Documetar despre nota 5

Deci mi se pare genial documentarul, unul sincer, sunt in culmea fericiri cand iau nota 5, ma bucur enorm, stiind ca nu am dat pe la facultate si nici nu am invatat, imi place sa speculez piata notei, daca ciupesc 5 e super ok, cand mai iau un 6, 7, sau chiar 10 .. atunci e minune.. e mare lucru :P

Accidentul si cainele

Mda, aseara, m am intalnit cu un foarte bun prieten de al meu, pe care nu l am mai vazut de mult timp, care tocmai ce a primit o bicicleta de ziua lui ( adoooooor biclele, sa ma plimb cu ele, chiar sunt pasionat de ele ). Evident, din bun simt, mi a oferit o si mie. Cand m am suit pe ea, wow, mi am adus aminte de perioada handicapata cand ma plimbam cu bicla mea, si aveam o groaza de accidente. Am inceput sa ma plimb cu ea, si fara sa mi dau seama, deja incercam sa merg pe o roata cu ea. Am inceput sa ma plimb, am fost repede pana la cimitiru Ungureni si inapoi, intr o viteza care mi a facut sa mi creasca adrenalina. El, prietenu meu, presimtea ca ceva avea sa se intample, si cand m am intors, mi a zis, "bah cretzi ai grija sa nu cazi cu ea...", eu handi, ce ai bah cum sa cad eu cu ea. Si asa am inceput sa merg, mai tare, sa pedalez si mai rau, si sa schimb vitezele, care apropo, sunt bestiale modul in care se schimba vitezele, I love Shimanooooooo, si m am trezit pe ultima viteza, pedaland ca un hamster, apucat de o frenezie de adrenalina, cat mai tare, cat mai repede ( ca deh daca sunt handi si nu mi potolesc setea de viteza ), drumul era liber, era noapte, era cam 12 noaptea asa, si tocmai intr o curba, am pedalat si mai tare, sa fac slalom printre marcajele de jos de te obliga sa incetinesti viteza, hopurile acelea, si tocmai intr o fractiune de secunda, un caine kamikaze sinucigas, imi sare dintr un tufis pe dreapta, exact intre roata si piciorul meu de pe pedala. Am pus frana brusca, pe ambele roti, m am lasat pe dreapta, am intrat pe contrasens, am pus picioru drept in fata, sa cada bicla pe piciorul meu, ca sa nu se zgarie sau ceva, si am cazut, ingrozitor de rau pe partea dreapta, taxiul din fata mea, punand frana brusca, oprindu se foarteee aproape de capul meu intins pe jos. Cainele, asta daca va intrebati daca a patit ceva, s a ridicat afurisitu, parca ofticat ca tentativa lui de sinucidere a dat gres, si a fugit intr o curte.Eu, stateam intins pe strada, resimteam socul lovituri, izbiri de un asfalt incredibil de tare. Intr un fel, ironic, era nostalgic, sa fac accident, sa pup iar asfaltul, mi era dor, ce mi pare rau e ca a fost cu bicicleta altcuiva, si i am stricat pedala. Azi trebuie sa ma duc sa i o platesc, si pe langa pedala asta, mi am facut eu mie paguba. Cotul ma doare ingrozitor, se umflase rau de tot aseara, rotula un pic deplasata, si soldul, pe partea dreapta ma doare rau de tot. Destul de nasol si faptul ca mi am rupt telefonul in 2. Si culmea, inca mai merge, este telefon cu clapeta, si s a rupt in doua, ecran detasabil ce stiti voi, ma puteti suna, da nu pot sa vbesc sau sa ma auziti :)) mi a zburat microfonu !. E o nimica toata, o paguba de 8 milioane, da i in puii mei, dusi pe apa sambetei, ce tineam la telefonul asta, era faptu ca era primu meu telefon luat din salariul meu. Per total, sper sa mi treaca durerea de oase cat mai repede, ca trebuie sa merg la munte, si tre sa fiu in stare sa il urc, nu am chef sa raman in urma, pana atunci, ciao... si aveti grija la caini, noaptea ... asteapta prin tufisuri, drogandu se cu iarba matzei, asteptand fraieru potrivit caruia sa i sara in fata, in roata, el kamikaze sinucigando esuando!






Rein-Fallen

Nebuloasa minti mele

Iata ma ajuns in luna mai. Cu ce am ajuns, hmm, cu multe. Am pe capul meu o groaza de lucruri de facut. Si nu prea imi gasesc timp, sau nu ca nu mi gasesc timp, dar... uff.. mi e si lene. In primul rand, serviciul, clar, trebuie sa rezolv proiectele de aici, am un proiect mare si tare si alte cateva pe alaturi de rezolvat. In al doilea rand, am facultatea si implicit fiind in ultimul an, am de luat restantele si examenele, si sa intru in licenta, si apoi trebuie sa ma ocup de licenta. Pe langa asta, alte cateva proiecte de facut in particular ( atestate la cei de clasa a 12, trebuie sa vina sezonul :)) ). Si pe langa asta, talman balmes, ceva care cu adevarat imi doresc din toata inima, plec la munte in week end ul acesta. Yep, ma duc la munte cu cortul. Este o excursie, care am nevoie de ea, ca sa zicem de o gura de aer, mai ales prin cate am trecut in cel putin, ultimele 3 saptamani, va zic sincer, o luna aprilie nebuna nebuna nebuna de tot. Intensa, plina cu ups and downs. De data asta, ma duc pe Cozia, exact acolo unde am si dorit sa ajung, la releu, sus pe varful muntelui, pacat totusi, as fi vrut sa vina cineva, inca mai sper sa vina, pentru ca daca ar fi venit, astfel as fi reusit sa ma bucur din toata inima de toata excursia aceasta. Hmm, poate va puneti intrebari cine e, well, nu pot sa zic asta deocamdata ;), dar... ma face sa ma simt bine :D.

Asta asa, ca un fel de "Ce am facut in ultimele zile", pot sa adaug faptul ca am vazut piesa de teatru "Omul din la Mancha" cu Tudor Gheorghe, vreau sa zic ca omul este genial, este bestial. Mi a placut enorm de mult si de Dulcinea, si de toti actori, o piesa plina de actiune. Partea frumoasa a fost, dupa piesa, cand sa zicem doi oameni, ce se tineau de mana, ieseau din sala, toti oameni erau stransi la intrare afara, adapostindu se de o ploaie ce curgea, parca venita odata cu un cutremur. O racoare imensa, un frig, o imbratisare calduroasa incepea sa isi faca loc in acel moment. Strada fiind inchisa, pe jos era baltoaca, aproape ca un mic rau ce incerca sa se ridice la suprafata. Batai de inima, ochi plini de dorinta de a se juca in apa, de a se balaci in apa rece. O apuca de mana, merge cu ea in ploaie, si asemeni parca filmelor indiene, se uita in ochi ei, si simte cum inima ii bate, ii simte si ei inima, o apuca cu mainile de gat, simtindu i pulsul, si tocmai in acel moment, in care toti stropi faceau hora uniri pe fruntile celor doi, tocmai atunci, buzele celor doi se intalnesc, aducand aceasta povestire la momentul culminant. Sarutul acela, pe o ploaie placuta, un zambet si o fuga spre statie de autobuz, pentru a lua un taxi. O despartire, si o plimbare prin ploaie a tanarului acesta. De foarte mult timp, nu a mai avut ocazia plimbari prin ploaie, pentru a si racori mintea. Minte ocupata cu ganduri, si probleme. Pana la urma, a lasat totul in voia sortii, nu si mai doreste controlul asupra oricarui lucru, vrea pace si liniste, oare, sa fi gasit ceea ce cauta?

