Trecutul care te bantuie

Dupa ce m-am impacat cu Nicole, lucrurile isi reveneau. Ba chiar, erau mai apetisante, mai pasionale, intalnirile dintre noi. Parca totul in mine se resetase. Sentimentele mele pentru ea, deveneau din ce in ce mai mari, mai puternice, si ajunsesem intr-un punct unde, ea era viata mea. O iubeam asa de mult incat, ea era aerul pe care eu il respiram. Nu aveam nevoie de nimic altceva, decat de ea, sa o vad fericita, sa o vad zambind, sa o stiu bine. Reuseam sa o surprind zi de zi, cu un mic lucru care sa o faca sa zambeasca. O floare culeasa de pe drum, sau cumparata, o bratara care o facusem chiar eu cu mainile mele. Ceva insignifiant, dar care sa i arat ca o iubesc. Ea, devenise la fel ca mine, nu stiu daca din cauza naturii ei, sau a mea. Dar si ea se indragostise si mai mult de mine. Ceva era prea bine. Trebuia sa se intample ceva. Si acel lucru s-a intamplat. Intr-o zi frumoasa de toamna, pe cand frunzele inca cadeau la inceput, mergeam pe strada cu Nicole. Ea era rezemata, de bratul meu, lasandu-si capul sa se odihneasca intr-un fel. Totul era asa de bine, asta pana cand, stomacul meu a inceput sa ma racaie. Ceva avea sa se intample. Imediat am inceput sa fiu in alerta maxima, pulsul inimii sa imi bata puternic, si inima sa mi pompeze adrenalina in organismu meu. Orice miscare din jurul meu, eram atent la ea. Cum dam coltul la o strada, un grup de cam 4 baieti erau in fata noastra. Erau beti, dar inca in picioare, se plimbau ca sa isi gaseasca un alt bar ca sa mai bea. Insa, unul dintre ei, cand a vazut-o pe Nicole, a inlemnit.

A privit-o un pic, si a inceput sa zambeasca. A inceput sa rada, si sa spuna ca soarta nu poate amana inevitabilul. Nu ii cunosteam pe tipi astia, insa Nicole, dupa privirea care o avea pe fata era foarte speriata. Lacrimi au inceput sa-i curga pe obraz. Tipu s-a repezit la ea si a prins-o de brat. Din instinct, si pompat de adrenalina, i-am tras un pumn. Ceilalti m-au prins repede, m-au imobilizat, si cel care o stia pe Nicole, a inceput sa mi dea pumni. Problema care era. Eu sunt masochist, eu o stiam, el nu. Mie imi cam place durerea, si cu timpul, am folosit asta impotriva lui. Desi credea ca nu mai am nici o putere, si ca m-a doborat, a trecut la ea. A inceput sa urle la ea, sa-i zica, ca i-a zis ca nu o sa scape niciodata de el, ca nu va putea fugi de el niciodata. S-a uitat la mine, si a intrebat-o, pe un ton sfidator, si sarcastic "asta e aparatorul tau?Asta e noul tau iubit?". A inceput sa urle dupa ajutor Nicole, iar tipu, i-a tras o palma, o corectie ca sa taca din gura. Vazand acest lucru nu am mai putut suporta. Am luat-o razna, l-am tras pe unul din dreapta mea, spre mine, nu ma intrebati de unde avaem atata putere. Am calcat pe unu pe picioare, cu calcaiul meu. Am dat pumni si picioare, intr-un ravagiu izbucnit de furie. Ochii mei erau rosii, plini de furie, eram rosu la fata de furios ce eram.

In mine trec genele tatalui meu, ce era violent la tineretea lui. Cunosteam acest lucru bine, si am invatat sa-mi controlez furia. Pentru ca nu doream sa fiu ca el. Dar atunci, totul a izbucnit. Eliberandu-ma de ceilalti trei, m-am dus ca apucatu tinta spre tipu care a palmuit-o pe Nicole. A inceput sa fuga, am alergat dupa el. L-am prins, si l-am doborat la pamant, sarind pe el. L-am intors cu fata catre mine, si am inceput sa il lovesc cu pumnii. Cu dreapta, cu stanga, cu dreapta cu stanga, siruri interminabile de lovituri, una dupa alta. Fata lui ii era acoperita de sange, pumni la fel, murdariti de sangele unei scarbe de om. Nicole a sarit pe mine, sa ma traga, de pe el. Eu mai vroiam, doream sa mi irosesc toata furia pe el. Vroiam sa il ucid, sa il vad mort, pentru ca a palmuit-o pe cea pe care o iubeam enorm. M-am ridicat, si am strans-o in brate. I-am zis sa plecam de aici. In apartamentul meu, in timp ce ea imi bandaja pumnii, am intrebat-o : "cine era tipu?".

Asezandu-se in fata mea, in genunchi, cu tifonul in mana, infasurandu-mi pumnul meu, se uita la mine, si mi spune :" trecutul care ma tot bantuie si nu ma lasa in pace ..... "