vineri, 23 aprilie 2010

Proza pentru fericire



Am puterea de a zambi. Am puterea chiar de a rade. Si nimeni nu imi poate lua asta vreodata. De ce zambesc? De ce rad? Pentru ca sunt fericit. Da sigur, ati zice, esti fericit ca ai ce iti doresti. Si nu aveti idee, cata dreptate aveti. Am tot ceea ce mi doresc, vedeti voi, nu am nimic. Nu sunt materialist, nu umblu dupa bani, nu, eu umblu dupa altceva. Sinceritate, corectitudine, dragoste, prietenii adevarate. Puteti spune ca sunt visator, pentru ca sunt, pentru ca lumea este a mea, si a celor ca mine, care indraznesc sa viseze, sa creada ca e posibil orice. Sunt fericit, eu si alte cateva persoane, sigur care stiu ca sunt fericite. De ce? Simplu. Sunt recunoscator pentru orice. Si nu pentru cadouri primite. Nu, asta e simplu de facut, ci sunt recunoscator, pentru fiecare zambet de la fiecare prieten de la care il primesc. Orice imbratisare, orice gand venit din partea lor, ma face mai fericit, pe zi ce trece. De ce? E asa de special, acel zambet? Aceea imbratisare? Nu e greu sa iti dai seama, e din cauza faptului ca il simt sincer si adevarat. Iar in lumea de azi, cati dintre voi, puteti spune, ca primiti un zambet venit din inima, plin de dragoste, si de sinceritate? In aceasta lume materialista in care traim, unde toti se gandesc cum sa faca bani, ma pot bucura si sa fiu fericit, de lucruri marunte, neimportante pentru majoritatea dintre voi. Pentru mine, nimic nu e mai pretios, decat sa-i vad pe cei din jurul meu fericiti. Vorba unei prietene de a mea, despre oamenii exibitionisti, considerati a fi nebuni, ai acestei lumi. Ghiciti ce, sunt nebun, imi place sa fiu nebun, si niciodata, banii nu imi vor aduce satisfactia si placerea, care mi-au adus-o prietenii si lucrurile marunte.

Iar acum? Hmm, prefer sa raman asa, si pe viitor sa nu ma schimb, din simplul motiv. Lumea are nevoie de iubire, are nevoie de dragoste. Este suprasaturata, de ura, de invidie, de lacomie, de egoism. Eu unul sunt satul de aceste lucruri. Am in mine, o imensa cantitate nelimitata de dragoste, de ce? Nu stiu, asta e aluatul meu, iar toti care sunt pe langa mine, cu cea mai mare placere le dau din dragostea mea, si din fericirea mea, daca o vor. In situatii critice din viata mea, am avut puterea sa zambesc, nu zic ca nu o sa mai am astfel de situatii, ca doar asta e viata, dar cel putin pentru mine, cu mana pe inima, viata mea este una incredibil de frumoasa. Prin cate am putut trece, bun sau rau, nu se compara cu absolut nimic. Sentimentele traite, la intensitati incredibile, pfff, au facut deliciul acestei vieti, si o vor mai face. Si ce e si mai special, puterea de a crede in bine, ca totul o sa fie bine, este ceea ce m-a motivat sa merg mai departe, si ca sa fiu sincer, si sa recunosc, fara ea, eu nu as mai fi fost de mult timp.  Poate de aceea, sunt atat de incapatanat sa zic ca mai intai crezi din inima ca e posibil, si apoi sa iti doresti sa o vezi in mainile tale.

Pentru toti cititorii mei, si nu numai, va urez sa aveti ganduri de dragoste, sincere, provenite dintr-o inima la fel de sincera. De ce este asa de greu sa fim noi insasi? De ce oare e mai usor sa ne punem masti? Sa ne dam alte persoane ? Decat suntem in realitate? De ce intotdeauna ne gandim la ce zic ceilalalti din jurul nostru? Ce e asa de rau sa fi tu insati ? Macar daca esti sincer de la bun inceput, nu ai sa dezamagesti pe nimeni, dar oare cate persoane vor fi dezamagite sa afle ca de fapt tu, nu esti tu. Si in plus, a juca teatru, implica stres, o mai buna concentrare sa nu uiti ce ai zis, ce ai facut, si multe alte lucruri. Traiesti o minciuna pentru ca alegi, eu aleg sa-mi traiesc viata mea, pentru ca eu, sunt fericit cum sunt eu. Slava Domnului ca am in preajma mea, oameni care sunt la fel ca mine. Le pasa de cu totul altceva, nu sunt materialisti. Nu, ei sunt nebunii mei, caci cine se aseamana se aduna. Iar cand ies cu ei in oras, pffff, rupem gura targului, prin fericirea noastra care o avem.

P.S : Ascultati melodia de la inceput daca nu ati ascultat-o, imi inspira atata dragoste. Multumesc.

Etichete: , ,

4 comentarii:

La 23 aprilie 2010, 02:45 , Anonymous Anonim a spus...

nu e intotdeauna asa.. serios :) you live in denial. iubirea intr-adevar, daca e pura si sincera, e totul.. insa esti convins ca stii ce inseamna? mai gandeste-te.. iar viata nu se rezuma la contingentul de oameni care vine saptamnal in Arcade.. mai mult inseamna mai greu...

 
La 23 aprilie 2010, 10:26 , Blogger Alexandra a spus...

Imi amintesc de vorbele profesorului meu de care ti-am zis :)) Dragostea este un sentiment eter, iar ura se poate schimba :)
p.s. superba piesa...parca ma duce si pe mine pe carariile visarii:)))

 
La 23 aprilie 2010, 10:31 , Blogger ღஜღAng3l of Lov3ღஜღ a spus...

Cretu nu vbeste doar de cei care care vin in Arcade ci de prietenii lui ,pentru ca Arcadele mereu si mereu e plin de oameni noi ,insa nu toti iti devin prieteni..Doar aceia care sunt ca tine,fara masca,cu idealuri mari in viata si visuri marete ce nu implica banii ...Fericirea vine din lucruri marunte,iar prietenii adevarati fac parte din ea...Nu toti stiu ce inseamna sa visezi,sa fii cu,capul in nori mereu,sa gusti viata asa cum e ea,sa poti zambi chiar daca nu ti e bine...Eu una sunt exact cum ma arat ,fara masca,fara teatru ieftin,o nebuna mereu visatoare,cu un ocean de iubire de daruit prietenilor mei...Fericirea lor e in parte si fericirea mea ...Nu ma voi schimba pentru nimeni si nimic ,nu voi lua o masca...Cretule sa nu te schimbi niciodata ,sa ramai exact cum esti ...>:D<

 
La 23 aprilie 2010, 11:00 , Anonymous oriflamista a spus...

ma bucur ca esti feicit! ma bucur ca intilnesc astfel de oameni! tine-o tot asa!

 

Trimiteți un comentariu

Comentezi !?

Abonați-vă la Postare comentarii [Atom]

Linkuri de întoarcere către această postare:

Creați un link

<< Pagina de pornire