joi, 14 aprilie 2011

Experienta mea in biciclete !

Nu stiu daca stiati asta despre mine, dar sunt o persoana foarte sportiva. Merg destul de mult pe jos ca sa-mi mentin greutatea care si asa incepe sa creasca. Dar incepe sa-mi fie dor de bicicleta mea ( am cam avut cel putin 3 biciclete pana acum pe care le-am rupt in cateva accidente, peste 30 de accidente ). Inainte de a merge pe jos, ma plimbam foarte mult cu bicicleta si imi placea la nebunie acest lucru. Imi placea adrenalina si viteza, eram un pic cam vitezoman. Si ca sa va explic mai bine, odata eram eu cu un prieten, si ce ne-am gandit noi? Sa ne luam cele doua biciclete si sa dam o tura pana in Bals, un oras situat cam la 30 de km departare de Craiova si sa facem un traseu de endurance. Aveam amandoi biciclete mountain-bike, personalizate cu multa iubire. Tineam la ele ca la copii nostri. Si am plecat de dimineata insa ca prostii am uitat sa ne aprovizionam si noi. Si am plecat si tare fu plecarea caci am luat-o ca plecati din glont. Dar eram amandoi asa de fericiti, cu vantul in plete ne simteam ca rebelii calarind motociclete puternice. Eram copii si ne imagineam si gustam in acelasi timp din libertatea pe care bicicletele ni le ofereau. Timpul ala petrecut a insemnat ceva pentru noi. Niciodata sa nu renuntam la o idee si sa fim ambitiosi sa terminam ce am inceput. La intoarcere insa am avut ceva de furca. Aglomeratie mare, trafic si fetele ni se aratau ca obstacole inspre scopul final de a termina aceasta aventura. Amicul meu Mitza era in spatele meu si cand a intors capul in spate dupa nu stiu ce ( poate o fata ) sau poate nu stiu, stiu ca in secunda urmatoare a intrat intr un cap de canalizare lasat mai in jos de asfalt, care eu il ocolisem, insa el nu. A intrat cu roata in acel capac si dus a fost si imprastiat pe jos. Razand de necazul altuia, caci ma uitam in spate la el, nu am vazut ca masina din fata a pus frana, asa ca m-am gandit sa aplic o ventuza cu roata frontala in spatele frumosului Mercedez-Benz. Nu va zic cata bataie eram sa-mi iau, dar uitandu-se tipu la mine cat de ampciupalitic eram si sleiti de putere a trecut cu vederea. 

Pe scurt, am plecat dimineata si ne-am intors tocmai pe la amiaza ( cu greu ). Aventura va ramane tot timpul in viata mea, si nu voi uita niciodata ce inseamna ambitia, vointa si dorinta de a realiza ceva.  

Etichete: ,

0 comentarii:

Trimiteți un comentariu

Comentezi !?

Abonați-vă la Postare comentarii [Atom]

Linkuri de întoarcere către această postare:

Creați un link

<< Pagina de pornire