Duminica a urmat o iesire prin oras, intr un loc, numit Chitare, mai multi oameni, o gramada chiar, iata i din nou acolo, ei doi, oriunde se aude un ritm de melodie, picioarele lui incep sa danseze, inima ii salta, il bucura muzica, il face sa se simta bine, a avut ocazia de a fi prin preajma si un copil, iubeste muuuult copii, il ia se joaca cu el, de cand nu a mai avut placerea de a se juca cu un copil, il face avionul, danseaza cu el, si iata o imagine a ceea ce nu se astepta sa vada, si nici nu i vine sa creada ca ceva se petrece in interior, el, ea, si copilul langa el, o imagine placuta, ce incepe sa i domoleasca mintea, sa lase absolut totul, si sa traiasca din plin acel moment plin de fericire. Luni, luna incepea tot parcursul noptii, afisand o semiluna foarte placuta, luminata puternic. Stele de langa ea, parca se adunau ca si cum, romantismul se intensifica in inima baiatului. Mergea pe strada, sa se intalneasca cu ea. Ganduri si intrebari, ratiunea si inima, din nou in joc. Ajung intr un parculet, unde copii vin sa se joace. Parca era destinat pentru el, leagane, ochii incep sa i sclipeasca, o mica fantanita si o micuta plimbare pana la ea, atat au fost necesare de a declansa ceva in interiorul sau. Ea se aseaza, pe marginea bazinului, el, ca un copil tembel, si handibel, se aseaza pe spate cu capul in poala ei. Ii face o mare placere sa i priveasca ochii, sa i priveasca genele, sa i priveasca zambetul, este ceva anume care il schimba in interior, sau mai bine zis il calmeaza, nu trebuie sa zica nimic, e ceva anume care il determina sa se piarda in momentul in care se uita la ea. E ceva ce il atrage, si ramane nedumerit, uitandu se pierdut in ochii ei frumosi, ce sclipesc incredibil la lumina lunii..... Isi lasa mainile ei, sa zburde prin parul lui, jucandu se intr o placere pentru amandoi cu carliontii lui. Ceva e sigur, vrea sa o faca fericita, asta cel putin isi doreste si nu vrea sa greseasca cu nimic.....





Nicu Alifantis - Balada Blondelor Iubiri

Shoot me, I'm a fool

Intuneric, noapte profunda, si in plina tacere. Totul se oprise in acel moment, era in bratele ei, isi tragea ultima suflare. Lacrimi fierbinti, cadeau in abundenta din ochii ei, pe fruntea lui. Nimeni numai scotea un sunet, toti in jurul lor stateau si se uitau nedumeriti. Salvarea fusese chemata. El era acolo, jos, in propria lui balta de sange, insa in bratele persoanei pe care o iubeste. Lacrimi de durere, si urlete, racnetele fetei care il indemnau sa traiasca, sa nu o paraseasca, sa nu o lase singura, mai ales acum. Un politist isi face aparitia. Nedumerit pune intrebari prin multime, printre martori oculari. Se pare ca ei doi mergeau linistiti pe strada, ea de bratul lui, cu capul pe umarul sau, mergeau spre casa cand, deodata, mai multi au venit cu un pistol si cu o sabie, probabil beti, au incercat sa o violeze, si sa i jefuiasca. Luptand pentru viata ei, se zbatea, insa o palma a facut ca el sa arda de furie, sa si dea drumul la tot ce era inauntrul sau, chiar daca el era un tip calm. Sa ridicat, eliberandu se din stransoarea care o avea, si a sarut pe cel care a agresat o. Atunci a inceput macelul cum s ar zice, a facut totul numai pentru ea, sa o apere, sa nu pateasca nimic. Sa batut cu ei, chiar daca nu avea o sansa, impuscat, taiat cu sabie, batut mar, a reusit sa o salveze, pana a chemat cineva politia. Era cazut pe jos, ea, a sarit la gatul lui, sa il tina, plangand. Se vede acum durerea ei, se vede cat sufera, si cat de rau ii pare. Dar te poti lupta cu dragostea? Daca el o iubeste asa de mult incat si ar da viata fara sa stea pe ganduri, mai exista dragoste pe acest pamant asa de puternica? Incat sa te indemne la sacrificiu? Cati poti spune ca iubesc in asa fel? El, nu a stat pe ganduri, si a salvat persoana pe care o iubeste din toata inima lui, mai presus decat viata lui insasi. Asta e o dovada pentru ea, ca a fost iubita din toata inima. Acum s a ivit ocazia sa si demonstreze dragostea pentru ea. Ea ii simte inima cum bate, el se uita in ochii ei, incearca sa i zica ceva. Scaldat in propria lui balta de sange, luptandu se pentru ultimele sale cuvinte, incearca sa rosteasca ceva, nu se intelege. Cu un ultim efort, isi ridica mana, si o pune dupa gatul ei, o trage ushor cu urechea ei spre buzele lui. Iata ca acum mesajul este inteles, trage aer in piept, adanc, si ii spune :" Te am iubit enorm de mult, te iubesc acum mai mult, si te voi iubi si dincolo de moarte.......fi fericita". Isi lasa capu mai moale, ritmul inimi incepe sa fie slab, bate din ce in ce mai incet. Ea plange si mai rau, si tipa catre el sa reziste, iata vine si ambulanta, culorile intense ale ambulantei, modifica aspectul cladirilor din jurul lor. Vin paramedicii, rapizi, si incepe resuscitarea, pulsul lui este din ce in ce mai slab, mult mai slab. Intr un final, intorcand capu catre ea, intinzand mana catre ea, o apuca de mana si o tine strans. O lacrima isi face aparitia pe obrazul lui, semn de tristete ca o paraseste, simtea momentul apropiindu se, momentul despartirii. In timp ce medicii incercau sa il mentina pe linia de plutire, isi da ultima suflare, zicandu i " Te voi iubi mereu.....". Mana lui devine moale, capul este lasat pe jos, medici se lupta cu inima lui dar degeaba. A avut puterea sa lupte pentru viata ei, insa a fost slabit de viata si ranit enorm de mult, nu a mai avut forta de mai rezista. Un fulger puternic, un trasnet, pe cerul intunecat fara nici o stea, un cer neluminat, de nimic, nici de luna macar. Stropi de ploaie, si un alt fulger. Lumea incepe sa se adaposteasca, medici intra in ambulanta pentru a lua targa, si a lua cadavru neinsufletit al tanarului indragostit. In plina ploaie, ce incepea sa devina grea, si multa, ea il tinea in brate, nu vroia sa i dea lacrimile. Nu vroia sa il paraseasca, durerea ei era prea mare, pentru ca nu reusise niciodata sa i demonstreze si lui, cat de mult il iubeste. Il tine strans la piept. Daca am fi o camera acum, ne am putea imagina, ca ne ridicam deasupra capului ei, cu vizorul indreptat spre ea, si ushor ushor, ne am ridica la cer, am urmari practic ridicarea sufletului lui la cer, si am evidentia probabil, ca el, chiar si dupa moarte, nu si poate lua ochii de la ea, el o iubeste si acum, chiar si dupa moarte, dragoste inca exista si inca este puternica.......



