miercuri, 4 martie 2009

Somebody....


O persoana, nu are importanta. Ce face... nici asta nu conteaza, nici nu i pasa. Multi nu il inteleg, multi rad de el, altii ii pare rau de el. Nu i pasa, sincer, nici nu i pasa, tot ce vrea el, este sa traiasca viata la maxim. Sa se bucure de ea, sa i guste fiecare particica in parte. Ca si cum ar manca o tochitura, si ar lua din toate, mamaliga cu branza rasa pe deasupra, tochitura cu sosul special. Le are acolo, in furculita, toate aromele asteapta sa intre in gura lui, trimit semnale inainte, hai mai repede, gusta ne. De obicei, viata ne invita sa o gustam, ne da posibilitatea zi de zi sa o gustam si sa ne bucuram de ea, sa fim privilegiati, ca traim, sa ne faca sa ne simtim norocosi. Timid, ti furculita aia, si iti pui intrebarea, ce te asteapta? ce urmeaza? Impins de curiozitate, duci ingredientele in gura. Apoi cursul normal isi ia locul. Papilele gustative, incep activitatea de a cerceta si de a degusta amestecul. Un paradis pentru ele. Intepaturile de placere, datorata de amestecul diverselor arome contradictorii, fac limba sa se simta ca o regina. Se simte la fel, gusta totul, moment cu moment, caci ce ar fi viata fara dulce si amar?, doar dulce? dam in diabet... prea amar, devenim prea naspa. Avem nevoie de ambele, si mai ales impreuna, pentru ca amandoua fac viata apetisanta. Te lasi indus in aceea stare de paradis, pentru cateva minute, si tot ce poti sa faci este doar sa scoti acele sunete de placere, aparandu ti pe fata, zambetul acela de uimire si de satisfactie. Ca si cum, toti... sunt jos, iar tu, esti deasupra, acolo unde e mai rau, alegi calea cea grea, pentru satisfactia enorma, sus e vant, frig, jos toti sunt impreuna, nu se cunosc insa sunt ca si pinguini, isi tin de cald unul altuia, insa atunci cand ajungi in varf, implinirea da peste, se revarsa, o bucurie te inunda, innecandu te in cel mai placut mod, al faptului ca, ai luptat ai trecut prin multe, nu ai ales calea cea ushoara, si totusi ai ajuns, si ce observi? Ca acel loc unde te afli, este absolut minunat, iti face masaj la inima, linistandu ti o, dandui pacea, chiar si pentru cateva clipe, pe care o cauta de mult timp, si multi tanjesc dupa ea. Nebunia, este ceva necesar? Nu as numi o nebunie, ci as numi o mai bine, curaju de a fi tu insuti, mai bine zis, curaju de a duce furculita la gura si sa incepi sa gusti viata. E cel mai greu ( si pare cel mai simplu ) dar, e greu sa duci totul la gura si sa incepi sa mesteci si sa gusti, din plin totul, bune rele, dar in final, vei avea de castigat. Nu ti mai pierde timpu, intrebandu te, cum sa duci furculita, sau ce este in ea, ia o pur si simplu asa cum este ea, bucatica cu bucatica, si hraneste te cu ea, pentru ca... guess what, e destula !



Later edit: Asta am primit acum pe mail, acest filmulet, este exact ce mi trebuia ca sa adaug la "colectia" mea de argumente pro a tot ce iti doresti tu este posibil.

enrique iglesias-somebodys me

Etichete: ,

5 comentarii:

La 5 martie 2009, 15:04 , Blogger Amy a spus...

Mi-ai provocat o poftaaaaa.....de ce in poza. Si felul cum ai descris...deja mi-e foame :(. Mai am pana ajung acasa.

 
La 5 martie 2009, 15:26 , Blogger neydamn a spus...

si mie.. bine ca mi am luat 2 hamburgeri repede :D de la boccacio... buni buni... cu o chifla de porc, cu castraveti rosi branza si cartofiori iar printre aceste straturi foarte frumos mirositoare printre aburi, cate un strat de ketchup dulce... moama mi e foame iar :)))

 
La 5 martie 2009, 16:07 , Blogger 3Mgirl a spus...

e cam asa 'articol interzis pofticiosilor'... o sa il termin de citit dupa ce mananc ceva..brb :D

 
La 5 martie 2009, 16:10 , Blogger neydamn a spus...

=))))))))))))))))

 
La 6 martie 2009, 09:12 , Blogger Amy a spus...

You are guilty....yammmm, mi s-a facut iar fomica. Trebuia sa povestesti de hamburgeri? Se aude ceva....a, da. E burtica mea. Vrea si ea o portie de hamburgeri.

 

Trimiteți un comentariu

Comentezi !?

Abonați-vă la Postare comentarii [Atom]

Linkuri de întoarcere către această postare:

Creați un link

<< Pagina de pornire