joi, 26 martie 2009

O banca.....


O banca. Una obisnuita. Vopsita mai demult cu o culoare albastra. Se vede ca pe ea au stat multe persoane. Si pana la urma, aceasta banca are o gramada de povesti. Unele de dragoste, romantice. Poate ca, pe aceasta banca, cate relatii nu au inceput, sau cate nu s au rupt? O banca, e ca oricare, insa ascunde multe secrete. Pe ea, povestile unor oameni, care in viata, au pierdut sau au castigat. O banca. Intr un parc, ce imprejurul ei, se afla o masa de copaci, soldati aparatori ai acestei banci. Vant navalnic, vant cald, ninsoare cat si ploaie. Prin cate nu a trecut ea? Prin multe, si cu toate astea nimeni nu stie povestea ei. De ce? Pentru ca... pe ea incep povestile. Ca si urmatoarea, a acestui tanar, ingandurat si obosit de atata osteneala in viata. S a zbatut mult, si cu toate astea se simte ca nu a realizat mai nimic. Mergand ingandurat, se decide sa ia loc. Tocmai pe aceasta banca. Zi de primavara, cu soare mult, frunzele de abia au aparut pe copaci. Un verde puternic, nuante colorate, calde. Isi lasa capu pe spate, se lasa inundat de culoarea naturii dimprejurul lui. Isi deschide ochii catre cer, un albastru pur, patat din cand in cand de catre un norishor singuratec, ce alearga pe ici pe colo. Un oftat imens, puternic si adanc, dorinta arzatoare lui, nefiind indeplinita. Singura lui dorinta asa de puternica incat si ar da viata pentru indeplinirea ei. Ceea ce ii lipsea enorm de mult. Singuratatea, il apasa din ce in ce mai mult. Ce rost sa aiba toate lucrurile din lume, atata timp cat nu are pe nimeni alaturi, pe care sa o iubeasca din toata inima lui, sa pretuiasca fiecare moment cu ea, si sa impartaseasca totul cu ea. Fericirea, supararea, tristetea. Isi faceau loc din ce in ce mai mult. O stare de relaxare intensa, aproape ca odihna il acapareaza din ce in ce mai mult. Obligandu-l la un pui de somn. Cuprins de lumea viselor, pierde contactul cu realitatea. Este asa de odihnit si de calm, incat nu i mai pasa. Este pe o banca..... este relaxat complet, lipsit de griji sau de orice altceva care l ar scoate din aceasta stare. O perioada de vreme trece, nu mult, dar trece.... Langa el, se aseaza o alta persoana. In acest moment pe aceea banca, amandoi impart povestea ei. Nu realizeaza ca mai este cineva, si in momentul in care deschid incet ochii, se intinde, lovindu o. Avand carti in mana, se sperie si le scapa pe jos. El, rusinat de ceea ce a putut sa faca, se ridica si aduna cartile de pe jos, nebagand in seama, frumusetea ei, isi cere scuze, el este preocupat de scuze, cu cartile in mana, isi ridica privirea spre ea, si ramane uimit. Nu mai scoate nici un cuvant, doar sunetul frunzelor ce se lovesc de adierea primaverii. Se uita in ochi ei, asa de frumosi, asa de calmi, de misteriosi totusi. Ii spune, buna, si ea la fel. Amandoi nu stiu ce sa faca, exista acea apropriere pe moment, multi ar zice dragoste la prima vedere, insa nu este asa de intensa.Nu vorbeau, se priveau, si se lasau indusi in acea stare a binedispunerii. Se ridica si se aseaza pe banca. Nu stie ce sa zica, este intr un blocaj, poate pentru ca, nu ar vrea sa zica ceva care sa il faca de rushine, sau sa o dea in bara. Batai agresive ale inimii, din ce in ce mai puternice, se uita la ea. Parul ei cu bucle, frumoase la final, de un saten deschis, cu ochi albastri, intens. Totul in el o ia razna, ganduri nebune ii trec prin cap, sa o sarute, dar cum sa faca asa ceva, poate sa o anunte inainte, dar ar crede ca este un nebun. Mintea lui procesa totul, si diseca totul, pana cand isi aminteste... Go with the flow, Stop thinking, start living! Avea sansa de a nu mai fi singur, nu vroia sa piarda aceasta ocazie. Trage aer in piept. Se intoarce catre ea, si inghite bine in sec, si ii spune. Stii, vreau sa iti spun ceva, si apoi... .voi pleca, ea ii raspunde, un pic cam, mirata. SE aproprie, incet de ea, nu vrea sa faca miscari bruste, dar se aproprie indeajuns de aproape, incat sa o ia in brate si sa o sarute direct. Sa numai zica nici un cuvant, ea este surprinsa de acest sarut fulger, si intr un final, se lasa si ea dusa de val. Si il saruta inapoi. Sarutul se opreste, deschid amandoi ochii. Sunt unul in fata celuilalt, el ii zambeste, la fel si ea, un zambet asa de natural, cu acele buze de o culoare naturala. Ii spune fericit, pe acel glas al impacarii cu sine, vrei sa iesi la o cafea cu mine?

Iata cum, o poveste a inceput, pe aceasta banca, oare cate alte nu or mai incepe, sau cate nu se vor rupe? V ati pus intrebarea, ce povesti pot fi spuse de o banca, daca ar putea vorbi.........





Etichete: ,

4 comentarii:

La 26 martie 2009, 15:28 , Blogger Amy a spus...

Da, vreau. say when and where...:D

Loved the story!

 
La 28 martie 2009, 08:41 , Blogger sunetul-mai-tare a spus...

saten deschis cu ochii albaştri...mai avea un pic şi era blondă..şi nu era bine pentru că ar fi căzut pradă bombei mele de exterminat blonde!:))

frumoasă poveste..

 
La 28 martie 2009, 18:43 , Blogger Lavu a spus...

Frumoasa poveste de dragoste:).cat despre banca,ea niciodata nu e singura,probabil de aceea le ofera si celorlalti o jumatate:)

 
La 29 martie 2009, 18:07 , Blogger neydamn a spus...

@Amy : Coffe ruleeez
@sunetul-mai-tare: Ce ai ma cu blondele? nu toate sunt la fel :P ;)) ( bine ca am vazut eu doua blonde care se uitau la o usa din aia de se roteste, si in cel moment era oprita, si nu stiau cum sa mai iasa din magazin )
@Lavu: Cam asa este, nu este singura, insa ea nu ofera doar jumatate :P. Intr un fel sau altul ea este baza pentru multe lucruri :P

 

Trimiteți un comentariu

Comentezi !?

Abonați-vă la Postare comentarii [Atom]

Linkuri de întoarcere către această postare:

Creați un link

<< Pagina de pornire