Ce mai week-end

Daca v-as zice ca in acest week-end incepand cu duminica de fapt dimineata de la 3:30 am intrat in ceea ce am numit eu cea mai urata experienta de anu trecut si pana acum. Mai pe scurt am cam facut un stop respirator. Nu am mai putut respira si a fost destul de naspa sa ai acest sentiment ca nu mai ai aer. Inima iti bate cu 170 de batai pe minut, iar tu tragi aer in piept ca disperatul incercand sa te apuci de ultimele momente in care crezi ca poti sa tragi aer. 

Motivele pentru care am ajuns in starea asta? Eu stiu, stres, neingrijire de mine, pentru ca dansez, transpir, beau rece, mananc inghetata, stau in curent, ies prin ploaie, pe scurt prostia se plateste. Si mai nasol cand atunci cand faci stop respirator dai si intr-un atac de panica, unde ai sentimentul ca asta e, asta e ultima ta gura de aer si iti vezi ochii cum ti se inchid crezand ca o sa pici dandu-ti utlima suflare. 

Dar ceva s-a intamplat, adica mai mereu ma tine ceva in viata si nu ma las sa-mi dau ultima suflare. Si mai mereu tre sa fie nervii. Ca de exemplu sun la ambulanta, tin sa precizez ca stau cam la 700 m distanta de Spitalu 1 din Craiova, si le zic ca nu mai pot respira ca nu mai am aer, si centralista vede faptul ca respir foarte greu si imi da legatura la salvare ,ca sa spun aceasi poveste si imi spune ca trimite o ambulanta. Haide sa va zic cat timp a facut ambulanta pana la mine cu GPS-ul pornit si indicatii primite de la mine. 30 de minute, nu-mi venea sa cred, puteam sa mor ca astia nu mai gaseau strada pe care stateam.

Da atat de mult m-am enervat incat am zis ca o sa-mi crape si inima si fac si stop cardio-respirator. Curgeau apele pe mine, de panica, caci nu stiam ce se va intampla si tot sunam la 112 sa intreb unde e ambulanta aia nenorocita. Jur ca nu puteam sa mor pana nu ma luam de soferul ala. Oricum, am ajuns la spital, radiografie si se pare ca plamanii mei au o pneumonie interstitiala si ceva la bronhii din cate am inteles cam fisurate un pic. Belea pe capu meu, se pare ca in fiecare vara tre sa patesc cate ceva. Eh.. asta e.. experienta in plus pentru empatia pe care o am nu? :))) Life goes on !

Dupa 2 zile, sunt acasa, si ma refac incetul cu incetul, asta inseama un concediu medical fortat :P da nici prea mult, plus ca maine am examen si tre sa il iau neaparat !