Apus de soare

La varsta aceea asa de tanara, traiam visul american. Multi ma invidiau, si sincer aveau si pentru ce. Aveam un apartament unde stateam, la nasa mea, o aveam in grija mea, aveam servici, aveam si prietena. Si ce mai prietena, Nicole, o raritate a naturii. Un dar al Divinitati, mie. Naturaletea ei, simplitatea ei o faceau sa fie cea mai senzuala si sexy fata cu care am stat. Apartamentul era in centrul orasului, pe A.I. Cuza, si eram ca si buricul pamantului. Eram asa de fericit, si de bine alaturi de ea, si ea era la fel. Timpul trecuse, iar relatia noastra evoluase enorm de mult. Ajunsesem sa ne cunoastem dupa priviri. Dusesem totul la un punct de cunoastere dincolo de cuvinte. Ne simteam inimile amandoi, stiam ce sa facem, cand unul era trist. Era o relatie cu totul si cu totul speciala. Eram bolnav, eram in concediu medical, si aveam plamani raciti, pneumonie. Doctorul mi-a recomandat sa stau in pat cel putin o saptamana, si sa nu fac nimic. Am zis ca, cu sanatatea nu e de glumit, si m-am supus. In acest timp, Nicole venea pe la mine prin apartament, ii facea placere sa ma ingrijeasca, sa stea cu mine in pat, sa ne sarutam, sa ne mangaiem, sa ne tinem in brate. Ea fugea de la scoala, si venea la mine, chiar chiulea de la ultimele 2 ore, ca sa petreaca cat mai mult timp cu mine. Si cand te gandesti, ca ea avea numai 10 pe linie si nici o absenta nemotivata cand am cunoscut-o. Ma iubesc mult, si eu la fel. Dar dupa 3 zile de stat, in casa, o simteam ca inauntrul ei nu era fericita. Am deschis subiectul direct, uitandu-ma la ea : "ce ai? te simt, e ceva in neregula, ce s-a intamplat?". A bufnit-o rasu, si lasand capul in jos, imi zice ca nu poate sa-mi ascunda nimic. Isi ridica privirea cu ochii ei absolut minunati si sclipitori, si mi spune ca nu vrea sa ma supere, dar s-a saturat sa stea doar in casa cu mine. Ca eu nu sunt asa, ca eu sunt altfel, ca eu sunt spontan, energic, ca ies pe afara, ca nu stau mai mult de 6 ore in pat. Am tras aer in piept, si oftez. Iau un termomentru si mi l pun la sub-brat. Incercam sa-i arat motivul pentru care sunt obligat sa stau in casa. Aveam 38.5 temperatura. Copila cum era, a facut un botic de fetita suparata. Pusalata cum ii ziceam. Am strans-o in brate, si cu toate ca imi era foarte rau, am strans din dinti si i-am zis, asteapta aici. Am baut repede o cafea facuta pe fuga, si mi-am cautat rucsacu. Am pus in el o patura, am pus niste iaurturi Danone, pate Bugeci, niste paini, unt, dulceata, si niste inghetate din frigider. Am luat si o sticla de apa, si de suc, si le-am indesat in rucsacu meu. M-am dus la baie, mi-am dat cu apa rece pe fata, si m-am palmuit. Imi ziceam, revino-ti poti sa infrangi febra, poti sa o faci. Am luat un tador preventiv, si m-am imbracat. In tot acest timp ea asculta melodia de sus. Statea ca intr-un culcus in patul meu, uitandu-se la poze cu noi doi impreuna. Eram pregatit aveam rucsacu in spinare, si ardeam si la propriu si la figurat. Am intrat in camera mea, si am zis, ce stai? Tu nu esti persoana care sa stea locului, incalta-te mergem in roadtrip.

