Innecat intr-o mare de saruturi

Am plecat pe o barca, sperand sa ajung la tine, si am avut de furca cu niste titani. Suparati pe mine, ca de ce te am pe tine, m-au luat la palme, si mi-au distrus barca. Acum, stau si naufragiez intr-o mare pustie, cu gandul la tine. Singura consolare, este ca aceasta mare, in care sunt, este o mare a saruturilor tale. Acum, tu ce vrei ca sa-mi faci? Sa ma ineci in ele, caci as muri de placere, nestiind sa innot. Sau mai bine astepti pana cand, un salvamar  binevoitor, va veni sa ma ia?

Cu capul in jos, resemnat, iti gust saruturile dulci si amare. Somnul ma ia, si ma las purtat, de valurile zdrobitoare.  Cineva se opreste in fata mea, si de cretulianii mei ma apuca. La inceput doare, insa cand imi ridic privirea in sus, nu era un salvamar, erai chiar tu, ce m-ai cautat in oceanul pustiu. Inima mi bate de o fericire cumplita, sunt lasat fara vorbe, cand tu m-ai scos dintr-o pustietate crunta, nu ma mai simt singur, te am in bratele mele. Te sarut cu acel dor de om naufragiat intr-un ocean. 

Sarutul tau e un lucru pretios, caci buzele tale, incep sa ti le musc, si nu ma pot satura, de atingerea ta, over and over sa ma strangi in brate as vrea. Unde vom merge? Incotr-o ne indreptam? Imi dai raspunsul, sau mai asteptam? 

P.S : De abia m-am trezit... :)))