Cand totul se opreste....

Ati trait vreodata acea clipa in care totul se opreste. Aceea clipa cand totul iti trece prin fata ochilor? Ati trecut vreodata printr un moment in viata voastra, sa ajungeti sa va ganditi ce s ar intampla daca as muri acum? Cum ar fi, viata celor din jurul meu, daca as muri, voi v ati pus aceasta intrebare? Eu da, chiar mi am imaginat, intr un mod foarte.... nu stiu detaliat ( dat fiind imaginatia mea bogata ) cum ar fi chiar si inmormantarea mea, cel putin, cum as vrea sa fie planuita. Mi as inregistra un discurs, in care le as spune tuturor, sa si traiasca viata sa nu regrete nimic, sa apuce totul cu mana... sa tina strans in brate... acel lucru care il face fericit. As rade in inregistrare, sunt sigur ca rasul meu i ar face sa rada. Le as spune ca mi am trait viata, la maxim, intens, nu am regretat nimic, bine cateva lucruri dar care le am acceptat ca si greseli in viata mea, si peste care am trecut peste. Ce este bine si ce este rau in viata, cine poate spune acest lucru sincer? Care sunt valorile morale dupa care ar trebui sa traim? Suntem noi in stare sa judecam pe altii? Nu cred, dar stiu ca suntem in stare sa iubim, si sa iubim sincer din toata inima. 

Imi imaginez multimea ( daca or fi multi :-?? ), cum stau acolo, si in momentul in care incepe rasul meu, nu stiu ce s ar intampla, mi as dori sa rada, nu mi as dori oameni tristi la inmormantarea mea, ultima perioada din viata mea ( cel putin pana acum ) mi am trait o intens, cu energie multa ( prietenii stiu ) si bucurandu ma de fiecare clipa pe care o am, dansand in timp ce ascult muzica, ritmul care mi trece prin inima, si ma face fericit. M am bucurat alaturi de prieteni, trecand printr o gramada de peripetii. Am atatea aventuri stranse pana acum, incat.. cu drag le as povesti razand. Daca as muri maine, ce s ar intampla? Sau intrebarea care mi s a asternut in minte "Cum ar viata celor din jurul meu, daca eu as muri?". Cati sunt cei care isi vor aduce aminte de mine, sau mai bine zis, cum isi vor aduce aminte de mine? Sincer nu prea tin la propria mea imagine. Uff, cred ca asta este unul dintre posturile, pesimiste, nu ca as fi intr o stare depresiva, dar pur si simplu, cuprins de o raceala, si am cam stat si la pat, si am zacut si pe intuneric ca nu am avut curent, m au indus intr o stare in care sa mi analizez propria mea viata de pana acum, si m a facut sa mi pun intrebarea, cum ar fi ..... daca... totul se opreste? Sunt eu impacat cu viata asta? Desigur, mi pare rau daca as muri, sunt prea tanar, sunt prea plin de energie, si am prea multe vise, dar totusi, nu se stie cum, poate o masina, poate un ghiveci in cap ( era sa ma loveasca de cateva ori cateva mergand pe strada). Pana acum.. pot sa spun ca am fost un norocos, sau ca cineva acolo Sus ma iubeste. Dar oare cat de mult sa tina noroocul, si oare cat de mult sa fiu iubit? Poate, ca uneori am fost inconstient, poate ca am exagerat prea mult, poate ca nu trebuia sa alerg prin zapada la bustul gol la 3 noaptea, poate ca nu trebuia sa ma plimb cu bicicleta pe lacul inghetat iarna pe -10 grade celsius, poate ca nu trebuia sa alerg atatia km non stop, iarna, pe viscol, poate... ca nu ar fi trebui sa exagerez urcand un munte nemancat de aproape 2 zile, racit. Poate, dar... cu toate astea am supravietuit, am reusit sa ma mentin in viata :D. Cu viata asta m am luptat, enorm de mult si cu toate greutatile prin care am trecut am reusit sa ma bucur de aceasta viata care o am. Poate ca de aia mi ar parea rau, pentru ca sunt atat de mult ocazii de a te bucura de viata, de a iubi viata si de a iubi prietenii si pe cei din jurul tau. Cati isi iubesc prietenii? Am cativa, si sincer ii iubesc, si mai ales iubesc o fata, care recent, incepand de anu trecut mi a cam fost alaturi, si de care m am inteles inca din liceu, nu o iubesc ca pe o iubita, o iubesc ca pe o sora. Ea este eu, numai ca ea e fata, eu sunt baiat :D. 

Am trecut de cateva ori prin acel moment, in care toata viata ta, isi trece prin fata ochilor, cand am avut cateva accidente. Dar, daca ar fi sa mor, sunt sigur ca toti ar merge mai departe, viata merge mai departe, doar o dorinta am, sa fi lasat ceva in urma, in inimile celor din jurul meu, macar atat, sa stie ca nu trebuie sa te lasi batut niciodata, niciodata sa nu renunti, intotdeauna sa lupti pentru ceea ce iti doresti, sa nu incetezi niciodata din a visa, si intotdeauna sa iti doresti mai mult si mai mult si sa crezi cel mai mult in tine, no matter what. Iar lucrul cel mai important.. pe care as putea sa il zic, ar fi acela de a iubi cat mai mult, o fata, sa o iubesti zilnic, sa fi acel om care are nevoie intr un anumit moment, sa stii sa o surprinzi in fiecare zi, sa fii spontan, sa i arati cat de mult o iubesti si sa o pretuiesti zilnic, ca pe o comoara. Love is great! Guess what, iti da o energie incredibila, iubesti si ai energie yup, that's the secret. Iubesc prea mult, de aia am energie, iubesc natura, iubesc prietenii din jurul meu, iubirea asta ma face sa merg mai departe. Iubesc viata, din toata inima mea. Pentru ca e extraordinara.

Gata cu gandurile negre, ce o fi o fi, important e ca eu sa mi indeplinesc visele. Si cum zice si melodia "cuz i got to much life.... running through my veins.... going to waste... ". Yep mi se potriveste de minune aceasta melodie. Guess what, I m living my life, and not giving up. Cred ca stiu, atunci cand totul se opreste, imi dau un pumn in inima, si totul porneste din nou :P

Robbie Williams - Feel