marți, 14 iulie 2009

Cand totul este impotriva ta!


Inarmat cu ambitie, cu vointa si cu foarte multa dorinta de a realiza ceva, ma strofoc sa fac un lucru cand colo, ca oricine ii apare un obstacol, logic si normal. Banii, evident am nevoie de bani, iar salariul care ma asteptam sa fie o anumita suma, ete ca nu mai este suma de care credeam. Ce sa fac, ce sa fac... tz tz tz tz, no asta inseamna sa mi iau al doilea loc de munca, sa mi gasesc ceva part time, sau sa lucrez de acasa eu stiu, ca sa mi fac rost de bani. As putea zice ca, criza financiara ma afecteaza si pe mine. Cred ca incep sa simt o diferenta, care la inceput nu prea o simteam dar acum, o simt. Am responsabilitati, dar am si planuri, nu prea am timp de alte lucruri care mi pot sta in cale. Bun, deci cum rezolv problema cu banii? Simplu, nu mi fac griji. Am incredere in manutele mele, ca pot realiza un profit peste salariul meu, doar sunt un om cu idei, iar niciodata nu prea am dus lipsa de bani. Sau daca chiar a fost greu, asta e am rabdat si am asteptat ca totul sa revina pe linia de plutire. Dar ma multumesc si cu ce am primit, macar imi achit ratele, si mi mai ramane si mie un 5 lei acolo :)). Eh, viata e minunata, cu adidasi rupti, cu molii in portofel, dar sunt bogat prin prisma prietenilor pe care ii am. As dori sa infiintez un nou blog. Cred ca l as numi, tenisi rupti, sau pantofi rupti. Eu unul sigur ii am, saraci au trecut prin multe, cati munti nu au ei la activi urcati, cate drumuri la cluj, timisoara, bucuresti, sinaia, predeal, breaza, campina, etc etc etc. Cate nopti dansate in ARCADE sau PUB'S, sau Chitarre. Perechea mea de adidasi rupti sunt ca niste bunici, iesiti din uz, dar cu o istorie impresionanta :)). As fi vrut luna asta sa mi iau si eu niste adidasi, dar se pare ca mai stau pe bara inca o luna :)). Nu stiu de ce, dar imi vine sa rad, altii poate ca si ar face griji, eu unu, sunt sigur ca o sa se rezolve, o sa fac eu ceva. Sunt optimist, dar in acelasi timp, imi pastrez si un foarte bun simt ridicat al realitatii ce ma inconjoara.

Ce sa fac acum, sunt sigur ca o sa reusesc, asa e la inceput de drum. O sa raspund cu bucurie la intrebarea " Cum ai inceput?". O sa il iau de gat si o sa i zic : "Prietene, hai sa iti spun o poveste lunga... Totul a inceput cu niste pantofi rupti, nu ai idee cat de rupti ........"


FFH - Watching Over Me

Etichete: , ,

4 comentarii:

La 14 iulie 2009, 17:54 , Blogger worsakeend a spus...

iti urez din suflet muulta bafta,incep sa simti si eu ca si tine 'coltii'crizei..vai ce frustrant sentiment.

 
La 14 iulie 2009, 20:58 , Anonymous Moldoveanca a spus...

Si eu am avut o perioada in care parca eram nebuna, imi faceam griji din orice. Ca n-am sa platesc intretinerea, ca n-am sa platesc facultatea, ca n-am ca n-am ca n-am. M-am calmat numai dupa ce am facut primul atac de panica si dupa ce, capatand mai multa experienta, mi-am dat seama ca niciodata n-o sa fie suficienti bani sau suficient timp. Acum sunt de o nesimtire crasa, in orice situatie as intra stiu ca pana la urma lucrurile se vor potrivi si pentru mine :D

 
La 14 iulie 2009, 21:55 , Anonymous JeAnne Dark a spus...

o sa fie bine, in final! :D

ce incurajator, hah

 
La 15 iulie 2009, 01:22 , Blogger neydamn a spus...

@ worsakeend : Nu ai idee frate, nu ai idee, dar sunt solutii.. sunt solutii :P

@ Moldoveanca: Inca nu am intrat in starea aceea de panica, salariul meu imi permite, sa mi achit datoriile lunare (banci carduri) singura chestie este... pentru buzunarul meu... hmm... strang cureaua ( Again!? )

@ JeAnne Dark: merci de incurajare, e bine sa stii ca exista oameni care te incurajeaza ( nu conteaza cum :P )

 

Trimiteți un comentariu

Comentezi !?

Abonați-vă la Postare comentarii [Atom]

Linkuri de întoarcere către această postare:

Creați un link

<< Pagina de pornire