adresa postarii acesteia ). Si toti ramanem happy si linistiti
P.S. Mama crezi ca daca as veni si as predica s ar supara lumea? Ca le zic adevarul in fata? Sau ar trebui sa i cocoloshesc si sa le zic, Isus te iubeste! tu fa in continuare pacate, preacurveste sau eu stiu ce, ca Isus te iubeste! sau ar trebui sa le zic, mincinosilor, pacatosilor, lasa ti starea de ipocrizie in pace si fiti cu adevarat sinceri cu voi insiva! si cu Dumnezeu!
Gata, am iesit la naiba, e 2:30 si eu maine tre sa fiu la facultate la licenta, ca sper sa am examen....
Sunt aici, ajuns in acest stadiu unde 10 m distanta, ma desparte de linia de final. Am ajuns aproape de sfarsit. Finalul unui vis, care speram din toata inima mea sa mi l indeplinesc. Si acum? Acum stau si ma gandesc ca, peste cateva zile sunt pe punctul de a mi indeplini visul. V ati simtit vreodata impliniti? Eu da... de mai multe ori, de fiecare data cand imi indeplinesc visul. Am multe vise, multe dorinte, si putin timp. Terminarea facultatii este o mare realizare pentru mine. Este dovada faptului ca am facut ceva in viata asta a mea. Si pe langa asta, se adauga, serviciul ( care l am inceput de la varsta de 19 ani ). Mai am un pic si fac 2 ani de zile de munca, wow. In ultimul timp, am fost super busy. Examene peste examene, duminica am avut cel putin 4 examene, 1 la ora 8, 2 la ora 10 si 1 la ora 12. Pe toate le am luat cu brio. Cand ai ambitie si vrei sa realizezi ceva, nimic nu ti se pare imposibil. Cel putin, eu asta traiesc. Ma lupt in fiecare zi, sa fac pasi, pasi spre visurile mele. Si sunt sigur ca mi le voi indeplini, nimic nu mi sta in cale, pentru ca mi doresc din toata inima mea, realizarea lor.
Acum, stau si realizez ca mi am regasit echilibrul, pierdut de mult timp. Sentimentul acela de liniste in sfarsit aplaneaza asupra mea. Viitorul, nu stiu cum suna, dar il astept, sa vina, cu ce o veni, bune, rele, nu conteaza, important este sa fie. Cat despre fericirea mea, well, ma bucur de prietenii mei, nebunii mei, cu care ma inteleg de minune. Cica cine se aseamana se aduna, well, poate o fi asa, si sincer ma bucur ca imi sunt prieteni, si le sunt prieten. Incep sa devin sentimental, hmm, imi vine sa rad, oricum, multi cauta aceea acceptare si apartanenta la un grup, sa fie el acolo cu acel grup, sa se simte bine, sa stie ca face parte dintr o anumita categorie. Fac o comparatie, cu ce a fost si cum sunt, si sincer sunt foarte multumit de mine. De situatia in care ma aflu, sa nu credeti ca o duc roz. Doamne fereste, viata sucks, dar sincer o adooooor, si o iubesc, cum e ea, nu mi pasa, mi o traiesc intens, la maxim, pentru ca daca nu faci asta, nu te bucuri de fiecare clipa, cum poti sa zici ca te bucuri de viata? Maine ( adika luni, adika azi ca e deja dimineata ) la ora 8 examen, iar marti examen la ora 12 si gata am terminat. Probabil ca o sa mi iau liber marti si miercuri sa mi termin si eu licenta, si sa mai invat ceva, si gata. Finish. Am trecut pragul, linia de sosire, si cine or sa fie acolo? Toti, chiar daca nu prezenti, dar cu mintea sunt sigur ca or sa fie alaturi de mine.
Sunt nebun, nu am somn, si ma gandesc la ziua ce vine. Si mi place, ca si melodia de o ascult. E pe sufletul meu acum, mai bine zis ma reprezinta. Wow, am uitat, toti cei de clasa a 12, aveti BAC ul fratilor. BAFTA multa! Va tin pumni la toti, sa stiti, am incredere in voi! ( toti pe care va cunosc :P ). Eh, unii BAC ul, altii LICENTA, frati de suferinta ce sa mai :P.
