marți, 28 septembrie 2010

Shall we... ?





Sunt intr-o camera unde se aude sunetul melodiilor lente. Sunt inconjurat de oameni care tot vorbesc, dar o fac aiurea. Sunt imbracat intr-un costum ce ma face sa ma simt bine in pielea mea. Toti vorbesc, toti discuta, toti incerc sa acopere sunetul blues-urilor pe care le aud asa de bine. Toti fac asta, insa nici unul nu reuseste. Ascult melodiile pe rand, si le arunc in adancul inimii mele, pentru a fi pastrate ca amintiri dulci si placute. Prin sunetele expuse mai sus, aud insa si niste tocuri. Aud sunetele pantofilor cu toc, nu prea exagerate, venind spre mine. Se lovesc de podeaua invalmuita intr-o culoare de cires. Peretii se comformeaza culorii si sunt de un galbui deschis mai spre bej. Imi intorc privirea spre sunetul pantofilor cu toc. 

Incep sa privesc de la picioare in sus. Raman blocat pentru un timp pe picioare. In viata mea nu mai vazusem asemenea perechi asa de ferme, de bine definite. Pielea lor era asa de stralucitoare si totusi te indemna sa privesti mai atent. Am urcat cu privirea si am ajuns la solduri. Asa de perfecte, nimic mai mult. Pur si simplu se adauga la parerea deja formata asupra picioarele, si niste solduri perfecte ce-mi dadea de inteles, faptul ca am in fata mea o femeie puternica. Ridic privirea si privesc cum sanii ei nu se lasa mai prejos de restul.Un decolteu asa de natural afisat in fata mea, atat de delicios, incat auzeam pur si simplu chemarea lor. Interesul meu crestea pe masura ce ridicam privirea, in a cunoaste asa frumusete. 

Ridic privirea din nou, si o privesc in ochi. Ochii ei caprui deschisi se conformau perfect ambiantei in care ne aflam expusi amandoi. Buzele ei de un rosu pasional, iar tenul ei ce parea neatins de vreme, de timp, sau de stres, ma faceau sa ma intreb daca frumusetea intruchipata, pura statea in fata mea, sau doar un inger s-a coborat din Rai? Vine la mine in aceea rochie eleganta, si din nou aud sunetul pantofilor lovind podeaua. Se duce la urechea mea, si imi spune : 

- Cum se face ca aud in aceasta multime zgomotoasa, doar sunetul blues-urilor, si zgomotul produs de bataile inimii tale, dansand pe acest ritm sublim?

Raman blocat, pentru ca citise direct prin mine. Era pentru prima data cand o femeie, trecuse de orice bariera, de orice zid, pe care il expun, si mi-a atins inima. Fara sa realizez, mana mea se impreuna cu a ei, iar picioarele noastre incepeau sa se miste pe ritmul melodiei. Eram confuz, si nu stiam ce se intampla. Stiam doar ca dansam cu o femeie ce ma facea sa ma simt pierdut in spatiu.....

Etichete: , ,

2 comentarii:

La 28 septembrie 2010, 22:35 , Anonymous Luana a spus...

Citesc de ceva vreme blogul tau, dar e prima data cand iti las un comentariu. Vreau sa iti spun ca imi place ceea ce faci, imi place cum scrii si cum privesti lucrurile. Felicitari si mult succes in continuare!

 
La 28 septembrie 2010, 23:37 , Blogger Neydamn a spus...

@Luana : Multumesc

 

Trimiteți un comentariu

Comentezi !?

Abonați-vă la Postare comentarii [Atom]

Linkuri de întoarcere către această postare:

Creați un link

<< Pagina de pornire