Liquido - Shoot Me, I'm A Fool

Un an

Un an de zile, atat a trecut de cand am inceput sa scriu. Un de zile implinit astazi de blogging. Un an de zile in care am scris ce mi a venit mie in capul asta al meu cret. Un an de zile pline de intamplari, un an de zile pline de peripetii, pline de greutati trecute, un an.... La multi ani mie :D.

Sarbatori Fericite!

Va urez la toti, Sarbatori Fericite. Fie sa petreceti aceste sarbatori, asa cum va doriti, eu unul, daca va intrebati vreau sa plec la munte undeva, sa il petrec acolo unde ma simt eu bine, si anume la munte... anyway... Ne vedem probabil luni.

The Storm

Afara e cald, cand tocmai el iesea de la birou. Avea multe pe cap si simtea nevoia descarcarii. Simtea nevoia sa stea undeva intr un loc singur, sa priveasca de sus. Ca si cum s ar ridica deasupra tuturor problemelor si ar putea evalua situatia dintr un alt punct de vedere. Merge pe strada alinat si apasat. Are pasul greu, impovarat. Multi nu si dau seama insa el stie. Cunoaste viata asa de bine, din toate punctele de vedere. Insa multi din jurul sau, au asteptari de la el. High all the time, nu poate fii, de ar stii ei problemele lui. Inima incepe sa i bata un pic mai tare decat ca de obicei. Isi ridica privirea din pamant, spre cerul albastrul si vede, cum nori cenushii gri, fiorosi, se strangeau la est. Vedea din departare tot acest spectacol al nuantelor bacoviene. Pe ici pe colo, din departare, observa cate un fulger, si apoi numarand secundele isi dadea seama locatia furtunii. Tot ce putea intelege era ca furtuna se apropia din ce in ce mai mult. Avea totusi acest chef de nebun de a merge undeva sus, si a privi totul. Mergand pe strada, observa acest bloc inalt si mare care tocmai se construia. Nu era sigur, insa simtea ceva in interiorul lui, in stomac ceva ce il indemna sa urce scarile. Furtuna deja il ajunsese, stropi de ploaia isi fac simtita prezenta, batandu l ushor peste haina de blugi. Mai intai un strop, inca unu, si apoi o navala de picaturi de ploaie, mai intai usoara apoi torentiala. El era la usa, la bloc, cauta intrarea. Se uita in sus, si realizeaza cat trebuie sa urce, dar tocmai acolo, in acel moment cand a gasit intrarea observa o mica esarfa rosie. O culege de jos, si o duce la nas sa i miroasa parfumul. Era un miros fin, placut, nici prea puternic dar nici prea slab ca sa dispara in aer. Nu era acel parfum caruia ii placea lui enorm. Acel iz, care atunci cand il inhala prin narile lui, si isi inchidea ochii, se transpunea intr un loc linistitor, unde natura domnea, pasuni verzi alaturi de o padure verde cu un rau albastru pur si inocent, unde pe alocuri animale jucause, isi faceau aparitia in acest loc mitic, aproape pentru el, reprezentand paradisul inimii sale. Inconjurat de pui de husky care venea la picioarele lui, si il trageau intr o parte, intr un loc al acelui paradis. Se lasa condus de acei puisori, si ajunge la marginea unei prapastii, unde, acolo sedea ea. Statea si veghea asupra acelui rai, veghea si il astepta. O voce suava si gingasa, il anunta "Deci in sfarsit, ai aparut... te asteptam". Isi deschide brusc ochii, revenind la realitate, si realizeaza ca ploaia devine din ce in ce mai puternica, asemenea unei furtuni. Ceva era in neregula, ceva era acolo. Simtea ceva, era nelinistit in interiorul sau, si vroia sa i dea de cap. Ia esarfa cu el, si fuge pe scari, urcand 13 etaje, grabit. Ajungand pe acoperis, deschide usa, si pune picioru pe acoperis. Si iata, asemenea ca in paradisul lui, era acolo ea, asteptandu l. Vant puternic, batea deasupra, iar parul ei, se leganea in aer. El ramasese uimit, nu stia ce sa zica. O raza de soare scapase printre nori cei furiosi, si o lovea exact pe ea. Statea la marginea acoperisului uitandu se la oras, parca veghandu l. Nu i pasa, pentru el, ea era un inger ce veghea paradisul lui. Stia ca exista cineva care il asteapta. Se gandea la asta tot timpul. Inima ii bate puternic, isi face curaj sa faca pasi spre ea. Ploaie cu galeata. Parul lui era ud, de altfel si el era la fel. Si ei nu i pasa de acest lucru. Astepta si ea ceva, pe cineva. Oare cei doi sa se fi gasit in toata aceasta jungla? Un pas marunt, si inca unul. Glasul parca il parasise, se auzea doar sunetul picaturilor de ploaie lovind violent acoperisul. Ajunge in spatele ei, isi face curaj si reuseste sa scoata un sunet "Buna...". Ea se intoarce, nu stia sigur daca ea avea lacrimi in ochi sau doar era de la ploaie. Dar era sigur, ca zambetul de pe fata ei era adevarat, simtea ca provenea din inima ei. Si el zambea, desi nu o stia. Nu o cunostea deloc, insa zambea ca inima lui dansa de bucurie in interior. Simtea pulsul luand o razna, intinde mana sa i apuce mana ei. O atinge ushor si calm, nu se grabeste. Intre ei, picaturi de ploaie, vrea sa raceasca acest moment, insa cu nici un efect. Cei doi stiau ca e ceva. Simteau amandoi in stomacurile lor. Simteau tot acest impuls care i indemna spre ceva ce isi doreau din toata inima. El se apropie de ea, si sta in fata ei, se uita in ochii ei verzi profunzi, si nu reuseste sa intre in sufletul ei, in interior, pentru ca inevitabil, se pierde. Nu poate rezista frumusetii ochilor ei, si se pierde in ei, devine un mic copil care se pierde printr un oras asa de frumos ca si Viena. Asa se simtea, ii zambeste si ii spune "Nu stiu de ce, dar cu tine, ma simt asa de bine...". Ea isi duce mana la buzele lui, facandu i semn sa taca, shhhh, sa puna cuvintele de o parte, si sa lase momentul sa curga asemenea ploii, sa curga in voie, acolo unde vantu o trimite. Sa lase buzele sa se intalneasca sa si vorbeasca in secret, taine ale unei iubiri, necunoscute si frumoase. O saruta, chiar acolo, la inaltime, in aceea ploaie racoroasa de primvara. Chiar daca vantul batea anevoielnic si puternic, nu i pasa, chiar daca era asa de rece si taios, tot putea simti caldura buzelor ei, tot putea sa simta caldura ei. Era fericit, nu zicea nimic, iata l acum, cu o tine in brate, ca si cum ar proteja o, si cum se uita alaturi de ea, la "valea" lui, la orasul sau, la paradisul lui. Era impreuna, isi gasise jumatatea, nu conta daca pe cer erau nori, si furtuna, si fulgere si tunete, nu conta absolut nimic, tot ce era important, era ca o gasise, acolo, unde inima ii dictase sa se duca, era rasplatit pentru ca isi ascultase inima..... 

