Nebuloasa minti mele

Iata ma ajuns in luna mai. Cu ce am ajuns, hmm, cu multe. Am pe capul meu o groaza de lucruri de facut. Si nu prea imi gasesc timp, sau nu ca nu mi gasesc timp, dar... uff.. mi e si lene. In primul rand, serviciul, clar, trebuie sa rezolv proiectele de aici, am un proiect mare si tare si alte cateva pe alaturi de rezolvat. In al doilea rand, am facultatea si implicit fiind in ultimul an, am de luat restantele si examenele, si sa intru in licenta, si apoi trebuie sa ma ocup de licenta. Pe langa asta, alte cateva proiecte de facut in particular ( atestate la cei de clasa a 12, trebuie sa vina sezonul :)) ). Si pe langa asta, talman balmes, ceva care cu adevarat imi doresc din toata inima, plec la munte in week end ul acesta. Yep, ma duc la munte cu cortul. Este o excursie, care am nevoie de ea, ca sa zicem de o gura de aer, mai ales prin cate am trecut in cel putin, ultimele 3 saptamani, va zic sincer, o luna aprilie nebuna nebuna nebuna de tot. Intensa, plina cu ups and downs. De data asta, ma duc pe Cozia, exact acolo unde am si dorit sa ajung, la releu, sus pe varful muntelui, pacat totusi, as fi vrut sa vina cineva, inca mai sper sa vina, pentru ca daca ar fi venit, astfel as fi reusit sa ma bucur din toata inima de toata excursia aceasta. Hmm, poate va puneti intrebari cine e, well, nu pot sa zic asta deocamdata ;), dar... ma face sa ma simt bine :D.

Asta asa, ca un fel de "Ce am facut in ultimele zile", pot sa adaug faptul ca am vazut piesa de teatru "Omul din la Mancha" cu Tudor Gheorghe, vreau sa zic ca omul este genial, este bestial. Mi a placut enorm de mult si de Dulcinea, si de toti actori, o piesa plina de actiune. Partea frumoasa a fost, dupa piesa, cand sa zicem doi oameni, ce se tineau de mana, ieseau din sala, toti oameni erau stransi la intrare afara, adapostindu se de o ploaie ce curgea, parca venita odata cu un cutremur. O racoare imensa, un frig, o imbratisare calduroasa incepea sa isi faca loc in acel moment. Strada fiind inchisa, pe jos era baltoaca, aproape ca un mic rau ce incerca sa se ridice la suprafata. Batai de inima, ochi plini de dorinta de a se juca in apa, de a se balaci in apa rece. O apuca de mana, merge cu ea in ploaie, si asemeni parca filmelor indiene, se uita in ochi ei, si simte cum inima ii bate, ii simte si ei inima, o apuca cu mainile de gat, simtindu i pulsul, si tocmai in acel moment, in care toti stropi faceau hora uniri pe fruntile celor doi, tocmai atunci, buzele celor doi se intalnesc, aducand aceasta povestire la momentul culminant. Sarutul acela, pe o ploaie placuta, un zambet si o fuga spre statie de autobuz, pentru a lua un taxi. O despartire, si o plimbare prin ploaie a tanarului acesta. De foarte mult timp, nu a mai avut ocazia plimbari prin ploaie, pentru a si racori mintea. Minte ocupata cu ganduri, si probleme. Pana la urma, a lasat totul in voia sortii, nu si mai doreste controlul asupra oricarui lucru, vrea pace si liniste, oare, sa fi gasit ceea ce cauta?

Duminica a urmat o iesire prin oras, intr un loc, numit Chitare, mai multi oameni, o gramada chiar, iata i din nou acolo, ei doi, oriunde se aude un ritm de melodie, picioarele lui incep sa danseze, inima ii salta, il bucura muzica, il face sa se simta bine, a avut ocazia de a fi prin preajma si un copil, iubeste muuuult copii, il ia se joaca cu el, de cand nu a mai avut placerea de a se juca cu un copil, il face avionul, danseaza cu el, si iata o imagine a ceea ce nu se astepta sa vada, si nici nu i vine sa creada ca ceva se petrece in interior, el, ea, si copilul langa el, o imagine placuta, ce incepe sa i domoleasca mintea, sa lase absolut totul, si sa traiasca din plin acel moment plin de fericire. Luni, luna incepea tot parcursul noptii, afisand o semiluna foarte placuta, luminata puternic. Stele de langa ea, parca se adunau ca si cum, romantismul se intensifica in inima baiatului. Mergea pe strada, sa se intalneasca cu ea. Ganduri si intrebari, ratiunea si inima, din nou in joc. Ajung intr un parculet, unde copii vin sa se joace. Parca era destinat pentru el, leagane, ochii incep sa i sclipeasca, o mica fantanita si o micuta plimbare pana la ea, atat au fost necesare de a declansa ceva in interiorul sau. Ea se aseaza, pe marginea bazinului, el, ca un copil tembel, si handibel, se aseaza pe spate cu capul in poala ei. Ii face o mare placere sa i priveasca ochii, sa i priveasca genele, sa i priveasca zambetul, este ceva anume care il schimba in interior, sau mai bine zis il calmeaza, nu trebuie sa zica nimic, e ceva anume care il determina sa se piarda in momentul in care se uita la ea. E ceva ce il atrage, si ramane nedumerit, uitandu se pierdut in ochii ei frumosi, ce sclipesc incredibil la lumina lunii..... Isi lasa mainile ei, sa zburde prin parul lui, jucandu se intr o placere pentru amandoi cu carliontii lui. Ceva e sigur, vrea sa o faca fericita, asta cel putin isi doreste si nu vrea sa greseasca cu nimic.....





Nicu Alifantis - Balada Blondelor Iubiri