Conexiuni....

Fie ca vrei, fie ca iti place sau nu, tot iti vei face in viata conexiuni, sufletesti cu cei din jurul tau, cu cei de care te atasezi, sau pe care incepi sa i iubesti din inima, nu neaparat iubit sau iubita, ci prieteni dragi scumpi care au gasit usa catre sufletul tau. Daca tu nu vrei sa accepti asta, atunci e rau, pentru ca aceste conexiuni exista. Pe baza lor, se strang alte sentimente, unele de atasare, sau poate de indragostit. Chestia este, ca prin aceste conexiuni, incep sa simti persoanele respective. Poate oi vorbi ciudat, sau aiurea, sau poate sa ziceti ca vorbesc prostii, nu mi pasa. Sentimente de dor, cat timp am fost la munte le am simtit enorm, inima mea a fost inecata de un oxigen pur de munte, ochii mei au fost scaldati de privelistea incredibila de frumoasa a naturii. Munti impreujurul meu, varfuri pline de zapada, senimtentul de a fi in varf, deasupra tuturor, nu se poate compara. Sa treci prin padure noaptea, doar cu o lanterna de telefon nokia 1208, e ceva ce poti povesti. Sa dormi 3 nopti in cort, in varful muntelui, pe un frig crunt, sa traiesti in nori si sa fi un ametit si un zapacit, sa fi cu capul in nori, priceless. Sentimentul de dor, incet incet imi inunda inima. Mintea inundata de imaginea ei, de imbratisarea ei si de sarutarea ei, imi faceau pofta reintoarceri cat mai repede acasa. Poate ca motivul pentru care am coborat asa de repede, a fost faptul ca mi am dorit sa cobor cat mai repede ( bine si un pic ofticat, dar acu numai are importanta ). O intoarcere cu trenul, primind bilet de la nas, dar fara sa il platesc, si asta un noroc chior, tot ce am putut visa, in tren, a fost sa ma duc sa fiu in fata ei, sa o privesc ochi in ochi, si sa o sarut cu un dor imens, lasandu mi inima sa i zica ceea ce avea sa i spuna. Si anume ca dorul pusese stapanire pe ea. O strangere in brate, si un sarut lung, asta e tot ce mi am dorit, sa i simt din nou atingerea si mangaierea ei, poate si acel cuvant de "nimic". Conexiuni, ce au fost, ce au existat sau care se formeaza. Suntem definiti, cel putin o parte a noastra, prin conexiunile pe care le aveam cu cei din jurul nostru, sufletesti. Mi s a intamplat ieri, o faza cel putin ciudata. Starea mea era ok, bine, radeam si eram vesel la munca, cand m a apucat deodata, imi venea sa plang, lacrimile imi inundasera ochi, absolut fara nici un motiv, si simteam in interiorul meu cum, o durere imensa isi facea loc. M am speriat, starea asta o mai avusesem de 2 ori pana acum, sa plang ca prostu si sa simt o durere, atunci cand a murit bunica miu si sotul nasei mele.Imediat am reactionat, am dat telefoane, mama, sor mea, tata, toti erau ok. La nici 5 minute dupa ce am vorbit cu mama, ma suna, si imi zice ca se duce la urgente, fiul unei foarte bune prietene de familie, avusese un accident la deget, la intrarea de la bloc.Am simtit durerea ei, si lacrimile ei, exact cand am inceput sa simt asta, exact atunci se intamplase toata treaba. Eu unul, nu prea cred in paranormal, dar cred in conexiuni si in sentimente. Imediat cum am scapat de la munca am luat taxiul si am plecat sa il vad. Il stiu de cand era de 2 anishori tin minte. Acu e mare, are vreo 5 ani. Doamne un scump. Off mititelu, mi a parut rau de el, da mi a parut rau si de Angela, mama lui. Saraca, cum i am simtit durerea, ma inteleg super bine cu ea. Suntem buni, chiar foarte buni prieteni, si cu toate astea am simtit o, am simtit starea in care era. Conexiuni, sunt bune, sa nu uitam de cei pe care ii iubim, si sa nu pierdem legatura cu ei. Adevarata prietenie ar trebui sa se bazeze pe aceste conexiuni. Cei pe care ii iubesc, le simt starea in care se afla, fara sa mi zica. De exemplu cum ar fi, ca cineva sa isi doreasca sa mearga in Gradina Botanica, si sa nu mi zica si sa o simt. Sa o simt atunci cand o tin in brate si sa i simt starea in care se afla.Acum intrebarea care mi o pun eu, cine ma simte pe mine si cine mi simte starea sau prin ce trec? Nu am de unde sa stiu.... nu am aflat pana acum probabil....




Darren Hayes - Where You Want To Be...?