Mda, misiune indeplinita.... am cam terminat pe la 3... si de la oboseala... ca nu am mai rezistat direct cu capu pe birou dormit duuuuuuuuus pana pe la vreo 9:30. Mi am luat un film diseara sa il revad, deci il ador, filmu asta, e vechi dar... imi place mult, "Mr. Jones" cu Richard Gere, as putea spune ca eu sunt mai mult, hipomaniac :)), sau as putea sa fiu ushor confundat cu un hipomaniac, ce sa fac, daca imi iubesc viata asta, daca e minunata, si vorbin de asta, cum sa nu o iubesc, cand la vara, de abia astept, eurotripu :D. In sfarsit, bunul Dumnezeu mi a scos in cale, niste nebuni, care sa mearga cu mine, traiasca nebuniaaaaaa hip hip hurayyyyy. Da, buna dispozitie la maxim, de abia astept, viata e .... cum e, greutati incercari suferinte, pana la urme, toti le aveam, important e... sa.. trecem peste, sa traim viata, sa traim fiecare clipa.
Mi a venit in cap, o melodie... nu stiu de ce... dar imi place... cuz u don t see me... and u don t need me... nu stiu de ce imi venira in cap versurile... dar imi place... :-?? :D, anyway, tre sa fug la munca, sa mi pun proiectu pe site, sa ma duc la facultate... oh maaaan, zi de alergat fir ar. Imi place cand sunt pana peste cap de ocupat :D :))), se rezolva toate :)) ciao ciao :))
Iata ajuns in acel stadiu, in acea stare in care toti prietenii ma stiu. Am trecut peste o durere, si am trecut bine prin ea, lucrurile se stabilizeaza, furtuna a trecut. Au ramas ceva rani, dar nu prea adanci, trec ele cu timpul pana la urma... Viata e buna, viata e super buna, viata e amuzanta, totul e amuzant, atata timp cat.. tu ti o faci frumoasa viata e frumoasa. E timpu sa renuntam la trecut, trecutul e trecut, prezentul si viitorul conteaza. Ca sa uiti durerea, tre sa ierti mai intai, tre sa i ierti pe cei care ti au facut rau. Si nu doar din gura sa zic "te iert" ci cel mai greu tre sa fie din inima ta, sa poti ierta cu adevarat pentru ca numai asa poti uita.
Am vazut un film recent care m a marcat, si vi l recomand din toata inima, "Seven Pounds", este un film suuuper tare, joaca Will Smith in el, iar regizorul e cel din "The Pursuit of Happiness". Melodia am auzit in Seven Pounds, iar dupa toate ce mi s a intamplat, mi se potriveste de minune;). Sa auzim numai de bine, va salut!
Scris cu dragoste și pasiune de Neydamn.
roape o saptamana, dar a trecut, iar acum m-am axat mai mult ca niciodata pe ideile mele. Capul meu este plin de ele, si tot ce vreau sa fac este sa realizez ceva, at least i finished college, that's a start. Si la munca, cel putin eu observ niste schimbari, am mai multa determinare de a termina proiectele, chiar daca asta inseamna sa ma concentrez si mai mult, durere de cap. Se pare ca ma descurc in a organiza lucruri, in asa fel incat am vorbit cu o colega de facultate, si vom avea poze cu robe, si cu palarie, intr-un fel sau altul. Se pare ca vom mai avea o petrecere joi tot in ARCADE, din cate am vorbit, cei de la mate-info, daca v-a placut petrecerea de joia trecuta, sper ca veti veni si joia care urmeaza, mai ales cei care ati dat bani pentru protocol, unde veti primi o bautura gratis ;). Deci, ce mi ramane mie de facut, este sa mi canalizez concentrarea si ambitia, pe anumite domenii. Optimismul este inapoi, la locul lui, dorinta de realizare este si mai mare, tot ce trebuie sa fac este sa pun in miscare lucrurile, doar atat am nevoie. Iar pana acum, am pus lucrurile in miscare, pentru ca vreau. Distractia, hmm o las mai moale, in ultimi trei ani, m am distrat ingrozitor de mult, atat de mult incat as putea sa scriu o carte, la cate lucruri am facut. Totul mi se pare greu, dar cred in mine, enorm, stiu ca sunt in stare de multe lucruri. Asta e, cu capu inainte !
