Si incepe...

24 - Gary Barlow Open road

Hmm, intru in ultima suta de metri in cursa de imbatranire pe anul asta. Ca sa fac un mic istoric al intamplarilor, anul care tocmai sta sa treaca, mi-a oferit o gramada de experienta, am cunoscut peste 300 de oameni noi, si inca am sa mai cunosc, am avut parte de intamplari care mai de care, alaturi de experiente care mai de care. Amuzante, tampenii nebunii, prietenii stiu, si sigur daca m-as apuca sa scriu despre ele, as face un roman, doar in ultimul an. Sunt pus in situatia in care, ajung pe final, si fac retrospectiva a tot ceea ce s-a intamplat. O parte din dorintele mele au fost indeplinite, dar mai am o lista intreaga inaintea mea. Sper ca ziua mea sa fie ceva special, nu am nevoie de nimic, doar de prietenii mei care sa mi fie alaturi ( vechi si noi ), pentru ca intr-un final, distractia e mare, cand toti suntem impreuna nu? Ce mi doresc de la onorabila varsta de 22 de ani? Hmm, dificil, in primul imi doresc ce mi doresc in fiecare an, sa imi revina mintea inapoi, apoi stabilitate, am sa incerc sa ma axez mai mult pe partea de cariera la 22 de ani, probabil ca am sa invat mai mult despre domeniul firmelor, cum sa devii manager, si cum sa conduci o firma. De idei nu duc lipsa, va asigur, idiotenia mintii mele ma sustine. Am sa incerc sa fiu mai responsabil, si am sa incerc sa devin, hmm asta suna foarte ciudat dar asa mi vine in cap acum, o activa numai buna de investit. Nu stiu de ce mi veni in cap, dar am zis-o. 

Cine stie, uite o idee trasnita, venita gratie lui Alle, intr-o discutie pe messenger. Am sa organizez un seminar, pentru tineri liceeni cu tema discutiei : "Nu exista dragoste adevarata pana la 25 de ani". Probabil ca am sa lucrez la niste materiale de prezentare, am sa scriu un articol ceva mai lung, bine detaliat despre acest subiect. Consider acest lucru, ca ceea ce las eu in urma din ce am invatat pana acum. Am sa incerc sa ma axez mai mult pe partea de predare, cat si pe partea de afaceri, business. Am sa incerc sa leg mai multe conexiuni, sa cunosc mai multi oameni. Cam asta imi doresc de la 22 de ani, bine pe langa sanatate, restul vine de la sine. 

Multumesc tutror cititorilor mei, care ma citesc in fiecare zi, si citesc aberatiile mintii mele cretze. Multumesc celor care ma sustin, si totodata multumesc si acelora care doar imi viziteaza blogul, de pe google, sau in treacat. Blogul meu ramane, un blog personal, un jurnal, unde imi descarc creierul, si mi-l expun ca intr-o vitrina pentru vizitatori. Daca il puteti intelege, felicitari, daca nu, nu e nici o problema, ca nici eu nu prea reusesc des !

Sanatate!