Michael Ruff -Watching like angels

Cainele si Pisica

Adiere ushoara printre iarba proaspat crescuta tocmai la inceput de vara.  O curte cat de cat mare, si o caldura ce incepea sa fie inabusitoare. Un patruped ce lenevea la umbra unui copac, un piersic. Nu avea treaba, era seful curtii, stia tot ce se misca, totul, nimeni nu misca in fata lui. Statea acum tolanit la aceasta umbra ce il racorea. Avea o limba mare scoasa, ce cerceta imprejurimile de o bucatica de apa rece. Iarba ce se misca ba dintr o parte in alta, ii mai aducea un aer racoros. Nimeni nu si permitea sa l deranjeze din aceasta siesta decat o singura fiinta, si anume Pisica. Ea statea in copac, in piersic, leganandu si coada ba dintr o parte ba in alta. Tocmai acum ii venise cheful sa cante, si cum ea nu prea avea o voce superba ( adevarul era ca aceasta matza era foarte parsiva ), se gasi sa i cante cainelui o balada. Evident ca in batjocura, nu se lasa si il tot tachina pe caine, ba ii baga coada ei stufoasa in gura, ba il mai zgaria din cand in cand. Iata ca se face ca un vant puternic s a pus sa bata. Copacu se misca puternic, iar crengile unde statea pisica, se misca rapid, iar matza cade. Unde a cazut, nu i bine, pentru coada ei. I a cazut exact in fata cainelui. Se uita la el cu ochi de caine ( de parca i ar fi iesit ) si apoi un zambet mare si larg, ce faci draga caine? Ce sa fac draguta matza, ma uit la urmatoarea mea victima, si ii zambeste si el intr un mod ironic, matzei. Iata cum incepe cursa, cainele alearga matza, prin toata curtea, fac un deranj imens, gunoi, nu conta cainele vroia asa de mult sa se razbune pe matza. Culmea, chiar daca coada ei era in joc, pisica, era parsiva, chiar asa de parsiva incat facea cainele sa si piarda concentratia, si astfel putea sa si bata joc de el. Dar a facut o greseala, a luat o pe o cale gresita, undeva intr un loc, unde era plin de oglinzi. La inceput se sperie, dar mai rau se sperie, ca ea pisica se vedea dintr o data, caine in reflexie, iar cainele in spatele ei, se vedea pisica. Intr un fel credeau ca s au inversat rolurile. Iesind intr un final din acea camera a oglinzilor, minune, cainele a devenit pisica, iar pisica a devenit caine. Care este acum parsivul cel mai mare? Cainele sau pisica?

P.S. Ascultati melodia e geniala e bestial de geniala !!!!!!


Jingle Cats and Dogs - We wish you a merry christmas

The Ride

Zi de vara afara. O caldura inabusitoare. Un verde aprins peste tot, imprejurul sau. Oameni la tricou si pantaloni scurti si in sandale sau slapi. Secete, oameni insetati, fiecare cu cate o sticluta de apa in mana. Nu era imbracat cine stie ce el, un tricou mai lung asa, avea parul mai mare, inalt si cu un blug subtire, cu niste adidasi albi. Astepta pe cineva, da intr-adevar, era nerabdator, era pentru prima data cand avea sa stea cu ea mai mult de 3 ore impreuna. Pe aceasta fata, ii picase lui la inima, se indragostise de ea. Asa ca era, cum sa zic, un visator, nu avea curaju de ai arata acest lucru, desi era sigur ca a realizat ceea ce el simte pentru ea. Poate ca si ea era constienta de iubirea ce el i o poarta, dar nu vroia sa strice nimic, nu avem de unde sa stim asta. Tot ce stim este ca la umbra unui copac, el o astepta. Cel putin masina familiei ei, sa vina sa il ia si pe el. Plecau spre Timisoara. Un intreg parcurs de la Craiova spre Timisoara. Si el avea norocu de a sta exact langa ea. Daca am putea iesi in exterior sa ne uitam la el, sa i observam inima cum bate, puternic, doar cand se gandea ca statea langa persoana de care era indragostit. Avea si vroia atatea sa i spuna, ne dam seama de acest lucru din felul in care buzele i se miscau, e prea mult spus miscau, ii tremurau, ca si cum inima ar vorbi direct insa frica ratiuni s ar interpune, reiesind acel murmur silentios. Daca ne am apropia de gura lui, am putea sa auzim slab si incet, ceea ce incerca sa zica. "Am aceste sentimente demult pentru tine, in fiecare noapte te visez, si de cate ori ma uit la luna, cand e plina, mereu chipul tau gingas alaturi de zambetul tau placut, si ochii tai dulci, imi apare". Da, insa, nu putea sa i recunoasca asta. Ii era frica, ca ar fi stricat multe. Se multumea doar cu atat, ca o sa stea cu ea, o sa fie langa ea, pentru cel putin 5 ore. Alege, ca un fraier, sa taca din gura, sa se uite pe geam, sa se lase cuprins de ganduri, contradictori, o lupta apriga intre ratiune si dragoste. Iata o ora, o ora jumate, trec din aceasta clepsidra imaginara a timpului, si pe masura ce nisipul cade linistit, anuntand trecerea timpului, mos Ene, isi face aparitia pe la genele frumoasei fete. Drumul, mai cu gropi, mai anevoios, ii dadea un ritm de leganat ushor si delicat, facand o astfel pe tanara fata, sa cada incet si ushor si treptat in bratele moshului. Intr un viraj mai lung, spre stanga, din inertie, trupul fetei se duse spre cel al lui. Iar capul, intr un mod inevitabil, a cazut pe umarul lui. Curios sa vedem din exterior toata aceasta miscare ca si cum, un dirijor ar concerta toate actiunile din exterior, pentru a conduce toata "orchestra" spre finalul mult dorit. Apropierea dintre cei doi protagonisti. Se trezeste parca, din acest sir lung de imaginatie, ganduri la care contempla uitandu se pierdut pe geam, si simte, capul ei fin si delicat pe umarul lui. Isi intoarce mai speriat, capul, crezand ca viseaza. Asa ceva sa se intample? Nici in visele lui cele mai frumoase nu i trecea. Vedem pe fata lui, cum ii pulsea inima, vena de la gat cat de puternic bate, chiar am putea sa i auzim bataile in tot acest zgomot produs de motorul masini. Si cu toate acestea, el isi da seama ca ea nu sta bine, se misca atat de ushor si delicat cu ea, ca si cum ar avea in mana cea mai importanta comoara din viata lui, ceva mai pretios decat viata lui insasi. Se misca in asa fel incat sa i suporte capul ei, pe pieptul lui. Nu a facut o pentru ca vroia, a facut o mai mult pentru ea, pentru comfortul ei, chiar daca asta insemna ca el sa stea intr o pozitie stanjenitoare, si dupa ceva timp, insuportabila. Dar era fericit, accepta aceasta durere a amortelii, pentru comfortul ei. Cum nisipul cade, incet dar sigur, si timpul trece peste cei doi, mosul Ene isi face aparitia si pe la geana lui. Soptindu i o poveste cel induce intr o stare de visare, fortandu l practic sa paraseasca taramul realitatii, intra in cel al viselor, acolo unde, ca sa putem vedea ceea ce visa, trebuie si noi sa intram in starea aceea de relaxare a minti si sa patrundem in mintea lui, in subconstientul sau. Si chiar asta facem, intram usor, fara sa producem nici cel mai mic sunet, si iata ca in vis, el alearga dupa ea, insa nu putea sa o ajunga. Era cam incetosat, ii vedem disperarea si durerea, neajungerii iubirii sale, il vedem cum lupta si cum nu se lasa doborat de acest fapt si continua sa o urmareasca, in speranta ca o sa o ajunga. Nu ne putem abtine, si vrem sa il ajutam, si ne dorim sa il ajutam, astfel ca, intr un mod oarecum "accidental", punem piedica fetei. Iata ca a ajuns o, iata i acum, ceata dispare, soarele rasare pe un cer albastrul pur si inocent. El o ia de mana si o apuca, si o ridica in picioare. Sta aproape de ea, si ea de el. Se uita ochi in ochi. Citim faptul ca doreste sa i recunoasca iubirea. Isi face curaj si auzim cuvintele magice spuse chiar de el. "Am acest sentiment de dragoste pentru tine, inca de cand te am vazut, inima mea a cazut intr un put adanc, si te tot striga, te tot cheama sa vi sa o ridici, sa o iei in mainile tale, si sa ai grija de ea, asa cum si ea ar vrea sa aiba grija de tine. Inima mea te iubeste profund, si isi doreste sa fie langa tine tot timpul, eu imi doresc sa fiu langa tine tot timpul". Un moment tandru si induiosetor, intre cei doi, vedem alaturi in dreapta un rau, ce aducea o mireasma placuta de primavara. Dar stai, ce e asta? Ne miram caci iata, pe chipul fetei, vedem o lacrima, si inca una, a zis ceva de a ranit o ? Nu, sunt lacrimile fericirii, ce cad la auzul acelor cuvinte, si dupa ceva timp, foarte scurt, sarutul lor, se fructifica. Ii vedem practic fericiti, ca doi indragostiti. 

