luni, 30 august 2010

Cuvinte uitate - compasiune, intelegere, empatie

Scriu din interior si scriu fara sa ma gandesc. Este o postare de descarcare. Stiti cum ma simt? Hmm, optimist, plin de energie, imi revin puternic in forta, insa ceva ma opreste. Dupa atata amar de vreme de indureat si de luptat cu multe probleme, de cate ori reusesc sa evadez dintr-o camera intunecata, spre o lume plina de culori, plina de fericire si de dragoste ceva ma impinge inauntru. Ma lupt si ma zbat sa ies din camera aia. Ala nu sunt eu. E doar o clona, nu-mi place cum este el. Nu este deloc definitia a ceea ce sunt. Il consider o replica nereusita a mea. Pentru ca el se gandeste sa renunte. Eu nu as renunta niciodata. Nu pot si nu concep ideea de a renunta. Nu pot sa cedez. Numiti-o incapatanare, poate, dar eu nu pot sa ma las doborat cu una cu doua cu trei sau cu 10 000. Nu pot. In situatia in care el este inchis in camera aceea, renuntand la ideea de a evada, ce as putea sa fac? Sa fiu un Stallone blindat sa intru in incaperea aia, si sa il scot afara? Poate, ar fi o idee, caci as reusi, dar apoi mi-as pune intrebarea : Ce as face cu el ?. L-as bate pana si-ar intra in fire? As incerca sa il conving ca lumea are frumusetile ei? Ca se merita sa treci prin multe pentru ca in felul asta, acumulezi experienta. De ce eu nu renunt? Si totusi el da? Nu toti suntem oameni? De ce suntem totusi atat de diferiti ? Orice e posibil, trebuie doar sa crezi. Niciodata sa nu te lasi! Niciodata sa nu cedezi si sa iti pierzi speranta. Rabdare, ambitie, vointa. Trei cuvinte asa de puternice incat multi le uita. Mai stiu alte cateva cuvinte uitate de oameni. Intelegere, empatie, compasiune - inca trei uitate si aruncate de-a lungul istoriei. Ce simtiti cand un batran incearca sa treaca strada, sau cand o batrana plange in mijlocul strazii? De ce trecem pe langa ei ? De ce atata ignoranta si indiferenta? Batranul plange atunci cand un tanar vine sa il ajute, pentru ca nu-i vine a crede. Batrana se opreste din plans, si isi sterge ochii de lacrimi, acceptand ajutorul de la un tanar. Acel tanar era el si privesc acum spre o schimbare.

El se schimba, lumea mai are sanse?

Etichete: ,

2 comentarii:

La 31 august 2010, 10:18 , Blogger Alexandra a spus...

Lumea are o sansa spre schimbare, dar dupa cum vad si eu..nimeni nu se oboseste sa incerce macar ..

 
La 2 septembrie 2010, 13:38 , Anonymous hime a spus...

sa stii ca-i o buna terapie ! de ce nu scrii mai mult , tip o carte ? te descarci si in acelasi timp creezi ;) :)

 

Trimiteți un comentariu

Comentezi !?

Abonați-vă la Postare comentarii [Atom]

Linkuri de întoarcere către această postare:

Creați un link

<< Pagina de pornire