luni, 1 decembrie 2008

Cozia...

Intotdeauna o sa am o afinitate fata de acest loc. Ori de cate ori ma duc acolo, imi trezeste asa de multe amintiri, am fost pana acum de 3 ori, si ... tot.. ma face sa ma simt asa de bine, intotdeauna m am regasit pe mine insumi acolo. Este extraordinar, cum... amintirile din trecut se suprapun cu prezentul.Aceleasi locuri, insa alte personaje. Am fost prima oara prin :-? numai stiu sigur....cred ca .. da.. 29 octombrie :)) 2006 a fost da.. am fost cu cel mai bun prieten de al meu, cu titlu de profesori insotitori, intr o excursie organizata de fosta noastra profesoara de geografie. Am amintiri foarte frumoase de atunci :D, oricum la intoarcere am ras non stop aproape... doamne cat am ras. A doua oara am fost in februarie 2008 cred ca a fost pe 15 februarie 2008, doamneee cat de nebun am putut sa fiu si atunci, spontan, m am dus la gara mi am luat biletu si apoi am intrebat care vine cu mine? :D rox, cata, radu, domn marean, oameni care au fost cu mine atunci si prin cate peripetii am trecut si atunci, un ger cumplit, un vant de te taia in mii de parti, -10 grade au fost, zapada, dar tot am urcat muntele si am coborat. A treia oara a fost in data de 28 noiembrie 2008. Cum a inceput toata aventura? De data asta am fost doar 3, eu , un prieten, si sora mea. In principiu eu la 4 dimineata faceam sandwich uri, incercam sa l scol pe mitza, sa mearga, iar sora mea, rox, am sunat o sa se trezeasca. La ora 5 fara 15 am sunat de abia se trezise, a prins trenu in fuga, fara bilet de la halta bordei :)). A mers cu nashu' tot drumu, era clar o sa fie o aventura minunata!

Ajungem noi acolo, ploaie, bine ca nashu ne avertizase, aveti grija ca ploua de vreo 2 zile :)), noi totusi asta e.. am ajuns sa o facem si pe asta, o facem. Cum ne dam jos din tren, ploaieeeee. Eram singuru care avea o geaca de ploaie, restu :)) hanorace. Ce sa facem, hai sa urcam pe ploaie, ca deh de mult nu ma plimbasem pe ploaie, ajungem noi sa urcam, urcam cateva serpentine, ca ce sa vedem?? "Ma asta e cumva zapada???" a fost intrebarea mea, incepuse sa fie lapovita, mai urcam incepe deja sa fie ninsoare de a binele. Nu a contat ca am avut un picior lovit, cam nasol, nu a contat deloc durerea, am continuat sa merg, can
d .... ridic privirea, era o ninsoare de poveste, cred ca prima ninsoare din cozia, :D am fost destul de norocosi sa vedem prima ninsoare :)). Facem o oprire la un popas sa mancam sa ne reincarcam energiile, si incepem sa urcam. Nu mai are sens sa va spun ca eram toti fleasca, eu de la blugi in jos, toti aveam chishoarele udeeee, astfel incat, atunci cand mergeam se auzea apa cum se plimba prin incaltamintele noastre :)). Ajungem la Stanisoara. Ce frumoooos, aici in prima excursie, am facut un popas pe o pajiste frumoasa de se vedea manastirea si muntele, acum totul era imbracat in haina alba, iar muntele, se juca de-a v-ati ascunselea cu noi printre ceata care era. Si momentul culminant al aventurii noastre. Aju
ngem la un loc de munte, unde... in toate cele trei m am urcat. Este o prapastie, un varf de munte, care... atunci cand esti acolom, ai senzatia ca esti The King of the World, si da i si urla cu sora mea, am o melodia la sms la tel, e ceva de genu... "aiaaa iupiiii aiaaaaa iupiiii aiaaaa iupii iupii ieiiii" doamnee cat am putut sa tip, si ce ecouuuuuu, scoatem o sticla de sampanie, si dai si bea in varful muntelui acolo, sampanie :). A fost fain, sa fii acolo, tu si .. inca 2 oameni apropiati tie, te reincarci, desi in mintea ta, sunt amintiri si iar am
intiri, ce te cladesc pe tine. Pentru acea perioada, am fost .. acel eu , care l am tot pierdut pe drum ... atat de multe ori. 

Coborarea a fost si ea cu peripetii, am vazut o salamandra, 2 caprioare si urme ori de porc mistret ori de caprioara, cazaturi, busituri, bataie cu zapada, tot tacamu, am ajuns pe la calimanesti iar singurul nostru scop a fost sa gasim un magazin care vindea sosete, era groaznic daca nu gaseam, pentru ca raceam ingrozitor de r
au fiecare, si deh, fiind cel mai in varsta, a fost responsabilitatea mea sa i aduc teferi pe cei doi acasa, eu... nu conteaza.. eu .. le duc pe toate:)) Am coborat pe valea oltului, mai bine zis pe albia oltului, unde am iesit pe autostrada, si am facut un mic popas, asta dupa ce ne am cumparat din piata sosete, la un restaurant numit, "Ca la mama acasa", am comandat trei ciocolate calde, am luat fiecare cate un paracetamol sinus, am fost la baie, ne am schimbat :)), si da i si comanda, ciorba de burta, piure cu snitel si ciulama de pui cu
 mamaliga, a fost superba toata mancarea, foarteee buna, ne urcam in tren, tot acelas nash cu care am venit, si offcourse, tot atat de mult am putut sa rad si la intoarcere. 

Per total, o aventura, o excursie memorabila de neuitat, venita intr un moment spontan pe loc, urmata de un sooooomn intens si adanc :)). Pun cateva poze :D










Scris cu dragoste și pasiune de Neydamn.

Etichete: , , , ,

1 comentarii:

La 13 decembrie 2008, 10:25 , Blogger sunetul-mai-tare a spus...

wow ce frumos..8->8->

 

Trimiteți un comentariu

Comentezi !?

Abonați-vă la Postare comentarii [Atom]

Linkuri de întoarcere către această postare:

Creați un link

<< Pagina de pornire