miercuri, 23 iunie 2010

Durere si fericire

Emotii descrise intr-un post ce se vrea a fi descrierea perfeta a starii mele. In afara de durerile care le am ingrozitor, sunt asa de incapatanat incat mai ies din cand in cand, sa mai fac o surpriza cuiva. Si va zic sincer, cand ii vad zambetul, uit de durere ( pt cateva clipe, dar acele clipe sunt cele mai bune ), si ma simt enorm de bine. Imi place spontaneitatea, mai ales cand se asteapta de la mine sa zac in pat ( ceea ce in majoritatea timpului fac ).  Dar nu ma pot lasa doborat de asa ceva, sa stau doar la pat, trebuie sa si merg, sa ajut, si sa fac lumea sa zambeasca. Poate ca asa m-ar numi multi, un profitor, ca profit de cei din jurul meu, de fericirea lor, ca sa uit pentru o clipa de durerea mea. Dar nu e asa, pentru ca zambetul lor, este mult mai pretios pentru mine, decat pentru oricare alta persoana. Iar ceea ce simt atunci cand surpriza e facuta si servita, mirarea de pe fata lor gingasa, si acel multumesc spus copilareste, iti da o forta sa mergi mai departe. Cel putin asa sunt eu. Am zis ca-mi place de cineva si ca tin, ei bine tin, eu chiar vorbesc serios. Si ajut, pentru ca ma simt implinit ajutand. In ultimele zile, am mers cu taxiu si ca drept plata ii dadui o felie de pizza. Impart ce am, mai putin durerea. Asta nu vreau sa o impart cu nimeni. Asta e doar a mea, si cum cineva zicea, parca ai naste. Fiind de sex feminin ii transmit inapoi "iti vine randu!". 

Multumesc tuturor, pentru timpul care mi-l acorda, si pentru ingrijorarea lor. Promit ca atunci cand ma voi face bine, veti vedea acelasi Cretz, plin de viata, plin de energie, plin de pofta de viata ( nu ca nu as avea si acum aceste pofte ). Imi vine sa dansez, sa alerg, sa vad multe, dar ce ma tine pe loc sunt durerile groaznice care le am. Si in suferinta sunt totusi fericit. De ce? Simplu, va dau un exemplu. Eram azi in oras, si vroiam sa plec spre Rio ca sa cumpar niste savarina. Si se opreste o masina in mijlocu strazii, ma claxoneaza si ma intreaba daca vreau sa merg undeva. Si m-a dus. Un prieten pe care nu l-am mai vazut de mult timp. Prietenii, ce ne-am face fara? Ce simt? Ma simt bine, in interiorul meu, ma simt implinit, ma simt fericit. 

Iar acelei persoane care crede ca in curand ma va pierde, ii zic un lucru, shut your pile hole! Negativismu nu face niciodata bine. Nu te mai gandi la viitor, ci doar la prezent, si la timpul care il avem. A da, imi placi enoooorm. Hai ca afla si mama ca am gagica, da mama am gagica si ce? :P

Sanatate multa la toata lumea!

Etichete: , , , ,

luni, 21 iunie 2010

Ulcer

Ei bine, am facut-o si pe asta. Pe motiv de stres, nervi ( atunci la Bucuresti ), se pare ca facui ulcer. Yep, si hai sa va zic partea nasoala, in afara de durerile care le am, e ca nu pot manca ce mi pofteste inima, fiind o persoana foarte pofticioasa. Asa ca vreo 2-3 saptamani, tratament, regim, si stau in casa linistit. Ceea ce se traduce prin, stat in pat, lenevit, uitat la filme/meciuri, citit carti. Despre carti, pot sa zic ca citesc Iubita locotenentului francez de John Fowles. Trebuie sa recunosc ca, devine interesanta, si incep sa o mananc din ce in ce mai repede. Ma bate gandu sa imi iau un modem usb de la RDS Digi Net Mobil, in caz ca ma voi interna in spital, sa am net. Dar cu durerea care o am, cam greu, nu stiu. Oameni buni, nu va mai enervati si nu mai mancati hamburgeri sau eu stiu ce fast food sau pizza. Durerile care le veti avea cand veti face ulcer sunt ingrozitoare. Sincer, si mai bine mancati relativ normal, si mancare gatita. E mult mai buna. Si colac peste pupaza, am si nisip la rinichi. Deci am o plaja in mine. Nu e de ajuns ca sunt un copac de inalt, tre sa am si plaja. Maine poimaine bag taxa pe plaja. Oricare fata care o sa stea pe mine, o sa o atentionez : ATENTIE ! Plaja contra cost!

Etichete: , , , ,

marți, 17 noiembrie 2009

Durerea provocata de un prieten

Acum aproximativ un an, aveam sa petrec alaturi de cativa prieteni, balul bobocilor unei facultati. El, recent bobocel, o sa mergem peste cateva zile, in trecut, in Insomnia. Eram pe val, tocmai incepeam sa scot capul afara, sa vad ce si cum, eram bucuros, pentru ca ma simteam aproape de ei, de prieteni. Nu vorbesc de actuala categorie de prieteni, ci de alta "generatie". Una dupa care aveam sa aflu, si sa cunosc, pe propria mea piele, cat de rau si de ingrozitor este durerea provocata de un prieten, care te injunghie pe la spate cu cea mai mare ura pe care o poate avea. De ce? Pentru ca am avut tupeul, de a ma opune in fata lui, si a gandiri. Poate ca dupa aceasta durere, unde ma aflam, la munca, scos afara de toti, m au judecat, si m-au acuzat, de anumite lucruri, unde tot ce am putut sa fac, a fost decat sa stau acolo in fata, si sa inghit durerea care mi se urcase in gat. Izvoare de lacrimi, asteptau sa iasa, sa izbucneasca. Intr-un final, am urcat scarile locului meu de munca, incercand sa ma inec in munca, sa nu ma gandesc, ca in acest fel, sa nu incep sa plang. Nu aveam nici o vina, pentru modul in care s-au comportat, si totusi, inecati de acuzele spuse de catre el, toti au judecat, si au aratat cu degetul. Inchid ochii si acum, si revad toata faza, toata durerea o pot simti, este o cicatrice enorma, lasata, ce nu se va vindeca niciodata. Fiind la locul meu de munca, nu am mai rezistat, nu puteam sa tin ochii deschisi dar nici inchisi. Am inceput sa plang, iar cine a fost alaturi de mine? Cine m-a calauzit pe mine? Prima persoana care m-a indrumat, aceasi persoana caruia nu am sa o uit niciodata. De ce? Pentru ca putut sa ma indrume, si sa mi arate calea. M-a invatat ce inseamna a discerne prietenii. Sefa mea, caruia sincer, am multe sa-i multumesc, si de la care am putut sa invat, cate ceva lucruri despre viata. Dansa, a reusit sa mi aline durerea intr-un fel sau altul, iar apoi, cea care ma cunoaste, Oana, a reusit sa ma readuca la realitate. Ca apoi, ea, in aceea seara, sa vorbim. Durere, voi tineri, vorbiti despre ea, dar sitti ce inseamna cu adevarat tradarea? Acuzarea pe nedrept cum se simte? Cat de greu este de controlat aceasta durere? Eu unul o stiu, pe propria mea piele. Am invatat din aceasta experienta. Am invatat multe. Tot ceea ce sper este ca ea, sa nu se mai repete niciodata. Iar celui care m-a ranit ingrozitor, ii urez multa sanatate, si numai bine.

Etichete: , ,