Inima zdrobita

Eram socat si ingrozit la auzul acelor cuvinte iesite tocmai din gura persoanei pe care o iubeam cel mai mult. Am simtit un cutit intrat in inima, si rasucit de mi si mii de ori. Durerea aceasta o simt si acum cand ma gandesc. Lucrurile intre mine si Nicole, erau frumoase, pana la acel incident. De acolo a pornit iadul. A fost inceputul sfarsitului. Din cauza firi mele, ma supun deciziei oamenilor, si nu oblig pe nimeni. Prostia mea a fost ca nu am cerut explicati, doar am asumat faptul ca asta e dorinta ei, si mai ales cand ma gandeam inainte, ca din cauza mea era nefericita a adancit si mai mult in mintea mea, decizia de a-i respecta alegerea. Poate ca am fost las, si nu am luptat cu gandurile ei intunecate, poate, dar tot ce am putut face a fost sa ma resemnez, si sa accept situatia de fata. Poate ca eram si eu speriat, poate mai speriat decat ea. I-am luat mana, am mangaiat-o, am strans-o in brate, ca si cum ar fi fost ultima oara, si apoi am sarutat-o plangand. Era ultimul sarut care i l-as fi dat unei persoane pe care o iubeam din toata inima. Datorita principiilor mele, de a nu subjuga dragostea, ci a lasa-o libera, aceasta intorcandu-te la tine, daca e dragoste adevarata, am renuntat, la ea.

Mi-am ucis sentimentele, le-am tinut sub control. Cum? Probabil ca deja realizati, din cauza imaturitatii mele, si a dificultatii in a controla asemenea durere, m-am aruncat in bautura. Prima mea betie a fost groaznica. Din cate imi aduc aminte, eram in Malibu, si nu stiam sa joc biliard. Era pentru prima data cand ma uitam live la un joc de biliard. Datorita capacitatii mele de a ma concentra, si ambitia din mine, am inceput sa beau. Am inceput usor cu bere, direct 3 sticle. Apoi am ramas fara bani. Eram ametit si eu mai vroiam sa mai beau. Am decis sa fac un pariu cu cel mai bun jucator de acolo. O partida intre mine si el, cel care castiga plateste consumatia celuilalt pentru toata noaptea. Evident ca am stat sa ma uit cum se joaca, si am incercat sa realizez  cum functioneaza jocul. Am mai comandat o bere, si pot sa zic ca oficial, pentru mine care nu bausem atat de mnult pana atunci eram mort. Am luat tacul in mana, am inchis ochii, am inghitit in sec. Sudoarea fricii isi facea loc pe fruntea mea concentrata la joc.

Am dat prima lovitura, si am spart bilele. Au intrat 2 sparte. Norocul incepatorului a zis tipu' razand de mine. M-am uitat pe tabla, si calculam cea mai buna bila posibila ( era faptul ca eram la mate-info si cautam algoritmul cel mai bun de golire a mesei, ceva de genul problema calului pe tabla de sah  sau damele ), si imediat mi-am dat drumu. Pot spune ca fara sa mint, am inchis masa. Totul a mers perfect, si am castigat. Tipu' s-a recunoscut invins, si m-a felicitat si mi-a platit toata consumatia. Ce a urmat dupa acele patru beri? Votca, tequilla, gin, vin, iar votca, si apoi absint. Stiu doar ca am ajuns la usa curtii mele intins pe jos. M-am ridicat si nu stiu cum am ajuns acasa. Am vomitat in curte, tot ce aveam in mine. M-am gandit ca daca iau un paracetamol nu o sa ma doara capul.

Dimineata nu va zic cum eram, distrus, pulsul inimii 160, nu ma puteam ridica pentru ca totul se invartea in jurul meu. Dar cu toata bautura bagata in mine, durerea era acolo, era reala, era prea dureroasa sa o pot controla. Lacrimi izbucneau doar gandindu-ma la ea. Devenisem o lamaie, acru, rece, inchis, intr-un intuneric friguros, prea rece pentru orice creatura sa supravietuiasca, un mediu care ma obliga sa ma adaptez intunericului ce ma inconjura. Viata fara Nicole, era moarte, era doar intuneric. Nu vedeam nimic altceva, decat durere si intuneric. Lacrimi si durere. Asta pana cand dupa cateva zile de betii, telefonul imi suna. Eram prea beat ca sa observ cine este, dar am raspuns, si pe un ton de om distrus, am zis.."Aloo ?"

De la capatul firului imi raspunde o voce suava, si dulce "Esti bine?"......

Va urma.....