marți, 20 ianuarie 2009

The one...


A trecut... Acea clipa de desteptare, acea clipa in care iti dai seama ca, totul va fi bine, a trecut, dar nu a trecut pe langa. Nu, a ramas cu mintea acolo. E multumit, orasul nu il mai sperie, nici macar nu il mai supara faptul ca zapada nu era. Acum, era in acea stare de plutire, era imbatata de parfumul acela al veseliei si al bucuriei pentru fiecare moment. Acum pretuia totul, pana la cele mai mici lucruri. Se vedea pe fata lui cat de fericit era, cat de bucuros era. Se uita la cer si zambeste, pentru fiecare aspect al vietii lui, din ce s a intamplat, poate sa realizez cateva lucruri bune. Prin orice a trecut, mereu a invatat cate ceva. Asta il multumea, insa ceva era indeajuns. Cum poti sa fi fericit fara sa impartasesti fericirea? Stia sigur, ca exista cineva acolo, intr-un fel sau altul, predestinat lui, sau cel putin sa se intalneasca. Isi aduce aminte de un film, "Serendipity", un film care i-a ramas in minte. Isi pune intrebarea fireasca, acolo pe acea banca din centrul orasului, acolo unde porumbei se fugareau unu pe altul, printre cladirile inalte si gri, isi punea intrebarea, e posibil? Macinat de propriile sale intrebari, nu realiza de fapt, ca, pe cum gandea el, undeva, intr-un alt oras, departe de el, cineva, ea, se gandea la fel. Oare le este dat sa se intalneasca? Poate o manusa sau un fular, sa-i aduca impreuna? Nu stia cum arata, ce voce are, nu stia nimic despre ea, si cu toate astea, alesese, sa o iubeasca. Pe cine? Pe aceea fata, The one....

Doua inimi, se simt reciproc, si reactioneaza amandoua, atunci cand sunt la unison. Se gandeau in acelasi timp, la acelasi lucru. Si intr-un fel sau altul, au realizat amandoi, ca fiecare se gandeste la celalalt. Cum aveau ei oare sa fie impreuna, si mai bine zis, se va intampla vreodata sa fie impreuna? Fiecare are sansa lui in a descoperi adevarata jumatate. Important este rabdarea pe care el, trebuia sa o aiba, un lucru stia sigur, era acolo, si o simtea, si se gandea din ce in ce mai mult la ea. Poate ca asta ii dadea un sentiment si mai puternic de iubire. Stia ca, undeva e o inima, care-l cauta, asa cum si inima lui o cauta pe ea, si o dorea din ce in ce mai tare. Va veni vremea, in curand, cand, el.... va pleca, si poate.. de data asta destinul, va fi bland cu el, iar cararea vietii, il va aduce spre linistea si pacea pe care o doreste. Acea liniste in bratele unei inimi, pline de dragoste si iubire, pacea care este atunci cand doua inimi se unesc si devin una, doua jumatati incomplete, devin una, si gandesc la fel, si reactioneaza la fel, pe acelasi ritm. Poate ca de data asta, printre multimile de carari batute de el, poate ca va avea sansa sa danseze pe ritmul iubiri, cu ea... Oare destinul, ca si in film, ii va aduce aproape unul de altul? Si oare ei doi, vor realiza ca sunt sortiti unul pentru altul? sau, prin alegerea pe care fiecare dintre ei doi o va face, vor trece unul pe langa altul? Trezit din, somn, unde visele zboara, se ridica, si zambeste, de data asta, voi alege cu inima, de data asta, ma voi lasa dus de val, si voi incerca sa am grija, ca nu cumva, sa trec pe langa ea. Cerul, plin de culori, apusul acela, linistitor, si totusi misterios, de soare, ii punea intrebari, cum va fi maine, ce o sa faci ziua de maine, ce vei alege?..... Ramane de vazut.....

Etichete: , ,

2 comentarii:

La 21 ianuarie 2009 la 09:07 , Blogger A Not So Spotless Mind a spus...

Foarte incurcate itele acestei dileme. Eu sincer nici nu mai stiu daca mai cred ca este o singura persoana potrivita pentrumine pe lumea asta. Poate pentru ca mi-e teama sa nu fiu capabila s-o gasesc. Si daca totusi exista, care este procedeul? Sa fii ascultator si bun toata viata in speranta ca Dumnezeu va considerat ca ai fost suficient de bun si se va milostivi toata viata? Sau vei astepta rabdator pana vei gasi persoana cu care sa te simti intr-adevar comfortabil? Sau o vei cauta printr-un sistem de speed dating? Oare soarta e atata de buna cu noi incat sa ne dea sansa sa ne cucerim jumatatea? N-as crede.

 
La 21 ianuarie 2009 la 09:33 , Blogger Unknown a spus...

Raman optimist, in ceea ce priveste in a gasi jumatatea potrivita. Si cel putin sunt sigur, ca odata in viata noastra ne este dat sa dam peste ea. Acum problema este urmatoarea, suntem noi suficienti de atenti sa ne dam seama de asta? Cineva imi zicea, atunci cand iti doresti ceva din inima, o ti strans cu ambele maini, si nu i mai dai drumul niciodata. Soarta ti o faci singur, prin faptele si alegerile care le faci, iti recomand sa te uiti la un film Yes Man, cu Jim Carey, ar putea sa fie si asta un exemplu ;))

 

Trimiteți un comentariu

Comentezi !?

Abonați-vă la Postare comentarii [Atom]

<< Pagina de pornire