Loc de munca

Am trecut pe la fostul meu loc de munca ieri, sa dau buchete de flori fostelor mele colege de servici si evident fostei mele sefe. Vreau sa zic ca am cam avut emotii cand am intrat. Nu mai intrasem de mult la fostul meu birou, chiar si cand urcam scarile era ceva, boom boom in interiorul meu nu stiu de ce. Poate pentru ca acel loc de munca a fost unul de initiere si de descoperire a ceea ce pot eu sa fac. Asa cum a zis si fosta mea sefa, clar mie imi trebuie un servici in care sa ma misc de colo colo, caci in programare sa stau cu fundu pe scaun tot timpu m-as plictisi enorm de mult. Sunt o persoana creativa si energica si am nevoie de miscare. Sa stau intr-un singur loc zilnic, m-as plafona sau asa cum am zis si eu, m-as ofilii.

Cred ca dupa un timp incepi sa duci dorul la ceea ce devenise fara sa iti dai seama parte din viata ta. Cred ca sunt printre singurii romanii care se duceau de placere la munca. Stiam cand ma trezesc unde o sa ma duc, stiam ce trebuie sa fac. Si in plus nu cred ca se compara ceva cu cafeaua bauta dimineata si statu la povestire 5-10 minute, sa discutam despre ce am mai facut in week-end sau aseara. 

Ce incerc sa evidentiez este ca, locul de munca poate sa fie stresant sau nu, depinde de fiecare cum ni-l facem, iar daca eu duc dorul, inseamna ca locul ala era o placere nu? Si daca ai totusi un loc de munca tine-l de el si nu dezamagii angajatorul, caci aducand ceva nou, constructiv, arati sefului/sefei tale de ce meriti slujba pe care o ai. Asa cum nea' Baselu' zicea : "Trebuie ca toti sa fie competitivi, sa aiba un obiectiv de atins".