Ne intoarcem brusc, in taramul realitatii, unde o groapa ceva mai adanca ne trezeste atat pe noi cat si pe protagonisti nostri. Ii vedem pe amandoi acolo pe bancheta din spate, ea rezemata pe pieptul lui, si el cu capu pe capu ei. Se trezesc amandoi de odata, se trezesc cu privirile unul spre altul, si ce putem observa? Se uita adanc unul in ochii celuilalt, ca si cum amandoi ar fi avut acelasi vis, ar fi trait acelas vis, si aceasi stare, vedem pe chipul fetei o lacrima, cum curge, putem vedea si surprinderea si mirarea de pe chipul lui. Este nedumerit ce s a intamplat? Ne oprim pentru un moment, chiar si clepsidra timpului se opreste, inima lui bate pe loc, chiar si a noastra. Va intrebati de ce? Iata, ea il saruta pe el, si ii spune multumesc. Lacrima ce cadea din ochiul drept al fetei, nimerea acum si obrazul lui, putea sa i simta caldura si sinceritatea acelei lacrimi. Ce se intamplase? In tot acest timp in care atat ei cat si noi am fost purtati in taramul viselor? Oare, au reusit cumva, inimile celor doi sa se conecteze? Probabil, si daca da, atunci suntem fericiti, pentru ca iubirea aceasta ascunsa, si a gasit intr un final, un pod de trecere spre taramul realitati.

Ronan Keating - When you say nothing at all

Full Moon

Avea multe pe cap, si multe intrebari fara raspuns, nu stia bine care sta situatia insa, era bine. Se simtea bine acolo unde era. Un moment de pauza si isi aduce aminte ziua care tocmai se stingea cate un pic. Un inceput de dimineata, pasarele care canta ca si cum un cor armonios l ar trezi. Glasul lor, il trezeau incet incet, iar in momentul in care a iesit in curtea lui, a facut cunostiinta cu adierea ushoara a primaverii. Nu putea sa nu observe copacii infloriti, un verde cu un alb, si parca incet incet cate o albina pe ici colo.O intalnire cu o amica, si cateva momente de stat pe o banca, in bataia soarelui, prevestea faptul ca aceasta zi o sa fie o zi minunata. Soarele inca era pe cer in momentul cand au ajuns in parc. El si cu mai multi prieteni, se simtea bine, se lasa cuprins de tot ce il inconjura, toata energia aceea pozitiva, ii intra prin fiecare fir de par al sau. Printre frunzele copacilor, ceva ii atragea atentia, un roshu intens, conglomerat intr un singur punct. Realiza, ca este Soarele care apune, si isi spune la revedere. Un cerc imens, alaturi de un cer rosiatic. Nuante calde presarete de culori reci pastelate. Roaseata norilor cu albastrul cerului isi dadeau intalnire. Era timpul, pentru despartirea de parc, si de o alta intalnire cu o amica. Ceva in interiorul lui batea tare. Era agitata, inima lui era influentata de ceva, insa ochii lui nu putea vedea ce era. In drum spre un pub, printre blocuri, ceva i a atras atentia. Se uita in sus, cerul era senin, dar luminos. Ce anume putea sa lumineze asa puternic cerul pe timp de noapte. Lasand u si capu in jos, vede luna. Ramane stana, era vrajit de puterea ei mistica, o luna plina, galbena intensa, ar fi vrut sa o ia in brate, sa i acorde acel sarut la luna plina. Insa mintea si cu ratiunea nu vroia sa dea nimic gres. Tot ce face este sa o tina in brate pentru cateva clipe, abtinandu se sa nu sarute gatul ei, ushor dezvelit de catre o bluza alba. Nu avea stare, se afla in local, insa nu avea stare, ceva in stomac nu il lasa, il macina, impuls dupa impuls, nu se mai putea abtine. Isi intinde mana, apucand gatul ei , si o trage spre el, sarutandu i buzele. Mai intai un sarut ushor, si fin, si apoi mai mult. Gatul, nu scapase nici el, intensificand totul, pulsatiile, si buzele fierbinti. Ceva ce amandoi probabil simteau, placere....A inceput ziua, alaturi de prieteni, si a terminat o tinand o de mana.

Fir ar....

