Umbra dintre morti

Intuneric, bezna, pana de curent. In camera mea, stateam linistit, ascultand bataiile inimii mele. Afara, in exterior bubuituri intr-un perete gros, aparent impenetrabil. Gandurile ce ma macina, intrebarile care mi le pun, frica care isi face aparitia, sentimente ce incep sa imi apara in capul meu ingreunat. Totul imi joaca feste, hoti? Ce se aud aceste bubuituri? Aprind lumina in curte, si ma uit pe fereastra. Imaginea ce mi se afiseaza e terifianta. Sange, maini rupte, capete aruncate in geamul meu, iar printre, oameni morti, zombie mancaciosi de creier. O armata intreaga in curtea mea. Ma sperii, si ma pitulesc in camera mea, cautand solutii. Ce sa fac ce sa fac? Bubuituri si mai puternice atat in fereastra dar si in perete "braaaain, braaaaain". Ma duc sa mi caut bata de baseball, ceva cu care sa lupt contra lor. Ma inarmez cu curaj, si ma pregatesc pentru ce e mai rau. Macar de oi muri, sa mor luptand, nu fiind un las. Ma aproprii de fereastra si ma uit in curte, ma uitam la dorinta lor de a manca creier. Am deschis usa, si am iesit incuind dupa mine. Ma asteptam sa dea navala, cand nimic. Ma plimbam printre zombie fara sa ma atace. Am iesit pe strada, si vedeam oameni devorati de ei, dar pe mine nimeni nu ma ataca. Imi puneam intrebari de ce? Eu oi fi eu norocos dar nici chiar asa, m-am apropiat de unu din ei, si i-am dat cu bata mai usor in cap, s-a intors nervos, cazandu-i moaca, suparat, si s-a uitat direct in ochii mei, si nimic, a plecat cautand alta sursa de hrana. Ma duc la un magazin, cautand o oglinda. 

Raman in fara ei, si nu observ nimic. Atunci realizez cruntul adevar. Sunt o umbra, o fantoma, intr-o lume plina de zombie, plina de oameni fara viata, care stiu doar un singur lucru in cap. Braaaainnn brain. Bata imi cade din mana, totul se preschimba, si ma trezesc din vis. Eram pe o banca in parcul romanescu. Rasaritul imi facea cu ochii, ma uit la mainile mele, ma uit in jurul meu, si iata caci natura se trezea la viata.