Ce ai face daca ai avea pe cineva drag tie si afli ca nu prea mai are mult de trait ? Ai incepe sa plangi? Sau ai incerca sa faci tot posibilul ca sa il ajuti ? Dar cand nu prea ai cu ce sa il ajuti, si ajungi la concluzia faptului ca, indiferent ce ai face, tot se indreapta spre moarte, ce ai simti? Ai plange sau ai zambi in fata lui ca sa nu-i accentuezi caderea catre starea aceea trista? Ai putea sa te pui in locul lui, sa stii ce gandeste el ? Ce ai face daca persoana respectiva, totusi nu ar plange, ci ti-ar afisa o fata zambitoare, impacata cu el insusi, cum ai reactiona ? In tine zac, zacaminte de lacrimi, asemeni unei magme, ce e fierbinte, arde, sa iasa la suprafata, lacrimile iti stau in coltul ochilor, iar el, zambeste. Cum reusesc ei sa faca asta? In ce se incred? Si cum de au puterea sa zica, totul o sa fie bine ? Am trecut si eu prin momente cand eram aproape de moarte, si am avut siguranta ca totul o sa fie bine. Nu stiu, de unde am avut aceasta siguranta, dar am stiut ca totul o sa fie bine. Nu m-am lasat invins, si am continuat sa sper, in mine insumi, ca nimic nu o sa se intample. Si eram grav, la pamant, cand toti se asteptau sa mor, si am reusit sa rad, sa zambesc si sa dansez ca nu sunt. In mine zace, un optimism, enorm, si puterea de a crede in imposibil. Asta sunt eu, un visator, un optimist convins, care crede ca daca in inima ta, crezi un lucru, totul e posibil. Atata timp cat iti doresti asta cu adevarat. Cat esti de dispus sa lupti, cu toti care iti zic ca mori, si tu sa spui ca nu?
Nu stiu daca m-ati crede, de cate ori era sa mor, se pare ca sunt febletea Doamnei cu Coase, are o atractie fatala pentru mine, inca de cand m-am nascut, desi nu-s frumoss al dracului, e tot atrasa de mine mai mult si mai mult. Asta da atractie fatala. Dar va spun ceva sincer, din inima. Nici un tratament, nici un medicament, sau nici un aparat medical ultra modern, nu este mai eficient, decat puterea de a crede in interiorul tau, ca totul o sa fe bine. Asta si oameni care cred la fel, pe langa tine. Si asta e reteta, am vazut prieteni care au crezut asta, si s-au vindecat de cancer in ultima faza.
Ideea acestui articol, mi-a venit in minte, datorita unui caz. Nu il pot spune, dar pot sa spun, ca sunt alaturi. Iar acest caz, ar fi bine sa stie faptul, a crede nu e ceva rau, puterea de a crede in bine, este un lucru prea pretios, pe care noi oamenii il detinem, dar cum mai toti suntem, materialisti, egoisti, ocupati, cine mai are puterea de a crede din inima? Hmm.... banii nu pot cumpara sanatatea oameni buni! Iar pentru maoritatea, o sa va zic ceva, cel mai important in viata, nu sunt banii, ci sanatatea, care e cea mai importanta dintre toate. Asa ca, revizuiti-va gandirea, mentalitatea si perceptiile asupra vietii, pentru la multi, sunt eronate enorm.
Etichete: optimism, puterea de a crede, sanatate
Si acum, din cate am inteles din povestea lui, era "curat" de 2 ani, si credea in Dumnezeu. Timpul care il petrecea acolo la semafor, o numea timpul lui cu Dumnezeu. Putea sa faca 25$ sau 25 de centi, nu conta era timpul lui cu Dumnezeu. Si mereu credea/se ruga ca mama lui sa prinda timpul cand o sa il vada restaurat. Vreau sa vedeti dincolo de cortina si sa va dati seama, de forta puterii de a crede ca totul o sa fie bine. Cat de mult poate sa conteze optimismul si credinta in ceva mai bun. De asemenea din propria mea experienta, pot sa zic ca fara sa fi crezut ca totul o sa fie bine, credeti-ma cand va zic cu mana pe inima, eu nu mai eram aici sa va scriu, eram deja dus si jucam iar poker cu doamna cu coasa pe lumea cealalalta. Ce incerc sa zic este ca se merita sa crezi. Crede in ceea ce nu se vede, si rezultatele vor aparea. Rabdarea si credinta merg mana in mana, caci cu ele ajungi departe ! Ce ziceti? Expun un punct de vedere solid sau nu ? 