Ok, sa clarificam ceva, nu prea sunt intr o stare emotionala foarte bine. Mda... multi care s ar uita la mine ar zice ca sunt la pamant. De ce... te intrebi de ce? Ce zici de asta... hmm, tocmai am fost insomniac, nu am putut sa dorm, si am avut o stare super naspa de la un cacat de antibiotic care .. .te deprima in mare parte a timpului. Poate si faptu ca am stat inchis in casa timp de o saptamana si nu m am mai intalnit cu nimeni. Yeah, right, so... last night, am avut o portie buna de Scrubs, nu stiu ce m a apucat, dar am inceput sa ma uit de la inceput, si cu toate ca adoooor Scrubs, m a facut sa ma simt naspa. De ce.. well... i dunno, poate ca mi doream sa am pe cineva langa mine care sa stea intins in pat cu mine, sa o tin in bratele mele, si sa ne uitam la serial. Nu ca nu m as gandi la cineva, o da... ma gandesc, dar problema, a da problema, intotdeauna exista o problema, sunt prea... ( ma ascultati o da.. this is great !!! :D ) PROST. Am adormit la 10 dimineata astazi, si tot nu am reusit... hmm... sa dorm, decat o ora, yeeeeey. Faza trista e ca m am imaginat langa aceasta persoana, si tot ce am putut sa retin, au fost ochii ei, si faptu ca o tineam in brate ca pe ceva ce nu i as fi dat drumu. Offf, ce pot sa faca antibioticele mai evoluate si o noapte de nesomn din om. Te deregleaza, te da peste cap, si sincer sunt asa de ofticat pe mine, incat daca as incepe sa mi fac o autocritica, oh boy, m as uri pentru toata viata mea, si sincer in momentu de fata, nu cred ca mi ar pasa. Tot sunt obisnuit sa o dau in bara over and over and over and over again. What am I ? Tipu de da cu capu de bara all the time, says the crowd. A da... uitasem pentru un moment....Thanks for reminding me. Si pana la urma de ce sunt asa? Pentru ca sunt un las, sau nu.. nu sunt, poate ca ma gandesc mereu la persoanele de langa mine, si .. ma gandesc absolut deloc la mine, si ma las uitarii ( poate de aia sunt obisnuit sa fiu lasat uitarii ..... cuz i m doing it to myself too ). God, i m such an idiot, sunt bagat in atatea proiecte, mi am varat capu ca PROSTUUUU, in multe, uff si pe langa astea, am o groaza de probleme pe cap, si habar nu aveti prin cate trec. To hell with it, like anybody cares. De parca m as astepta, la ceva de genul, sa vina cineva sa mi zica "Care e problema simpaticul meu prieten cretz cu probleme pe moment emotionale ? Ce nu poti sa ti exteriorizezi ca lumea emotiile well guess what, go to a SHRINK! ". Si cred ca ar avea dreptate, who the hell wants to hear my problems, maybe because everybody wants me to be happy, high all the time, going with the flow, guess what, m am ingrasat, nici macar valul nu ma mai poate misca, I M STUCK! Probabil ca ar fi timpu sa strig pentru ajutor, but.... asta e viata nu? Ai uitat, sunt prea prost sa zic asa ceva, asa ca... de abia astept sa ies din casa asta handicapata, sa ma pot plimba, sa reusesc acel lucru care no one ever does ( cu cateva exceptii ), sa ma ascult pe mine. O da people, i m crazy la propriu m au scapat de la spitalul 9. Can you imagine this? Going for a walk, imaginandu mi ca sunt clonat, imi imaginez o alta proiectie a mea, si mi imaginezi ca aceasta proiecte chiar imi asculta toate probleme, nu mid a sfaturi, nu mi zice ce trebuie sa fac, doar ASCULTA. Cateodata chiar am impresia ca mi fac proiectia imaginara sa caste. Bun, si ce fac acu, ma plang de problemele mele.... in blog? Maybe... maybe not, poate ca este aceasta singura problema, ca ma gandesc la ea. God, de ce.... are ochii aceia? Ce e cu ea? What the hell ??!?!?!! What the bloody hell?!?!?!?! Am I starting to fall in love. For the love of Jesus, I hope.... nu stiu, poate.... Tot ma gandesc ca ar trebui sa ma duc direct la ea ( chiar si cand e in baie ) sa ma duc sa i dau cateva palme, si apoi sa o iau cu mainile sa o tin de cap si sa ma uit in that sweet eyes of her sa i zic, shut the hell up, and kiss her. Hey, nu toti sunt asa, at least ma gandesc si recunosc acum, ca sunt las, si damn it, i really want to .. .taste her lips. Guess what, I'm not Superman. Recunosc e ok? Nu le pot face pe toate, I'm full of crap, prea optimistic, e prea putin spus, frate parca visez in fiecare moment, la diferite momente, stupid of me. De ce mi e ushor cu alte fete, sa le sarut dar cu tine nu? Care e problema ta, ce ai tu asa de special de nu ... pot? To hell with it.... Damn it...ma bag in pat, unde mi iau o perna, langa mine, si ma uit la Scrubs urmatoarele sezoane.... Ador melodia asta Lazlo Bane-Superman.

Cristalul....

E in camera lui, sta intins pe o parte, problema lui cu plamani nu i permite sa doarma pe spate. Se vede ca are probleme, transpira ingrozitor de rau, desi caldura in aceasta camera, unde ferestrele sunt acoperite, iar razele soarelui nu intra deloc. Durere de cap imensa, probabil o reactie adversa la un antibiotic pe care il incearca. Greturi si ameteli, este asa de ametit, incat a cazut pur si simplu in pat, doborat practic pe campul de lupta. Desi trupul sau, are dificultati in a ramane constient, mintea lui, se gandeste la ceva cu totul neasteptat. Perioada aceea a fericiri lui. Cand totul era bine, cand le avea pe toate. Cand traia visul american. Sudoare de transpiratie, venele de la tampla se umflu din ce in ce mai tare, se observa durerea incredibila de mare pe care o suporta, si lupta cu ea. Respiratie din ce in ce mai apasata, tensiunea creste, imens, se lupta, dar pentru ce? Sa ramana constient, sa nu si piarda constiinta. Stie ca este unul din posibilile reactii adverse, insa vrea sa fie cu mintea limpede. Picioarele il abandoneaza, pierde controlul asupra lor, durerea de cap se accentueaza pe fiecare minut. Respiratia parca devine din ce in ce mai dificila. Isi aduce aminte, aceea perioada, se concentreaza din ce in ce mai mult pe ea. Isi aduce aminte de ea. De toate momentele petrecute impreuna. Erau amandoi tineri, o iubea enorm de mult. Isi aduce aminte, prima intalnire a lor. Este ciudat, mintea lui, in lupta pentru constientizarea starii lui, se inunda in aceste amintiri, care le scoate din acel sertar prafuit, fotografii, alb-negru, colorate, pline de fericire cat si de iubire. Nu ai cum sa nu realizezi asta. Deodata se translateaza intr o camera, arata mai mult ca un pod. Este in mijloc, praf in jurul sau, se vad clar razele de soare cum strabat incaperea. Se uita in jur, si vede un cufar. Este cam mare, vechi, de prin anii 50-60. Se indreapta cu pasi marunti spre el, cu un pic de teama. Se pune in genunchi, si vede un bilet stand majestos pe cufar. Il citeste : "Deschide ma pentru o calatorie in trecut". Ramane perplex, calatorie in timp?! Cum este posibil asa ceva? Impins de curiozitate deschide cufarul, in el, poze si un cristal, alaturi de o carte, para se un jurnal. Ia pozele, se uita la ele. Era el cu ea, in diferite ipostaze. Cand s au intalnit, primul lor sarut, primul lor apus, prima noapte impreuna, prima bataie cu spuma de ras. In timp ce se uita la primul lor dush impreuna, si felul in care erau in brate, o lacrima isi face loc pe suprafata lucioasa a pozei. Le lasa la o parte, isi pune mana pe jurnal, il deschide, era istorisirea relatiei lor, il citeste cap coada. La final, cu un scris de fata, rosu, il atentioneaza. "Gaseste calea catre mine, intoarce te.... stii ce sa faci". 

