Strafulgerarea

"[...] Chiar in acel moment, in care fiind intins pe jos uitandu se atent la luna aceea plina de culoare, invaluita de mister si de o gramada de semne de intrebari, salvarea a sosit. Totul in jur era de o paleta de culori formata din albastru si rosu. Ce se intamplase? Nici el nu prea stia.... era intins pe jos. Sa fi fost lovit? Ce s a intamplat? Medici venisera ca sa i acorde prim ajutor si sa i vindece ranile. Dar care era problema? Era totusi intins pe jos, dar nu avea nici o vanataie. Era ca si cum nu ar mai suflare si totusi isi misca ochi dupa aceea luna plina. Sa fie hemoragie interna? Dar care parte interioara sa i sangereze asa de rau? Ce se intamplase?L au urcat pe targa. L au bagat in salvare. Intoarse capu, luna il urmarea, de ce? Simtea cum.. incet incet se stinge.

Incet isi dadea el singur seama care era problema.... A fost o strafulgerare, a fost ceva ce l a doborat. Dar nu fenomenul natural insasi, ci o fata. Aceea fata, pe care o vazuse de mult timp, aceea fata care i aparuse in fata lui o fractiune de secunda, transcendand timpul. Inima, era problema, inima sangera. Dar nu fizic, ci de durere, durerea gandului de a nu o pierde, inca o data. Trebuia sa faca ceva, astfel, era mort, inima, fara motivul existentei sale, refuza in a mai pompa sange in organism. Si, totusi, luna, il urmarea, frana brusca. Masina se opreste, este dat jos si adus la urgenta. Era grav, medicul de urgente, il consulta, insa nu gaseste nimic. Si totusi era un om muribund, incapabil de a se misca. Este abandonat, lasat intr un hol de asteptare. O, de ar fi acel hol al asteptari, acel hol unde inima lui se situeaza si tot asteapta. 

Resemnat, isi lasa capul in jos, nemaiasteptand nimic, doar momentul in care inima i ar ceda, dar.... totusi.. luna in splendoarea ei, ii trimite prin valurile razelor ei, medicamentul,Cu ce va pot ajuta?  Cu .... ni.. .mi... c, ramasese mut, caci iata, in fata ochilor lui, statea acea persoana, pe care tot ar fii vrut sa i vorbeasca. Nimic, deja... mi ati administrat ce aveam nevoie, Ce anume? spuse domnisoara, simplu... pe tine! Luand flacari, inima, pompa sange la o viteza mare, ochii i se umezisera de fericire, mainile lui o cuprinsesera in brate, apropiindu se de fata ei , uitandu se direct, nu a mai lasat timpu sa treaca aiurea, ..... tu esti... te am asteptat! [...]"
Scris cu dragoste și pasiune de Neydamn.