De Dragobete : O iubire nu asa celebra

Am vrut sa scriu de Dragobete, exact pe 24 o postare, insa sa imi bag cracu in blogspot, nu m-a lasat, imi tot dadea eroare. Asa ca, cu intarziere, am sa scriu povestea unei iubiri nu asa de celebre, insa importanta pentru mine. De ce zic acest cuvant "importanta" pentru mine? Nu ca m-ar afecta intr-un mod direct, dar pentru mine, ar reprezenta definitia unei relatii ce se aproprie daca nu cumva este, true love. Ori de cate ori imi pierd speranta in a mai gasi o dragoste adevarata, imi inchid ochii si ma gandesc la ei. Ca sa va tin in suspans, voi incepe cu urmatoarele detalii. Prin '99 intr-un oras cum ar fi Brasov eu m-am intalnit cu el. Eram mic copil atunci. Aveam 12 ani, iar ea 16 ani. Prin 2000 in martie s-au intalnit prima data. A fost la juramantul unui prieten. Atunci s-au vazut fata in fata. Pana atunci doar auzisera unul de celalalt. Interesul fusese starnit inca de la Brasov. El a plecat in Spania, si au pastrat legatura. Sunt martor la cate ore de conversatie la telefon, pe Mirc pe atunci exista Mirc, in Cronosu din Craiova. Si-au pastrat sufletul pur unul pentru celalalt, si relatia a inceput sa creasca. Cu toate ca distanta era de 3000 km, nu le-a pasat. Au trecut 3 ani iar in 2002 in vara, dupa ce ea a terminat liceul, a plecat la el. In ianuarie 2003 s-au casatorit, si de atunci, sunt fericiti unul langa celalalt. Despre cine vorbesc? Despre cumnatul meu si sora mea. Au trait o perioada de 3 ani foarte frumoasa, romantica, chiar daca distanta era enorma, nu conta. Si acum, sunt martor la iubirea dintre ei doi. Este singurul fir de speranta care il mai am, in a crede in dragoste adevarata. Ei sunt o iubire nu asa celebra, insa importanta pentru mine. Ei traiesc o dragoste adevarata.

La multi multi ani!