Framantari

Ea nu mi stie blogul, eu ... ii stiu doar numarul de telefon. Eu nu pot sa sun, ca trebuie sa ma duc la imbecili de la Movistar sa mi dau datele ca mi se activeze numarul. Don't ask legea din Spania. Nu stiu daca e bine, dar sunt ca un adolescent tampit sincer. Iau telefonul ii formez numarul, si ... vocea aia frustrant de enervanta imi spune ca trebuie sa ma prezint sa mi dau datele conform bla bla bla. Bun, de ce e perfect? Tot ce mi trece prin cap, scriu aici. Chiar in blog. Ea nu mi-l stie, si sper sa nu il afle. Si in plus, trebuie sa ma descarc ca nu mai suport. Toata ziua ma gandesc la ea. De ce??? De ce mi vin navala in mintea mea, toate detaliile despre ea. Are un mic joc cu degetele, care mi l-a aratat. Il fac fara sa vreau si eu. L-am asimilat. In masina, mi-a facut poza si mie si nepoatei mele. God, sa fiu iar indragostit ? No way, no fuckin' freakin' way as putea fi eu indragostit...... Nu sunt sanse e imposibil, este doar un atasament nimic mai mult, care sper sa treaca. Ar fi trebuit sa-i vedeti zambetul. Ar trebui sa-i vedeti ochii dulci, misteriosi, plini de vise, stralucitori, si totusi, chipul asemenea unei copile. Si, am zis ca nu o sa mai iubesc, pentru ca nu cred in dragoste adevarata. Nu exista, exista doar atasament, nimic mai mult.

Am innebunit? Hmmph, nu nebunul care sunt eu zi de zi. Nebun in sensul de indragostit? Haideti sa va explic oameni buni, ce se intampla cu mine, cand sunt indragostit. Ma las dus de val, si iubesc, stiti ce inseamna pentru mine iubire? Inseamna sacrificiu, inseamna sa daruiesc tot ce am, viata mea pentru fata pe care o iubesc, inseamna sa i indeplinesc dorintele si sa ma hranesc cu fericirea ei, inseamna sa nu fiu egoist deloc, si sa ma predau in quest-ul pentru fericirea ei. Zi de zi, gasesc modalitati de a o surprinde, prin spontaneitatea mea, prin romantismul meu, prin nebunia mea, ii acord toata atentia. Sunt dispus sa renunt la mine, pentru ea, de ce? Pentru ca asta e felul meu de a iubi. Definitia formata, de-a lungul vietii mele. Sa iubesc neconditionat fara sa vreau ceva in schimb. Si cu toate astea, pentru ce sa mai risc iar, sa am inima franta? Sa sufar din nou, pentru ce? Cand pana acum, mi-a fost super bine? Singur, burlac, nebun? As fi in stare sa il trezesc pe cumnati miu, si sa mergem cu masina, sau mai bine, as fi asa de nebun in acest moment, sa fur masina, si sa plec spre Castellon, cu toate ca nu am permis de conducere. As vrea sa o gasesc, si sunt sigur ca daca imi ascult inima, am sa i gasesc hitelul la care sta. As cauta-o! Doamneee sunt idiot. I-am vazut numele de familie, pe biletul ei de avion. Cum de am uitat lucrul asta =)) Idiot sunt !. Stiu ca e din Arad. As putea ushor sa o caut pe Google. Ii stiu si varsta, si pot sa aflu si liceul unde a facut. Pot sa aflu mai multe despre ea. Dar de ce sa fac asta? De ce sa o caut? Sa presupunem ipotetic ca fac asta, si ea, nici nu ma baga in seama. As fi un idiot. Hai ca va plictisesc, promit ca o sa mi revin. Nu vreau sa mi cititi gandurile mele ce se bat cap in cap.

Dar as vrea sa stie, ca ma gandesc totusi la ea enorm de mult......

LATER EDIT: Am cautat-o, si am gasit-o evident. Stiu liceul, stiu si notele, e ca si mine, OMG :)), dar tot ce vreau este o poza cu ea si nu am gasit-o. Nu e corect.... uff...

LATE LATE LATER EDIT: Este ora 4:15 dimineata aici in Spania, in Ro este ora 5:15. Am gasit poze cu ea, pana acum am stat sa o caut pe google. Fara somn, insomniac, am vrut sa imi satisfac dorinta de a o revedea, prin poze. Si am reusit :D