marți, 5 ianuarie 2010

Intelepciunea un lucru de dorit?

Cine ma intreba, copil fiind asta, ce mi doresc eu de la viata, le raspundeam cu un raspuns care ii uimea pe toti. Pe cat de inocent eram atunci, nu aveam idee insa ce cer. Ceea ce mi doream era sa fiu intelept precum Solomon, din Biblie. Probabil daca as avea puterea sa ma intorc in trecut, nu as schimba nimic. Nu mi-as dori, bani, avutii, sau eu stiu ce, tot intelepciune mi-as dori. Consideram atunci, ca si acum, ca posedand intelepciune, poti ajunge departe. Stii cand sa vorbesti, ce sa vorbesti si mai ales, cum sa te comporti in diverse situatii. Ceea ce nu stiam atunci, dar stiu acum, este ca intelepciunea se dobandeste dificil. Nu doar prin citit, si invatat, si studiind, trecutul si invatand din greselile altora, cel mai dificil se obtine atunci cand treci tu insuti prin necazuri, probleme, suferinte. Caci din ele se trage o sursa buna de intelepciunea sau experienta de viata. De ce mi-am dorit asa ceva? Nu stiu daca mai are importanta sau mai conteaza, important e ca si acum imi doresc intelepciune. In ultima vreme, am un dor, de fapt ma trece un dor de un sentiment de iubire. Mi-e dor sa iubesc. Suna foarte ciudat, dar imi e dor sa iubesc in stilul meu, nebun, spontan, romantic, pasional, dar, imi pastrez sentimentele pentru cineva care merita. Se zice ca un barbat iubeste in viata lui de 3 ori. Am iubit pana acum de 2 ori. Ultima iubire, vreau sa o pastrez pentru aceea fata care sa merite sa mi dau viata pentru ea. De altfel, printre vise, mi-am visat si cum as dori sa fie la nunta mea. Toti invitatii mei sa fie pe un varf de munte, pe o pajiste verde, iar eu cu sotia mea, sa fim intr-un avion si sa ne aruncam impreuna, cu parasutele puse, si sa aterizam la nunta noastra, sau eu sa fiu decat in avion, mireasa sa ma astepte jos, si eu sa aterizez la nunta mea. Hehehe, vise dar care pot sa devina realitate. Cred in promisiuni, si tin sa-mi indeplinesc promisiunile. Consider ca un om fara cuvant, nu este om deloc. De aceea, cand voi promite acele juraminte la nunta mea, vreau sa ma tin de ele. Puteti spune ca sunt un tip de moda veche. Nu am ce sa-i fac asta e....

Intelepciunea, oare voi fi intelept astfel sa-mi aleg sotia ? Sa cunosc fata care imi va fi pentru restul vietii mele aproape de mine? La bine si la rau? Hmm, doar asta am cerut de cand sunt mic nu? Intelepciune.....

Etichete: ,

6 comentarii:

La 5 ianuarie 2010, 20:45 , Anonymous hime a spus...

Ce ciudat esti ... pe bune te-ai arunca cu parasuta la nunta ta????
intelepciunea este intr-adevar importanta !

 
La 5 ianuarie 2010, 21:11 , Blogger Neydamn a spus...

:)) Da m-as arunca! Asa ar fi o amintire si mai frumoasa, si excelenta de povestit altora. Ce atata traditionalism, si obiceiuri. Nunta mea o sa o fac intr-adevar sa fie cea mai speciala zi din viata mea si a ei :P

 
La 5 ianuarie 2010, 21:32 , Blogger daninho a spus...

este importanta daca stii cum sa o fructifici...

 
La 5 ianuarie 2010, 23:32 , Blogger worsakeend a spus...

daca nu se deschide parasuta ce faci? :P

 
La 6 ianuarie 2010, 00:43 , Anonymous alisson a spus...

sunt chiar foarte frumos, romantic si foarte curajos.. mai sar si eu cu parasuta.. dar niciodata nu m-am gandit sa sar tocmai la nunta mea :))

 
La 6 ianuarie 2010, 11:02 , Blogger Alle. a spus...

Inima îţi va spune când e momentul...şi dacă e bine sau rău...

 

Trimiteți un comentariu

Comentezi !?

Abonați-vă la Postare comentarii [Atom]

Linkuri de întoarcere către această postare:

Creați un link

<< Pagina de pornire