Cristalul, stralucirea lui, ii dadea de inteles, ca trebuie folosit cu un scop. Il ia in mana, si de indata ce il atinge, durere de cap, isi face din nou aparitia. Cade la podea, strange cristalul in mana, si ii striga numele, tipand, ca un om ranit, neputand domolii durerea incredibila. Inchide ochii, este adus inapoi in patul din camera sa, durerea de cap il trezeste parca din aceea visare. Sau o fi fost visare?! In mana sa dreapta, cristalul era in mana lui. Intelege acum, il aduce la piept, inchide ochii si se concetreaza pe amintirea primului lor sarut. Durere imensa de cap, venele i se umfla din ce in ce mai mult, incat ii da pe nas, sange. Puls din ce in ce mai mare, si mai mare, cristalul incepe sa lumineze deodata, atat de mult incat in camera lui intunecata, totul este alb, luminat de lumina puternica. Un tipat de durere, si un moment de liniste, se trezeste, si deschide ochii. Tren, trenul accelerat de la Cluj spre Craiova, aglomeratie, studentii de la Targu Jiu cat si de la Petrosani, se intorc spre Craiova. S a trezit in acel tren, durerea de cap numai exista, insa urmele de sange din capul lui au ramas. Intreaba ziua pe cei din compartiment. I se raspunde, 3 decembrie 2006. Se intorsese cu 3 ani in urma, oare sa fi reusit calatoria in timp? Alarma de la telefon il anunta, Craiova se apropie, insa asa cum stia, pe coridor este aglomeratie. Isi pregateste bagajele, prietenii care sunt cu el, il observa, ceva nu e in neregula, ii linisteste spunandu le, m am intors, am reusit. Isi ia bagajele in mana, trenul se opreste, Craiova i se infatiseaza maiestuos, in el, ca sa aibe mai mult timp, si sa poata sa ajunga la intalnire, isi arunca bagajele, pe geam, si iese pe el. Isi culege bagajele de pe jos, si fuge, aruncandu se in fata primului taxiu pe care il vede, se suie in el si ii spune grabit "A.I Cuza, las bagajele si apoi Parcul Romanescu". Taxiul pleaca in tromba, face o oprire la el in apartament, isi arunca bagajele si apoi pleaca in Parc. Ii bate inima tare, are emotii, e ca si cum ar fi prima oara, dar nu este. Stie exact ce are sa se intample. Nu vrea sa strice nimic, nu vrea sa modifice nimic. Se uita insa la ea, cu dor. Ea nedumerita il intreaba, ce are? Se duce aproape de ea, o ia de maini, si ii spune ca i a fost asa de dor de ea, imens. Incepe sa zambeasca, el insa, o ia in brate, strangand o cu toata forta lui. Se duc la bolta deasupra dealului, luna era pe cer, afara era un pic cam ger. Aceasi discutie pe care el o stie, nu a uitat o, ea se aseaza jos langa o coloana, pe ciuci, el vine dupa ea, stie ce are sa se intample de data asta, insa, lasa ca totul sa para ca nu are nici o idee. Cum vorbea el, il saruta, un sarut pasional intens. Este fericit, ii simte din nou buzele, luciul acela cu gust de capsuni, aroma lor, buzele ei senzuale, cu un gust asa de apetisant, incat atunci cand le sarutai, iti venea pofta sa le musti, sa nu le mai dai drumu. Ea ii spune, vezi ca poti sa fi surprins. El rade, si o saruta din nou, se ridica si o ridica si pe ea, deasupra cerului in fata lor, sade luna, luminandu i parca iubirea lor. Se uita in ochii ei, si ii spune, tine minte, te voi iubi intotdeauna, jur pe luna, ca niciodata nu am sa te uit. Aude o voce, cineva il striga, este un glas, cunoscut urechilor lui. La inceput chemarea este slaba, inceata, ushor perceptabila, dar pe masura ce timpul trece, se aude din ce in ce mai clar. Numele lui este chemat, il apuca din nou durerea de cap, sangele din nou incepe sa i curga din nas, ea se sperie, ii spune, ce ai ? Ce se intampla? Se concentreaza pe glas, realizeaza ca este mama lui, care il striga, simte ca cineva il palmuieste, simte durerea din obraz. Durere de cap imensa, si mai puternica, pulsul bate din nou, trupul sau, incepe sa tremure, se pune jos, in genunchi, si cu un ultim efort, ii spune, te voi iubi mereu, sa nu uiti asta. O lovitura de palma puternica, si un strigat in disperare, primita de la mama lui, care venise in camera. Il gasise inconstient, cu febra 42. Tremurand, si plin de sange, plin de transpiratie si de sudoare, mai ales in jurul capului. Deschide un ochi, si apoi pe al doilea, tipa de durere. Este ca un nou nascut, nu stie pe ce lume este, ca si cum ar fi adus inapoi. Paturi multe imbibate in apa rece, sunt puse peste el, si peste capul lui. Nu stie ce s a intamplat, este nedumerit, febra se potoleste, si pune intrebari "Unde sunt?". Mama lui cu lacrimi in ochi, luandu l de mana, ii raspunde, "Esti acasa, esti teafar, credeam ca te am pierdut". Da o raita cu ochii lui imprejur, si intreaba, "In ce zi suntem, ce data?". Raspunsul care il primeste, il face sa ramana pentru o clipa stana de piatra, "Vineri, 3 aprilie, 2009". Isi duce mana dreapta pe buzele lui, parca vrand sa isi dea seama, daca acel sarut a fost real sau nu. Daca intr adevar a reusit sa calatoreasca in timp, sau totul a fost o iluzie, creata de catre mintea sa. Nu, nu are cum, a fost real, incearca sa se convinga el. I am simtit buzele din nou, au fost asa de reale, am simtit durerea cazaturi din tren, inca mergand, a fost real, m am intors, nu are cum. Se ridica impancientat, isi intreaba mama daca a fost plecat pe undeva, daca trupul sau a fost tot timpul in camera sa. Raspunsul afirmativ, il face sa nu se mai miste, cade ametit, de tot ceea ce se intamplase, pe pat, se lasa pe spate, si se loveste de un obiect. Isi duce mana dreapta spre locul cu pricina, numai ca sa descopere, cristalul, stralucitor si maret ca atunci cand l a scos din cufar. Se uita la el, si rosteste cu glas tare : "Am calatorit in timp!?"

The Calling-Wherever You Will Go

Cand totul se opreste....

Ati trait vreodata acea clipa in care totul se opreste. Aceea clipa cand totul iti trece prin fata ochilor? Ati trecut vreodata printr un moment in viata voastra, sa ajungeti sa va ganditi ce s ar intampla daca as muri acum? Cum ar fi, viata celor din jurul meu, daca as muri, voi v ati pus aceasta intrebare? Eu da, chiar mi am imaginat, intr un mod foarte.... nu stiu detaliat ( dat fiind imaginatia mea bogata ) cum ar fi chiar si inmormantarea mea, cel putin, cum as vrea sa fie planuita. Mi as inregistra un discurs, in care le as spune tuturor, sa si traiasca viata sa nu regrete nimic, sa apuce totul cu mana... sa tina strans in brate... acel lucru care il face fericit. As rade in inregistrare, sunt sigur ca rasul meu i ar face sa rada. Le as spune ca mi am trait viata, la maxim, intens, nu am regretat nimic, bine cateva lucruri dar care le am acceptat ca si greseli in viata mea, si peste care am trecut peste. Ce este bine si ce este rau in viata, cine poate spune acest lucru sincer? Care sunt valorile morale dupa care ar trebui sa traim? Suntem noi in stare sa judecam pe altii? Nu cred, dar stiu ca suntem in stare sa iubim, si sa iubim sincer din toata inima. 

