Trup sau suflet ?

Nu am nici un chef sa scriu desi daca ar fi sa ma gandesc prin cate am trecut numai in acest week-end majoritatea dintre voi, ati zice ceva de genul ..... "buey de ma lasi, da cum de le faci pe toate?". Mai pe scurt sunt intr-o deplina lenevie intensa si maxima, unde tot ce-mi doresc in acest moment este doar sa ma plimb. De nebunul sa merg alene prin miile si miile de kilometri de jungla omeneasca, unde majoritatea "animalelor" se gandesc la bani si cum sa faca bani. Unde gandul lor ii poarta pe culmi de faima si averi monstruoase intr-un timp de criza, iar noi toti, suntem ca orbetele intr-un lac fara fund. Aberez pe aceasta cale metoda clasica de a distribui continut inteliboct maselor de oameni preocupati cu bunastarile lor. Pfff, sunt curios sa vad daca mi las mintea sa debiteze la o viteza uimitoare de cuvinte per gand, ce mi-ar putea iesi. Tin sa precizez ca ascult o muzica clasica, romantica mai ales, care ar trebuii sa-mi linisteasca gandirea. Daca mi ies doar cacaturi asta e cu totul si cu totul alta problema. Deci revenind. Plimbarea, ma simt ca acel catel din reclama de la "Germanos", plimbare.... !? Da, ar trebui si mi-as dori sa alerg pe dealurile irlandeze, si imi doresc enorm de mult sa vizitez Stonehenge. As dori sa am libertatea deplina de a merge si de a vizita sa fiu restrans de mult chestii inutile cum ar fi bani, familie, si problemele personale. Sunt un suflet libertin care nu are si mi doresc sa nu am prejudecati. Sunt cine sunt si nu sunt un sfant, sunt un om rau. Rau pentru ca-mi doresc sa plec fara sa-mi pese.

Daca as scapa de anumite impedimiente mama nu m-ar mai vedea la fata pentru putin 5 ani. Atatia ani in care mi-as pune in gand sa vizitez lumea, sa lucrez orice, si sa descopar o groaza de lucruri si de oameni si de culturi diferite. As vrea sa fiu pe pamanturi scotiene si sa ma uit la muntii scotieni, sa urlu de pe alpi in pielea goala, sa ma arunc cu parasuta deasupra Marelui Canion, sa vizitez Thailanda sau sa ma lupt cu un cangur in Australia. Vreau sa fac Tai Chi cu japonezii de pe acoperisul lor de munca, vreau sa-mi fac un iglu pe taramul Antarcticii.. .vreau.... Deci dupa cum bine puteti observa, in aceasta jungla in care eu mi-as face plimbarea, gandul meu m-ar putea la asemenea lucruri, nu la bani si faima. Pentru ca faima si banii sunt hrana pentru trup, un trup atat de egocentrist si lacom. Mereu vrea mai mult, si mai mult si nu se satura. Ce vreau eu, e cu totul altceva, vreau hrana pentru suflet. Vreau sa fac acele lucruri care sa-mi inunde sufletul cu lacrimi de bucurie in momentul in care le vad realizate si sa-mi zic :" Nu cred ca voi mai fi asa de implinit ca acum". E cu totul altceva, e ceva ce majoritatea tinerilor ce stau in zilele de azi in fata Wii-ului sau al PS3 sau eu stiu ce dracovenie de joc si de facebook si de messenger si cica ei sunt mari maestrii ai socializarii si comunicarii intre oamenii. Aham... si daca-i scoti afara ar trebui sa isi puna o pelerina neagra si niste ochelari de soare, pentru ca atuncea, asemenea omului din pestera ar descoperi cu o mare minunatie .... Soarele... ( sau focul in termeni de pestera ).

Deci ce alegem majoritatea... hrana pentru trup sau hrana pentru suflet. Ce anume te satisface ? Ce anume doresti.... ? Oare un cantec de pian melancolic te atinge undeva sau doar te doare-n cot ? Am fost odata la filarmonica si a fost un concert de pian, si ma jur, am plans. Mi-au dat lacrimile auzind acele note incredibile scoase de degetul unui om. Deci de ce anume ti-e foame ?

P.S: Sange de taur este prost pentru barbatii daca il beau femeile ! Gura lor o sa vorbeasca mai rau decat aberatii, o sa vorbeasca intr-una si intr-una si intr-una. It won't stop !