Padurea linistitoare

Ploaie, fulgera si tuneta, lumini puternice ce i capteaza atentia intr un moment de concentrare maxima. Deschide ochii clar, si realizeaza unde se afla, in acelasi loc, pe care il viziteaza zi de zi, de luni pana vineri. Se afla la servici, muncind, concentrandu se pe ceea ce trebuia sa faca. Zgomotul produs de tunet, ii provoaca mintea sa si aduca aminte, week endul care tocmai a trecut. Isi aduce aminte, ziua de vineri, probabil cea mai stresanta zi din viata lui, cand avea de predat un proiect. A deadline, primul sau deadline.A lucrat sub presiune, toti cu care vorbisera sa plece la munte, se intalnisera, trenul era la 5, el, nu stia daca mai ajunge. De fapt plecarea lui era conditionata de termen. A lucrat rapid, si a depus un efort considerabil, totusi a ajuns la destinatie, mai incolo, prinzand trenul dupa o cursa infernala prin oras. In doar o ora, s a dus prin valea rosie, pana pe general dragalina sa ia niste bani, apoi in real sa cumpere un cort, apoi la gara, prinzand in ultimul moment, in ultima clipa trenul, care incepea sa se miste, l a prins in ultimul moment. Ajuns la destinatie, se reintalneste cu ceilalti, mici ajustari pe la bagaje, si se urca in tren, ajung in Herculane pe la ora 2:27. De acolo pe jos pana in centru, ca sa ia la ora 5 dimineata un microbuz. Ajunsi la locul de campare, gasit mai sus de sosea pe langa 7 Izvoare, a inceput sa puna corturile, si sa bage in cort sa doarma. Sambata dimineata, trezirea mancare, cautarea dupa lemne, a taiat un butuc, a facut baie in baile termale, era sa se inece, fiind pe o saltea, se tot plimba pe rau, pana cand l a prins un curent puternic, si dorind sa se intoarca, a cazut, luptand impotriva curenilor a pierdut, noroc ca s a prins de saltea si ca s a scos la liman. Apa foarte rece, gheata, dar nu i pasa, reusise sa scape cu viata. Bronzat, relaxat, se intoarce si face focu, caci soarele era pe picior de plecare, era clar ca in ultima noapte o face lata. Intotdeauna face asa ceva. Dorind, cam ametit rau de tot, sa urce un munte, traverseaza raul Cerna, nepasandu i ca apa este rece ca gheata, ,a fugit pur si simplu, ca si cum ar fi fost hipnotizat. Sare pe stanci, de la departare daca il vedeai, nu ziceai ca era beat, si tocmai cand ajunge intr un loc unde nu era nici o stanca, se baga voit, in apa, acceptand racoarea. Ajunge pe celalalt mal, se uita in sus, vertical aproape la 90 de grade, o ia pe lateral si incepe sa urce muntele, ajunge pana la jumatate pentru ca, numai era nici un copac de care sa se agate, nimic, era doar o stanca inalta de 6 m care era verticala. Se lasa batut si se intoarce cazand inca odata in rau, datorita curentilor puternici. Ajuns inapoi, o vede.Ramane un pic ingandurat, parul ei, ochii ei dulci, fata de copil ce o are. Simtea ceva in interior si nu stia ce, sentimente, oare ce sa fie. Prinsese drag de ea, ii placea sa o tina in brate, ii place sa o priveasca si sa fie langa ea. Tot drumul a fost langa el, a adormit in tren cu el, in bratele lui, si o privea, modul in care respira, felul in care se fastacea la pieptul lui. Si somnul i s a parut mai linistitor cu ea in bratele lui. Duminica, s a intors, era ceva ce inca exista in mintea lui. Intrebari, si ganduri, nu stia ce sa faca cu ele, nu era sigur de nimic, nici de ceea ce simte ea, nici ce isi doreste. Stia doar ca el vroia sa fie cu ea, si sa i indeplineasca toate visele, sa fie cel putin cel care o sustine, pentru ca altfel, o poate vedea fericita, iar pentru el, din ce in ce mai mult asta conta, fericirea ei....




Mircea Florian - Padure Linistitoare