luni, 26 octombrie 2009

Emily Bear - fetița minune

Ați auzit de Emily Bear? Nu, nici eu până azi. Sunt într-o stare foarte melancolică, iar pianul, într-un fel sau altul, îmi îmbraca sentimentele, dându-le o forma, un sunet, un glas, în așa fel, încât eu, pot să mi le exprim. Ascult, melodia, și închid ochii, iar tot ce mi vine în cap, este această imagine: Un parc, în plină toamnă, cu frunze care cad, pe ritmul melodiei, copaci bătrâni, obosiți, și o cărare ce te poartă spre ceva necunoscut, către un tărâm incredibil, purtat pe nor la propriu, și incepi sa te relaxezi, pe aripile vantului, legănat de norișor.

Absolut, incredibilă această fetiță, cel puțin mie, vouă ?


Etichete: , , ,

1 comentarii:

La 27 octombrie 2009, 20:41 , Blogger paloma a spus...

E minunat felul in care canta la varsta ei...cum simte melodia si cum transmite starea asta celor ce o asculta...
Daca ne-am ingriji si dezvolta fiecare din noi,macar unul dintre multele talente cu care suntem inzestrati,lumea asta ar fi muuult mai buna...

 

Trimiteți un comentariu

Comentezi !?

Abonați-vă la Postare comentarii [Atom]

Linkuri de întoarcere către această postare:

Creați un link

<< Pagina de pornire