marți, 1 februarie 2011

Idealuri

Vorbeam cu o amica despre idealuri. Idealul de fata sau de baiat al fiecaruia dintre noi. Ca ea avea un ideal candva, si cand l-a intalnit si l-a cunoscut cu adevarat s-a dus tot idealul. Nu se compara cu ce avea ea in cap. E bine sa avem idealuri? E bine sa consideram o fata sau un baiat un ideal pentru noi? Sincer, am o persoana, am o fata pe care inca o consider un ideal pentru mine. Poate pentru ca nu o cunosc desi face parte din trecutul meu. Nu o cunosc acum, dupa atatia ani, insa nu as crede ca s-a schimbat asa de mult. Si tot vorbind despre acest subiect m-a facut sa ma gandesc. Vreau sa o cunosc mai bine? Sau doar sa o las in aceea rama pusa pe "Hall of Fame" in care stau atunci cand ma retrag in sinea mea, pe acel coridor cu un pahar de vin rosu in mana si privesc la acel tablou si imi spun "da, ea ar putea fi in proportii mari the one". Dar daca ipotetic vorbind o intalnesc, si incepem sa vorbim sa spunem ce am facut in anii astia mie unul m-as cam face rosu la fata. Din acel baiat timid, cuminte, am devenit ce sunt acum. Nu ca as fi mandru, nu, insa ea asa ma stia. Inocent, dulce si cu o inima mare si calduroasa. Inima inca o mai am, dar inocent, nu as mai putea spune. 

Ciudat sentiment totusi, insa, e singura fata care atunci cand ma gandesc la ea ma face sa ma molesesc intr-un fel. E singura fata care ma tine cu picioarele de realitate, sau mai bine zis mai imi face inca legatura cu vechiul eu, acel eu inocent la care sper intr-o zi sa revin. Poate ca inca nu m-am schimbat complet, poate ca inca sper sa vina aceea zi in care am sa fiu cu ea si am sa fiu intr-un echilibru intre cele doua eu-uri. Nu vreau intru totul sa fiu inocent precum eram, ci un balans, asa e mai bine. 

Si ajung la intrebarea : "vreau sa o cunosc?". Vreau/Trebuie sa-mi cunosc idealul? Sau voi suferi o dezamagire? Ca nu se ridica la nivelul asteptarilor ? As vrea sa cunosc persoana caruia idealul ei/lui i s-a ridicat peste nivelul asteptarilor. Nu vreau sa cunosc dezamagiri. Nu, imi ajunge. Poate de aceea am ales sa ma inchid pentru a evita aceste dezamagiri. Poate ca sunt in aceea carapace a indiferentei si am pus lacat pe sentimentele mele, nu le mai dau drumul, decat pentru persoana potrivita, care merita.... 

Sa-mi cunosc idealul ?

Etichete: , ,

7 comentarii:

La 1 februarie 2011, 18:35 , Blogger Alexandra a spus...

Pot sa ma pun in locul tau foarte usor..pentru ca te intelg...trec prin asta...
Eu zic sa incerci...sau daca crezi ca merita intradevar....nu stiu...

 
La 2 februarie 2011, 11:06 , Anonymous Anonim a spus...

buna intrebare...poate o sa aflu vineri daca merita sau nu :P

 
La 2 februarie 2011, 12:13 , Blogger Blogger' a spus...

CE E VINERI, Anonim???

 
La 2 februarie 2011, 13:57 , Anonymous Anonim a spus...

cretzu stie mai bine :P

 
La 2 februarie 2011, 16:08 , Blogger Blogger' a spus...

eeeee ;)

 
La 7 februarie 2011, 11:30 , Blogger Blogger' a spus...

na, Cum a fost Vineri?? :D

 
La 7 februarie 2011, 14:15 , Blogger Neydamn a spus...

@Alexandra : Sunt in dubii rau de tot in cumpana, daaaaaar am realizat ca odata ce iti pierzi un ideal mai mult ca sigur ca iti vei gasi altul. It's in our nature !

@Anonim : Prea multe s-au intamplat nu crezi? :))))

@Blogger : Vineri ca vineri... da.. sambata .. .ca sambata de beton ! :)))

 

Trimiteți un comentariu

Comentezi !?

Abonați-vă la Postare comentarii [Atom]

Linkuri de întoarcere către această postare:

Creați un link

<< Pagina de pornire