duminică, 31 ianuarie 2010

Nicole - te iubesc

Nimic nu durea mai rau decat durerea ce Nicole mi-o provocase. Lasitatea ei, cruda de a ma parasii, folosindu-se pe ea drept scut pentru mine. Eu fiind intins acolo in pat, in spital, ii demonstram ca nu rezolvase absolut nimic.  Atat de mult ma durea aceasta tradare, incat durerea provocata de durere sau de lama cutitului erau mici intepaturi pe langa gaura ce o aveam in suflet. Eram aprins de manie pe ea, asa in fel cand am vazut-o, i-am cerut sa iese. Am poftit-o afara, spunandu-i ca nu am nevoie de simpatia ei. Plangand ca un copil, ce nu se putea opri, a venit sa ma ia in brate. Sa ma stranga, sa isi ceara iertare pentru felul ei de a fi. Nicole din fata aceea gingasa si natural de frumoasa, devenise o uscatura. Uscata de lacrimile scurse in fiecare noapte nedormita. Acum cand e prea tarziu sa mai pot schimba ceva, vad aceste lucruri, insa atunci eram dobitoc si orgolios. Atunci am invatat ce inseamna, sa fi orgolios, si unde te poate duce acest lucru. Daca doar as fi ascultat mai bine.

Incerca sa ma sarute, incerca sa mai gaseasca in mine, dragostea care ea inca mi-o purta. Dar tot ce ii dadeam in schimb era o respingere atat de nemiloasa si de rece. Atat de bine imi puteam ascunde sentimentele mele reale, incat daca as da timpul inapoi, nu as mai fi respins-o, ci din contra as fi luat-o in brate si as fi sarutat-o cu dor. I-as fi zis de o mie de ori cat o iubesc, si cat imi doresc sa fiu cu ea. I-as fi zis ca fara ea sunt om mort, ca nu pot respira fara parfumul ei langa mine. Insa acum, nu mai pot face absolut nimic. Ea ma trata cu dragoste iar eu cu respingere. Cat de usor este sa respingem, si sa fim orgoliosi, si egoisti nu? Dar cat de greu este sa trecem peste orice si sa tratam lumea cu dragoste. Durerea ce o simteam in mine, ma impingea spre modul meu de a ma purta.

S-a pus in genunchi la patul meu, luandu-ma de mana si uitandu-se in ochii mei plangand, cerandu-si iertare. "Iubitul meu, ce ti-am facut? Iarta-ma.... te rog iarta-ma.....". Nu am cum sa nu mi dea o lacrima cand rememorez cele intamplate atunci. "Fara tine nu vreau sa traiesc, hai sa fugim departe, hai sa plecam din Craiova..." tot incerca sa ma faca sa fug cu ea. Insa uitandu-ma crud la ea, i-am raspuns ca nu vreau sa fiu cu o lasa. Asta probabil ca a fost ce i-a pus capac. A lasat capul in jos, si a inceput sa planga. "Am inteles..... iarta-ma pentru lasitatea mea.... asta e tot ce iti pot spune, dar sa nu uiti niciodata cat de mult te iubesc, si te voi iubi mereu....", m-a strans de mana puternic, si-a sters lacrimile cu manseta de la bluza, si s-a ridicat m-a sarutat dulce, ca si cum si-ar lua ramas bun. Si a iesit din camera.

Am iesit din spital dupa o noapte petrecuta acolo, si am dat sa ma duc spre casa. In interiorul ceva era ceva ce ma macina, si nu mi dadea pace. Urme de regrete isi faceau aparitia puternic, in inima mea, si cautam o rezolvare un mod sa scap de ele. Ceva avea sa se intample, ceva ce puteam sa impiedic daca renuntam la orgoliul meu. Dragostea iubeste totul, iarta totul, nadajduieste totul. Dragoste nu este orgolioasa, nu poarta ranchiuna si nu e egoista. Aveam sa aflu asta un pic mai tarziu. Telefonul imi suna. De la capatul firului o voce disperata de mama. Era mama lui Nicole, plangand......

Va urma....

Etichete:

7 comentarii:

La 31 ianuarie 2010, 23:42 , Anonymous hime a spus...

Sper ca nu i s-a intamplat ceva rau ... Dar telefonul mamei ma indeamna sa cred altceva :((

 
La 1 februarie 2010, 10:43 , Blogger Alle. a spus...

:( As crede ca a urmat ceva rau dupa ce ai respins-o.....

 
La 1 februarie 2010, 14:25 , Blogger devilpriest a spus...

s-a sinucis? ca o lasa, banuiesc ca da... tipic.

 
La 1 februarie 2010, 16:42 , Anonymous Anonim a spus...

Sfat: scrie cu diacritice.

 
La 2 februarie 2010, 14:55 , Anonymous Play-R a spus...

ce naspa :(

 
La 1 februarie 2011, 09:16 , Blogger Blogger' a spus...

Cat romantism aproape infantil amestecat cu multa imaginatie si sinceritate, care se simte...
Stii sinceritatea aia adolescentina? Exact asa se aud cuvintele tale.

Si faza cu stomacul, care iti prevestea..., nu stiu daca am vazut-o intr-un film sau am mai trecut prin blogul tau mai demult...
;)

 
La 29 mai 2011, 03:20 , Anonymous Anonim a spus...

Superbe journée à toutes et tous ,

Premièrement, donnez-moi la possibilité de vous démontrer mon appréciation pour toutes les très pertinentes connaissances que j'ai rencontrées sur cet imposant forum .

Je ne suis pas convaincue d'être au bon section mais je n'en ai pas trouvé de meilleur.

J'habite à New westminster, États-Unis. J'ai 40 années et j'ai deux très gentils enfants qui sont tous âgés entre six et 10 ans (1 est adoptée ). J'aime beaucoup beaucoup les animaux et j'essaie de leur donner les accessoires pour animaux qui leur rendent l'existance plus diversifiée .

Merci à l'avance pour toutes les très "à propos" débats à venir et je vous remercie de votre compassion pour mon français moins que parfait: ma langue de naissance est le vietnamien et j'essaie de m'enseigner mais c'est très complexe !

A bientôt

Arthru

 

Trimiteți un comentariu

Comentezi !?

Abonați-vă la Postare comentarii [Atom]

Linkuri de întoarcere către această postare:

Creați un link

<< Pagina de pornire