miercuri, 28 aprilie 2010

Meravigliosa Creatura



Pe un cer albastru pur si inocent, razele soarelui coborau facand pe toata lumea fericita. Era o chestie de caldura, ce iti intra in inima, numai cand vedeai peisajul acela ce ti se arata in fata. Verdele acela viu, puternic si plin de energie, puteai sa il vezi peste tot. Bucuria ce o simteam in inima mea, in timp ce puteam observa lucrurile care in mod obisnuit, majoritatea nu le vad. Si anume, natura vie, ce se trezeste puternic la viata. Hmm, iar faptul ca am putut sa fac o plimbare, mi-a adus in inima mea, o bucurie imensa. Insa pe masura ce noaptea incepea sa isi faca aparitia, iata ca luminile din oras nu se aprind, iar mareata si misterioasa luna urca in locul soarelui. Era o luna asa de plina, invaluita intr-o aura speciala. Parca imi atingea inima, facand-o sa bata de nebuna. Iar in parc, bezna. Doar razele lunii, luminau calea unor doi oameni. Oarecare. Parca ii si vad, cum ar vrea sa se tina de mana, caci in inima lui se strangea o puternica emotie ce vroia sa iasa afara, caci incet incet se simtea coplesit atat de situatie, cat si de emotiile din interiorul lui. Sunt in spatele acestor doi oameni, caci ma uit din exterior la totul. Sunt o umbra a unui peisaj blurat. Nimeni nu ma vede, caci stau si observ totul, cum, atunci cand ajung pe pod, ii citesc dorinta de pe ochii lui. Dar se abtine, si nu pot sa mi dau seama cum face asta. Hmm, in locul lui sigur nu as fi lasat-o pe aceea fata sa plece fara sa guste momentul romantic ce ii invaluia pe amandoi. Nu, probabil ca pe pod, in momentul in care ochii ei ii sclipeau, as fi imbratisat-o si as fi sarutat cu drag, incet si dulce. Un sarut adolescentin, incarcat cu sentimente calduroasa. Si as fi tinut-o in brate, si as fi inceput sa dansez un blues. Pentru ea, ar fi mers, meraviglioso creatura, stiti voi, acel cantec din reclama de la fiat. Lenta, si plina de cuvinte puternice. Intr-o bezna asternuta, intr-un parc intunecat, sub un clar de luna plina, eu atunci te-am sarutat. Probabil, ca acel moment asa ar fi trebuit sa fie, daca as fi fost in locul lui, insa, nu a fost sa fie, doar zambete, si un loc destul de mare pentru o intrebare : cum ar fi fost ? E bine ca nu s-au sarutat, sau poate ca sunt eu prea visator, si prea romantic, si poate ca recunosc un moment ca acesta inainte de a se realiza. Poate ca, asa trebuie sa fie, sunt doar un observator si nu ma pot implica. Caci as vrea sa ma fi dus la el si sa i zic cate ceva. Sau poate ca eram un impulsiv romantic, plin de dragoste, care vrea sa vada happy endings-uri si toate cele. Hmm, raman, ascuns in umbrele misterioase ale noptii, nevazut de nimeni, observand totul, stau intins pe o pajiste de iarba, asa zisa verde, cu capul pironit spre stele. Imi face o placere imensa de a observa toate minunatiile din jurul meu, iar ea, este o minunatie. Natura este o minunatie care merita admirata si respectata. Si cand te gandesti ca nu ar mai exista lucruri care sa nu le admiri, ti-o iei in barba. Caci sunt fericit de faptul ca mai sunt fete, care sunt fidele chiar dupa o perioada de timp multa scursa intr-o relatie. Respect si admir acest lucru. Denota devotament, chiar daca fericirea nu se arata, nu o cauta in alta parte. In zilele de azi, cu greu gasesti asa ceva. O stea cazatoare, imi trece prin fata ochilor pe cerul instelat. Hmm, sa-mi pun o dorinta? Doar una? E prea egoist asa. Stau si ma gandesc ce dorinta sa-mi pun. Imi doresc ca toti sa isi poata dori o dorinta care sa se realizeze. Da, asta imi este dorinta mea, nu vreau sa fiu egoist. Fiecare sa aibe sansa lui la visul sau. Se misca si pleaca de pe pod. Shhht, rad si zambesc, dar citesc in ochii lor, dorinta si o sclipire. Oare va ajunge ceva cu cei doi? Ma simt telespectator la un film romantic, cu pufuletii in mana, mancand ofticat ca nu se intampla ceva, cand de fapt amandoi vor asta. Hmm, stai ma uit in jur, nu e un film romantic, ii vad pe ei doi si ei sunt reali. Poate ca nu le e sortit sa fie impreuna. Poate. Sau poate ca nu e momentul potrivit. Poate. Vorbesc de unul singur caci nu e nimeni langa mine care sa observe din afara tot ce se intampla. Ah, ba da, luna plina, da ma uit la ea si ea imi zambeste. Sunt sub supravegherea mea, nu iti face griji. Doar stai si priveste!

Etichete: , , ,

0 comentarii:

Trimiteți un comentariu

Comentezi !?

Abonați-vă la Postare comentarii [Atom]

Linkuri de întoarcere către această postare:

Creați un link

<< Pagina de pornire