Tablou Bacovian....

La ce te poti gandi cand asculti melodia asta? Hmm, eu unul ma gandesc la urmatoaul tablou, dat fiind si vremea de afara destul de urata si cacacioasa. Iau un protagonist, acest personaj care sta in camera lui, afara ploua, cu galeata, un vant puternic ce face ca, copacii, sa se indoaie pana la pamant, sta in camera, si da drumul la melodie. Ii place, o pune pe mp3 player-ul lui ca sa o asculte eventual mai tarziu. Are un sentiment de dor acut, ceva se intampla, in interior, inchide ochii si o zareste, ce zambet, ce ochi dulci si frumosi, ce buze.... ce parfum... , tocmai acum .. sa nu o vada?

Se ridica, se imbraca, isi ia cheile, mp3-player-ul si pleaca, unde? Unde il indeamna inima, unde se simte bine, acolo unde isi doreste. Doamne ce vant, ce ploaie, dar el alearga, pe ritmul melodiei, un nebun pe ploaie, un nebun intr un tablou bacovian, un nebun printr-un amalgam de palete de gri inchise, culori reci, culori ce te induc intr o stare de tristete, dar nimic nu poate fi mai trist decat sa nu stai cu persoana pe care o iubesti.

Nori se aduna, parca, sa faca in ciuda personajului nostru, se pun impotriva inimii lui, impotriva dorintei lui arzatoare, dar el... neah.. faptul ca o va tine in brate, va aduce curcubeul in sufletul lui, il va reimprospata, ii va aduce razele de soare, pe cerul intunecat de nori de toamna. Se aproprie, alearga mai mult, de unde atata energie nu stie nici el. Brusc, se opreste...

Iata, ploaia isi ia ramas bun, nori se sterg parca de un burete invizibil, iar primele raze de soare patrund, si incalzesc obraji ei. "Doamne, e asa de frumoasa, chiar de o fi vant, ploaie, tornada, nori amari, indiferent de starea rea, zambetul tau imi incalzeste sufletul si-mi revigoreaza inima" isi spuse el in gand, uitandu se la ea, zambind.
"-Ce-ai ma?", il intreba ea.
- Nimic...
- Capiatule!", luand ul in brate sarutand - ul.

Cam la asta ma gandesc... prea frumoasa melodia...
Scris cu dragoste și pasiune de Neydamn.