Adio Nicole

O acuzasem de lasitate, cand in final, eu am fost cel las. O ranisem cu orgoliul meu, aproape ca am ucis-o si cu toate astea nu am putut deschide ochii bine, sa vad adevarul. Luasem o decizie crezand ca e bine pentru ea, insa vai ce regret decizia luata de atunci. Eram in spital, alaturi de X problema de la care au inceput toate necazurile. Lacrimile curgeau siroi, si la mine si la el. Amandoi se pare ca o iubeam pe Nicole, insa ea ma alesese pe mine. Ce prost am putut sa fiu sa nu observ acest lucru. M-am intors catre el, si am avut o mica discutie :

- Asculta-ma bine, si taci din gura, am sa o zic doar o data.

- Ok

- Daca nu apareai tu, lucrurile ar fi fost altfel intre mine si ea. Era fericita cu mine, radia de fericire, din cauza prostiei tale, am ajuns sa o ranim amandoi atat de mult, incat uite unde am adus-o. Asta iti doresti? Pentru ca eu unul nu imi doresc asa ceva, aratandu-mi mania ce o aveam asupra lui. Nefiind alaturi de prietenii lui tigani, nu mai era asa de dur. Ci din contra, ii era frica de mine. O iubesc mult prea mult, si nu mai vreau sa o mai vad asa. In starea asta, asa ca voi pleca. Din viata ei, din viata fiecaruia.

- Poftim?

- Ai auzit bine, poti sa arunci cacat in mine, in fata ei, si sa-i zici ca tu ai salvat-o, ca tu ai gasit-o, si sa zici ca atunci cand eu am auzit ca lipseste am fost nepasator, si nemiscat. Poti sa arunci orice cacat care iti vine in mintea ta. Am sa plec, si ti-o las tie. Dar sa dea sfantul, sa aud ca nu e fericita, ca ai facut-o sa planga odata, ca am sa ma intorc indat, si jur ca am sa te omor !

- De ce faci asta? Zici ca o iubesti, de ce renunti ?

- Pentru ca idiotule, eu aproape am ucis-o. Ce fel de om, care declara dragostea, ucide fiinta iubita? Sunt vinovat pentru orice durere care a avut-o. Eu sunt, vinovat pentru tot. Cum pot sa mai zic ca o iubesc cand am facut asta? Mai bine, mor decat sa mai fac asta inca odata. Atat promite-mi ca o sa ai grija de ea, fie ca o sa te aleaga pe tine, fie ca nu.....

- Promit.

Am intrat in salonul ei, dupa ce o stabilizasera, insa inca dormea. M-am dus la ea, si am apucat-o de mana, ma uitam pentru ultima data la ea. Ii priveam pentru ultima data privirea gingasa care o avea. Era asa de linistita, desi era doar o aparenta indusa de somniferele luate. In interiorul ei, ii puteam simti buciumul si razboiul care il purta. Am sarutat-o pentru ultima oara, acele buze, inocente. Imi reveneau in minte, prima intalnire, si cum a decurs totul. Daca, nu m-as fi bagat in seama cu ea, ar fi fost inca pura si fericita in lumea ei. M-am dus la urechea ei, soptindu-o "te voi iubi mereu Nicole, adio...". Am iesit din salon, si am fugit, direct la mama ei, ce astepta in salon. Tatal ei, pentru care aveam atata respect, s-a uitat la mine cu asa dispret. Am luat-o pe mama ei, departe si i-am zis sa nu-i zica ca eu am gasit-o. Sa nu-i spuna adevarul, pentru ca asa e mai bine, pentru ea. Am sarutat-o pe obraz, pentru ca o simteam, aproape la fel ca mama mea, si am plecat. 

Ce noapte de toamna, demna de anotimpul ei. Ploaie abudenta, si siroaie de lacrimi in sufletul meu. Renuntam la o fiinta, pe care o iubeam enorm. Renuntam la tot, si ma dadeam la o parte. Creeam cararea pentru X, in viata ei. Drept umarul de recuperare, umarul pe care sa planga. M-am dus acasa, si mi-am pus in rucsacul meu, cateva haine, si sosete. Nimic mai mult. Doar strictul necesar. Am plecat apoi la servici, si mi-am dat demisia. Imediat ce mi-am incasat, ultimul salariul, am plecat spre gara, spre Bucuresti. De acolo autobuzul, pana la aeroport. Mi-am luat un bilet, la clasa a 2, de avion, cu destinatia Valencia. Cea de la casa de bilete, imi zambeste si ma intreaba : In vacanta? Cand doriti sa va intoarceti? I-am zambit, si mi-am dat jos ochelarii de soare care ii purtam. Niciodata. Doar un bilet dus. In avion, am avut trei ore in care sa ma gandesc si sa incerc sa o uit pe Nicole. Sa ma conving ca ce am facut este corect. Insa tot ce am putut conclude, este faptul ca nu ea era lasa, ci eu eram intr-un final, un las ordinar, ce nu merita nimic in viata asta. 

Am aterizat pe aeroport in Manises, Valencia, si m-am dus direct la metrou, mi-am luat un bilet, destinatia, casa sorei mele. Eram cu o sapca in cap, ochelari de soare, si niste blugi batuti de vreme. Am batut la usa, si nu va puteti imagina surprinderea sorei mele, cand m-a vazut la usa ei. Era timpul pentru un nou inceput. 

Cat despre Nicole, anii au trecut, iar ce am auzit, este ca a ramas cu X. Chiar s-a casatorit cu el. Au plecat in Italia iar la putin timp, am auzit ca au o fetita. Cat despre fericirea ei, sper ca se tine de promisiune acel om. Insa nicio seara, nu a trecut de cand am plecat, sa nu ma hranesc in fiece seara cu salata de regrete. Sa le inghit seara de seara, asortate cu esenta de lacrimi. Nu trece noaptea sa nu ma gandesc la ea si la binele ei. Insa ce a fost facut nu mai poate fi reparat. Viata are un mod, dur de a te face sa inveti din greselile tale. O port in inima mea mereu, chiar si cand voi muri. 

Nicole - te iubesc enorm, pentru tot ce m-ai putut invata despre dragoste, iarta-ma pentru tot ce ti-am facut, sper ca esti fericita.....

Adio Nicole.