Visul vs Realitatea

A doua zi dimineata, Soarele ma gasea cu femeia care o iubeam in bratele mele. Pentru un moment, era ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat. Nu vroiam sa plec de langa ea. Am stat probabil 20 de minute, mangaind-o sarutand-o dulce pe corpul ei. Eram goi sub o plapuma subtire. Ati iubit vreodata atat de mult, incat sa nu mai doriti altceva, decat sa fiti cu persoana respectiva? Eu da, dar va zic ca este o povara la modul grav. Cand ceva nu mai merge bine, atunci apar problemele, pentru in interiorul tau se creaza acest echilibrul emotional, cand esti cu ea, totul este bine, cand nu mai esti cu ea, totul se destrama.

Ma dau jos din pat, si ma duc spre bucatarie. Pregatesc micul dejun, lapte unt pe paine cu dulceata de capsuni, cacao, si evident vroiam neaparat sa pun si o floare, un mic trandafir. Mi-am luat un halat pe mine de al ei, si am iesit afara, pana in gradina din fata blocului. Am rupt un trandafir bobocel rosu, si am urcat sus. Am pus pe tava trandafirul, si am dus totul pe un scaun in fata patului. Aroma laptelui cu cacao, a trezit-o imediat. Eram langa ea, ea in bratele mele, si o tineam strans. Fericirea care o aveam in acel moment e de nedescris. Nu aveam nevoie de nimic, aveam totul deja. Am trezit-o cu un sarut dulce, pe frunte, pe obraji, pe buze. I-am intins cana cu laptele, si i-am dat sa bea. Se uita in ochii mei, si deodata stomacu meu ma avertizeaza de ceva. Aveam iarasi aceea neliniste in mine ca ceva o sa se intample...

Pe cum eram noi in pat, isi deschide gura, si imi zice ca ma iubeste mult. I-am raspuns ca si eu o iubesc....M-a luat de mana, si a sarutat-o si a zis ca vrea sa mi marturiseasca ceva. Nelinistea devenea din ce in ce mai tare. Nu am avut ocazie sa iti spun aseara, dar in timpul acesta in care am fost despartiti .. eu...Eram si mai nelinistit, imi treceau prin cap nu mai ganduri negre si rele. Eu incercand sa o fac sa spuna mai repede sa nu ma tina in suspans, mi-o tranteste : "Eu am prieten.....". Nelinistea incepea sa fie mai accentuata... "Cine?" am intrebat eu.

"L-ai intalnit deja...." si lasa capul in jos. Ma ridic, iarasi sfasiat in interior. In mintea mea imi treceau fetele tuturor pe care i-am intlanit in ultima perioada vroiam sa aflu care este cel cu care statea. Intr-un final ma lamureste.... "cel pe care erai sa il omori in bataie....".

Lumea mea se prabuseste la auzul acelor cuvinte. Totul se distruge, destrama mai rau decat in cazul cutremurului din Haiti. Intru intr-un colaps, intr-un blocaj mental, unde revad cu ochii mei, toata scena acelei intamplari. Eram blestemat, si condamnat probabil. Nu stiam de ce, dar furia pusese iarasi stapanire pe mine. Imi venea sa sparg sa rup sa dau cu pumnii de nervi si sa tip. Ceea ce ma oprea era, faptul ca nu doream sa ajung ca tatal meu. M-am autocalmat rapid, tragand aer in piept, si doream o explicatie. "Cum ai putut sa stai cu cel care ti-a dat o palma?!?!?!?!"

"Nu intelegi nu? Mi-a zis ca o sa puna tiganii pe tine daca nu stau cu el. Mi-a zis ca o sa te omoare daca nu stau cu el"

Lumea mea se destrama, si aveam sa ma confrunt cu niste probleme ce nu se ivisera inainte. M-am imbracat furios, si i-am luat telefonul. I-am dat la ultimele apeluri la cele de dinainte sa se intalneasca cu mine, si am presupus ca X este noul ei prieten. Am sunat....

Stomacul meu ma avertiza, ceva o sa se intample, si de data asta o sa fie ceva mai nasol......

Va urma....