Frunze de toamna...

Parea ca e viteaz, parea ca totul s-a sfarsit, parea ca are un inceput, ceva cam diferit.  ... Parea ....

Fugea prin padurea obosita de o vreme urata. De o toamna mult prea aspra pentru timpurile acelea. Soarele statea sa apuna, insa in mintea lui era acea teama de a nu realiza ceea ce isi propusese. Atat de aproape si totusi atat de departe, parea ca nimic nu l mai tinea intreg, imbratisase nebunia ca si cum ar fi fost scaparea lui, salvarea lui de mult asteptata. Fuga nu si gaseste oprirea, iar padurea devina din ce in ce mai inselatoare, la inceput, frunze ce cadeau in bataia vantului obosite de un trai decent in miezul verii, isi dadeau suflarea la finalul unui ciclu ce anunta venirea iernii. Impiedicandu se, cade pe un covor aramiu, puternic colorat de nuante portocalii, si galbene. Capu ii este indreptat spre cerul albastru, iar pasarelele presteaza munca mult frumoasa, ciripitul in voie larga. Prin mijlocul paturi de frunze obosite, isi croieste frum un rau nestingherit, cu o apa limpede asemeni unui cristal recent descoperit. Se opreste pentru o clipa si realizeaza ca fuga, nu l va duce nicaieri, se ridica incet, impacat practic cu gandul ca va pierde o batalie ce se asternuse de multa vreme. Se scutura de frunze, isi inchide ochii si se intoarce catre cel, ce il alerga, iata ca el insusi, il ajunge, si il imbratiseaza unindu se cu el insasi.

Nu poti fugi, de ceea ce te alearga toata viata ta, nu poti fugi de tine insuti, trecutul se intoarce ... prin diverse cai. Singura solutie, impaca te cu cel ce te fugareste pana ai sa mori .....

Lord Of The Dance- Cry Of The Celts