joi, 27 noiembrie 2008

Chemarea muntelui


"[..] Cum statea, in aceasta jungla de beton, in orasul plin de aglomeratie, unde toti misuna ca si furnicile intr un ritm alarmant, grabit, toti sa tina pasul, chiar acolo.. in mijloc s-a oprit pe loc. Toti il ocoleau, nici nu il bagau in seama, fiecare are problemele lui, fiecare se lupta cu ele, in interiorul lor, fiecare are o cruce de purtat si pe cat de grea i se pare.. .exista pe lumea asta care are o cruce si mai grea de purtat. Porumbei venind spre el... aterizand in jurul lui. Inchide ochii, cum ar fi ca toate grijile sa dispara? pentru o clipa doar o clipa...sa fiu.. liber asemeni unui porumbel, fara grija, doar sa dau din aripi, sa zbor. Intra in sufletul lui, si nu se recunoaste, odata nu eram asa, ce sunt, cum sunt, intuneric si confuzie, o negura si o neintelegere... unde sunt eu, vechiul eu? Tot cautand adanc in sufletul lui, regaseste o ramasita, care il striga....foarte incet... se uita mai bine cand. .colo.... era o ca o zana, o stralucire care te facea sa nu o poti deosebi, o stralucire care devenea mai puternica pe masura ce se gandea mai mult... era ca si cum pacea lui interioara.. il chema... ca si cum o strigare din trecut al propiului sau eu, il chema, cu ultimele sale puteri, il striga... si deodata.. imaginea.. deveni clara. Stia ce are de facut, ca sa fie pentru o clipa acolo, stia ce trebuie sa faca, stia locul. Isi adusese aminte de locul acela... cum a fost posibil sa il uite? Nu l-a uitat, dar grijile si problemele de zi cu zi, l au facut sa se axeze mai mult pe ele decat pe ...loc. Deodata se simtea in interiorul lui, dorinta, era mai intai ca un vis, cum ar fii, si apoi.. incepea sa fie si mai puternica dorinta, atat de puternica incat.. era un must have! E timpu... e timpul pentru aripi..... [...]"



I wanna stand with you - Savage garden
Scris cu dragoste și pasiune de Neydamn.

Etichete: ,

0 comentarii:

Trimiteți un comentariu

Comentezi !?

Abonați-vă la Postare comentarii [Atom]

<< Pagina de pornire