Neydamn: Linia alba....

In ultimele zile, am experimentat mai multe stari, care mai de care, in primul rand, netul mi a fost taiat, nu am TV, nu am avut telefon, practic, veneam de la munca timp de trei zile, si ajungeam acasa si nu aveam ce sa fac. In prima zii am dormit de la ora 9 seara, ceea ce pentru mine e incredibil, a doua zii totusi nu am mai rezistat, m am uitat la niste filme care le luasem si nu ma uitasem la ele, filme cum ar fii, 100 girls, si Amy's orgasm, cred, luate dintr un pack de comedii. Chiar mi au placut foarte mult, cel putin, fiecare film, vorbea dintr un punct de perspectiva diferita, despre acelasi lucru. Apoi a treia zi, m am intalnit cu o prietena, care mi a dat o carte. M am intalnit cu ea, am mai discutat, niste forneti, tachinare, mai pe scurt m am simtit bine ( vreau sa invat japoneza, si mi a dat si cursurile de japoneza, arrigato ) ca mai apoi sa ma duc la repetiti la cs, sa ma distrez de minune, sa rad cu lacrimi de rolurile pe care le interpreteam. Ajuns acasa, cu o stare super buna, intr o buna dispozitie, ma suna un prieten, stau de vorba o ora jumate aproape, cand ma uit la cartea pe care mi a dat o. Constrans de situatie, am luat o in mana. Am ras, mi am zis in sine, asta e culmea, nu prea am citit eu carti ca am vrut, si citesc acum ca nu am ce face? Ironica situatia. Cartea se numeste "Balzac si Micuta Croitoreasa chineza", chiar acum e pe biroul meu, si ma uit la ea, atunci imi ziceam, offf ce carte mi oi fi dat tu? sa razi de mine? balzac, cine e balzac? ma apuc sa citesc, si citesc si citesc, si dupa primele 10 pagini, iata ma, in mintea mea, eram acolo, traiam ceea ce citeam, chiar sorbeam cuvintele, m a acaparat intr un mod incredibil, a stiut pur si simplu cum sa pregateasca totul, mediul actiunii, descrierea facuta, si parca ma vedeam pe mine insumi. Cred ca o mai citesc inca odata. Mi a placut la nebunie, si acum cand am net, am sunat o pe prietena asta a mea, si i am zis "Scoate tot, ce carti mai ai in genu asta? hai hai... scuipa le le vreau si eu". Ea ma cunoaste destul de bine, incat, pur si simplu a ramas socata. Eu, cel care puneam mana pe carti ( manuale, pana acum asta era conceptia mea de carte ) doar ca sa le sterg de praf, si acu, ma vedea asa de entuziasmat, euforic, incat chiar si prin telefon, doar sa mi auda vocea, si isi dadea seama de starea mea. Ciudat nu? o simpla carte, cum schimba totul.

Intr-o ora si jumatate, citisem jumatate din ea, primele 90 de pagini le am supt, cand cam pe la 1 si jumatate, am luat telefonul si am sunat o, si am inceput sa vorbim. Si uite asa ma trezesc eu ca e ora 5, vineri dimineata, si ca totusi am servici. Ii zic, la cerere, in schimbul faptului ca mi a dat cartea, sa i zic o poveste ca sa adoarma, ma gandesc nitel, o inventez pe loc, si i o zic, pai vreau sa zic ca ma simteam ca si personajul principal, prietenul lui Luo, care povestea contele de Monte Cristo, croitorului. Asa de bine am zis povestea, ca pe la jumatate, am auzit un mic snoooorrrr. Am inchis ushor telefonu, si dupa un scurt timp, eram si eu in aceasi situatie, un somn ca de bebelush. Ma trezesc, grabit spre servici. Pana sa plec, dau peste carte, imi zic, e pacat trebuie sa aflu ce se intampla. O iau cu mine sa o citesc la servici. Pai ce am putut? am avut timp, nope, asa ca pe la 6, ma vedeam in Facultate, stand pe hol, pe un scaun, citind cartea, si intrand din nou in aceea atmosfera, nici macar o fata, cei drept dragutza, nu a putut sa mi distraga atentia de la carte, venind spre mine si intrebandu ma daca fumez ca vrea si ea o bricheta. Am expediat o imediat, bineinteles cu politete, si m am retras in carte. Fiind pe la finalul cartii, ma ridic, cu ochii benoclati in carte, mergand spre iesire, sorbeam finalul povesti. Ce intorsatura de situatie, si ce face Balzac ul asta din fete, deh....

Ajung pe la Gala, la ziua unei prietene de a mea, rad pe acolo, super obosit, de la munca, dormit doar 4 ore, in acea stare, ma bufneste rasu, si daca mi arata cineva un deget, imi venea sa rad ca prostu. M am simtit bine, am savurat momentu sa fiu alaturi de prietenii mei, si mai ales, sa fiu alaturi de ea. Ajuns acasa, pe o ploaie marunta, si cam enervanta de toamna, primavara asa. Intru in casa, si ma pun pe somn. Dimineata, dupa toate cele intamplate, examen. Nici nu stiam la ce am examen, da.. stiam sala si ora. Slava Domnului ca mi a picat o fituica pe mana si am luat :)). Si acu starea in care ma aflu, dupa toate cele descrise e una cam naspa. Naspa de ce? Poate pentru ca, aveam planuit sa ma mut si eu undeva, ca un fel de coleg de camera, cu 2 milioane pe luna, ceea ce mi convenea de minune, chiar era super. In sfarsit, sansa mea de a fi din nou, independent, liber, fara reguli, in afara de cele impuse de mine. Cand colo, vin de la examen si o aud pe mama, ca cu procesul, ar avea nevoie lunar de o suma de bani. Sa nu fiu frustrat? Sa nu fiu nervos? Sa renunt la visul meu, pentru visul ei? Normal ca sunt suparat, normal ca sunt nervos. Si nu m a ascultat. Pentru ca sunt prea mic, si ce sa stiu eu. Cand vine vorba sa ma asculte si pe mine, deloc, nu se poate asa ceva, si cand eu fac ca mine, si nu o ascult pe ea ( in ultimul timp, vreau sa zic ca fac ce vreau eu, nici nu mi mai pasa de parerea ei, sau a altora, intr un final, sunteti voi in locul meu ca sa intelegeti prin ce trec, ca sa fiti in masura sa mi dati sfaturi? nu cred), se supara si iese cu scandal. Nu i corect.

Am mers drept, pe linia alba, asa cum mi am fixat telul, si iata ma pus, sa dau in laturi, ba in stanga, ba in dreapta. Oricum e clar, drept nu am cum sa mai merg. Nu sunt balanta, sunt segetator, si mi am fixat un tel si un scop, si ma deranjeaza, cand vine cineva sau ceva din exterior, se baga asa. Dupa mica mea rabufnire, totusi am de ales? normal ca nu, pentru ca pana la urma, ma conformez, si intr un fel sau altul, imi castig libertatea si independenta. Cum... ete cum! platind !!!! Corect, daca vrei sa ai asa ceva, trebuie sa platesti! Romania asta, magnifica si minunata. O iubesc, si imi iubesc viata. Dar cand vad atata nedreptate, nu am ce sa mai fac. Decat sa ma bag sa ascult muzica. Iar unele le am selectionat care mi au placut mie si care se potrivesc de minune, si mi caracterizeaza starile prin care am trecut in ultimul timp.