Nu aveti idee cat de fericita a putut sa fie. A zambit, si a sarit pe mine si m-a luat in brate. M-a intrebat unde mergem? I-am raspuns, ca nu stiu, vom iesi afara, si acolo unde inima imi va dicta vom merge. Nu stiam unde sa mergem, stiam doar ca trebuie sa o fac pe ea sa fie fericita. Am incuiat usa, si am iesit. Nu va zic durerea de cap, care am inceput sa o resimt. Cred ca aveam tensiunea prea mare, iar respiratia mea era ingreunata. Cu toate astea, am inchis ochii, si mi-am ascultat inima. Era ora 5. Soarele statea sa apuna, peste o ora si mai mult de jumatate. Imediat mi-am dat seama unde sa mergem. Am luat-o de mana, si am inceput sa mergem pe jos. Si am mers, vorbeam, imi povestea ce a facut pe la scoala, cum a fost nu stiu unde, sau ce parere avea prietena x sau y despre relatia care o avea cu mine. In timp ce o ascultam, si dadeam de inteles ca o ascult, ma rugam in gandu meu sa nu ma vada sefa mea. Am luat pe Calea Bucuresti, spre Lapus. A fost probabil una dintre cele mai lungi plimbari ale ei. Am ajuns pe la Electroputere, si am intors capu spre stanga, era ceva ce ma chema. Am mers mai inainte, aproape de Han, si am gasit o poteca mica, ce cobora in jos. Am ajuns pe o straduta si imediat la o casa in constructie. Am trecut de ea, si m-am aprovizionat cu mere, caci erau meri, si ciresi. M-am suit si am cules cateva mere si cirese bune. Am mers mai apoi printr-un lan de fanete de iarba mare ridicata. Ea nu vedea mai nimic, chiar ii era frica sa nu fie serpi pe jos. Mi-am pus rucsacu in fata agatat, si am luat-o pe ea in spinare. Am carat-o pana sus, pana am ajuns aproape de o padurice. Am pus jos rucsacu, si razand, o intreb, "vrei sa vezi unde am ajuns". Ea curioasa cu spatele la un tablou mirific, imi spune da. O intorc si cand se uita vede panorama orasului Craiova. Soarele era in dreapta ei, conferind niste culori unui peisaj superb. O dau jos si ramane incremenita. Se uita la cer, care era un albastru amestecat cu nuante portocalii ce anunta, apusul soarelui. Aranjez patura si o intind, si pun si paine sucul, apa, untul, iaurtul, si o trag in jos. Cade in bratele mele, stand pe pieptul meu cu capul, si ii faceam sandwich-uri sa papam. A fost un moment atat de linistitor, departe de galagia din oras, departe de orice injuraturi si stres. Eram noi doi, la un picnic spontan, undeva pe un deal, vazand panorama orasului. Incepusem sa am frisoane, semn ca febra imi crestea. Nu i-am zis nimic, pentru ca daca i-as fi zis ca imi e rau, sunt sigur ca ar fi dorit sa plece, si sa se simta vinovata. Am baut multa apa, ca sa incep sa transpir, sa mi scada febra. A mers, si totul era ok. Am prins momentul cand, luminile din oras se aprindeau.Incepand din Centru, lumini in cercuri se aprindeau rand pe rand. Era ca si cum o picatura de lumina a picat in centrul orasului, aprinzandu-le pe celalalte. Un sarut era bine venit, si mai mult de atat, am strans-o bine in brate, aratandu-i ei cat de mult o iubesc.

Ma jucam cu un fir de iarba, prin parul ei, gadilind-o pe gat, incet si usor. S-a ridicat, aparent suparata de micul meu joc, si m-a impins in pamant. S-a suit peste mine, si s-a aplecat la urechea mea : "Iti multumesc, din suflet ca te-am intalnit, te iubesc enorm de mult". Cuvinte sincere, nu am auzit in viata mea, cum le-am auzit din gura ei. A inceput sa ma sarute, si eu pe ea. Imi mangaia punctele mele, incercand sa ma aprinda, precum masina. Ma incerca, si apoi se oprea cateva secunde, dupa iarasi, incerca si apoi se oprea, pana cand m-a aprins. Uitasem de tot, febra, stare naspa, plamani bolnavi. Tot ce stiam era ea, in bratele mele, si apusul de soare, spectacolul de lumini, nu puteam sa las acest moment fara sa-i ofer ei, un moment romantic, si placut. I-am dat jos tricoul alb subtire, si am inceput sa o sarut. Pe gat, apoi pe sutien, in dreptul sanilor. Am scapat si de sutien, si apoi de pantaloni. Recunosc m-am grabit cu dezbracarea dar nu m-am grabit cu preludiul oferit ei. Am trecut acum, pe mangaiere mai mult. Pe afectiune si pe atentia cuvenita ei, chiar mai mult. Se simtea speciala, in bratele mele. Mangaierile si saruturile dulci isi faceau efectul, umezind-o. Doamne cat de perfecta era. Cat de mult o iubeam, si cate as fi facut pentru ea. Chiar mi-as fi dat viata pentru ea, atat de mult am putut sa o iubesc. Mi-am dat jos hainele, si in starea de dorinta acuta, in care eram amandoi, am inceput sa facem dragoste. A fost un moment intens, si sublim, dar si magic. Am prins soarele apunand, luminile orasului aprinzandu-se, si cu toate astea, admiram stelele deasupra noastra. Puteam sa gemam, sa urlam de placere, caci nu ne auzea nimeni. Noaptea aceea, petrecuta sub un clar de luna plina, cu un cer plin de stele, si un oras luminat in fata noastra, nu am sa o uit in viata mea. Cred ca nici ea, a fost ceva special pentru ea. A fost unul dintre cele mai romantice momente avute cu mine. Stateam despuiati, in bratele mele, la pieptul meu, incalzindu-i sanii, sarutand-o pe gat, facand un afterplay, binevenit. Dragostea, pentru mine nu are margini. Iar cunvintele ca sa demonstrez sunt o groaza, dar multi, prea putini, au fapte care sa ateste dovada lor de dragoste. Pe langa cuvinte, faptele erau de partea mea.... Insa nimic, nu prevestea cum avea sa se sfarseasca aceasta relatie fermecata, venita ca din povesti.... [ ... ]