Imi imaginez multimea ( daca or fi multi :-?? ), cum stau acolo, si in momentul in care incepe rasul meu, nu stiu ce s ar intampla, mi as dori sa rada, nu mi as dori oameni tristi la inmormantarea mea, ultima perioada din viata mea ( cel putin pana acum ) mi am trait o intens, cu energie multa ( prietenii stiu ) si bucurandu ma de fiecare clipa pe care o am, dansand in timp ce ascult muzica, ritmul care mi trece prin inima, si ma face fericit. M am bucurat alaturi de prieteni, trecand printr o gramada de peripetii. Am atatea aventuri stranse pana acum, incat.. cu drag le as povesti razand. Daca as muri maine, ce s ar intampla? Sau intrebarea care mi s a asternut in minte "Cum ar viata celor din jurul meu, daca eu as muri?". Cati sunt cei care isi vor aduce aminte de mine, sau mai bine zis, cum isi vor aduce aminte de mine? Sincer nu prea tin la propria mea imagine. Uff, cred ca asta este unul dintre posturile, pesimiste, nu ca as fi intr o stare depresiva, dar pur si simplu, cuprins de o raceala, si am cam stat si la pat, si am zacut si pe intuneric ca nu am avut curent, m au indus intr o stare in care sa mi analizez propria mea viata de pana acum, si m a facut sa mi pun intrebarea, cum ar fi ..... daca... totul se opreste? Sunt eu impacat cu viata asta? Desigur, mi pare rau daca as muri, sunt prea tanar, sunt prea plin de energie, si am prea multe vise, dar totusi, nu se stie cum, poate o masina, poate un ghiveci in cap ( era sa ma loveasca de cateva ori cateva mergand pe strada). Pana acum.. pot sa spun ca am fost un norocos, sau ca cineva acolo Sus ma iubeste. Dar oare cat de mult sa tina noroocul, si oare cat de mult sa fiu iubit? Poate, ca uneori am fost inconstient, poate ca am exagerat prea mult, poate ca nu trebuia sa alerg prin zapada la bustul gol la 3 noaptea, poate ca nu trebuia sa ma plimb cu bicicleta pe lacul inghetat iarna pe -10 grade celsius, poate ca nu trebuia sa alerg atatia km non stop, iarna, pe viscol, poate... ca nu ar fi trebui sa exagerez urcand un munte nemancat de aproape 2 zile, racit. Poate, dar... cu toate astea am supravietuit, am reusit sa ma mentin in viata :D. Cu viata asta m am luptat, enorm de mult si cu toate greutatile prin care am trecut am reusit sa ma bucur de aceasta viata care o am. Poate ca de aia mi ar parea rau, pentru ca sunt atat de mult ocazii de a te bucura de viata, de a iubi viata si de a iubi prietenii si pe cei din jurul tau. Cati isi iubesc prietenii? Am cativa, si sincer ii iubesc, si mai ales iubesc o fata, care recent, incepand de anu trecut mi a cam fost alaturi, si de care m am inteles inca din liceu, nu o iubesc ca pe o iubita, o iubesc ca pe o sora. Ea este eu, numai ca ea e fata, eu sunt baiat :D. 

Am trecut de cateva ori prin acel moment, in care toata viata ta, isi trece prin fata ochilor, cand am avut cateva accidente. Dar, daca ar fi sa mor, sunt sigur ca toti ar merge mai departe, viata merge mai departe, doar o dorinta am, sa fi lasat ceva in urma, in inimile celor din jurul meu, macar atat, sa stie ca nu trebuie sa te lasi batut niciodata, niciodata sa nu renunti, intotdeauna sa lupti pentru ceea ce iti doresti, sa nu incetezi niciodata din a visa, si intotdeauna sa iti doresti mai mult si mai mult si sa crezi cel mai mult in tine, no matter what. Iar lucrul cel mai important.. pe care as putea sa il zic, ar fi acela de a iubi cat mai mult, o fata, sa o iubesti zilnic, sa fi acel om care are nevoie intr un anumit moment, sa stii sa o surprinzi in fiecare zi, sa fii spontan, sa i arati cat de mult o iubesti si sa o pretuiesti zilnic, ca pe o comoara. Love is great! Guess what, iti da o energie incredibila, iubesti si ai energie yup, that's the secret. Iubesc prea mult, de aia am energie, iubesc natura, iubesc prietenii din jurul meu, iubirea asta ma face sa merg mai departe. Iubesc viata, din toata inima mea. Pentru ca e extraordinara.

Gata cu gandurile negre, ce o fi o fi, important e ca eu sa mi indeplinesc visele. Si cum zice si melodia "cuz i got to much life.... running through my veins.... going to waste... ". Yep mi se potriveste de minune aceasta melodie. Guess what, I m living my life, and not giving up. Cred ca stiu, atunci cand totul se opreste, imi dau un pumn in inima, si totul porneste din nou :P

Robbie Williams - Feel

Rush...

Era in fata vitrinei, se uita la propria lui reflexie, si isi vedea propriul sau zambet. Era un zambet din inima, sincer, toata dorinta lui se citea in ochii sai. Intra in magazin, sunet de clopotel mic, ding, vanzatorul isi ridica capul si il vede. Cam inalt de statura, mai mereu aerian, se aproprie timid de tejghea "Stiti pentru ... ce am discutat mai acum cateva zile... il mai aveti?", intreaba el mai nedumerit un pic.... "Uite l, dar sincer, trebuie sa fii nebun daca faci ceea ce mi ai zis tu mie ca vrei sa faci.... ". Nu i pasa, zambeste, il ia in mana, plateste, si cand sa iasa pe usa, se intoarce si ii spune "Cateodata, trebuie sa faci ceea ce inima iti dicteaza". Iese, ding, clopotelul ii anunta plecarea. Il ascunde bine la inima, forfota in multimea din centrul orasului, toti sunt grabiti, numai el nu, are emotii, o asteapta. Merge pe strada, si se gandeste cum sa faca, cum sa planuiasca, este pe la barul New York, aproape de piata Mihai Viteazul. Baga mana in buzunarul de la blugi, isi cauta telefonul, ii cam tremura mana, formeaza numarul si apeleaza. Se vede din vocea lui .... ca are ceva, emotii. 

"-Buna ce faci? 

- Pe acasa, de abia m am trezit si eu.... tu?

- Prin centru... auzi, am si eu o rugaminte la tine, ridica te si du te la calculator, aprinde l si cauta pe Google, webcam live Craiova Mihai Viteazul, si da click si intra pe pagina aia si uita te un pic la camera vreau sa iti arat ceva .. .ok?

- Ok... da.. ce s a intamplat?

- Nimic.... cum e vremea la tine?

- Cate un pic de soare, cate un pic de nor.. la tine?

- Cam ploua, parca un artist morocanos a vrut sa deseneze acest tablou bacovian....

- E urat nu? 

- Da... bine pai hai ca te sun imediat tu da drumu la asta si fa ce ti am zis... te iubesc mult pa pa 

- Si eu.. pa pa "

Inchide telefonul, inima ii bate puternic, miroase a emotii. Merge prin multimea aglomerata, se grabeste vrea sa ajunga in Piata. Nu tine cont de nimeni, isi mareste pasu si se uita doar la destinatie. Parca are locul marcat cu un X. Ajunge, ia din nou telefonul, o suna.

"- Ce faci?

- Ma uit la camera, la tine in oras la piata... 

- Ma vezi?, si isi ridica o mana, in sus

- Da te vad... ce faci ? 

- Stii, vreau sa iti spun ceva, se pune intr un genunchi, toata lumea se opreste si se uita la el, si face un mare spatiu in jurul lui, observandu se foarte detaliat la camera. Inca de cand te am vazut atunci, m am indragostit de tine, a fost ceva la prima vedere, Cupidon a facut o treaba foarte buna, am incercat sa vorbesc cu tine, sa ti iau numarul de telefon, sa aflu mai multe despre tine. Apoi am plecat, bucuros, ca puteam sa mai vbesc cu tine la telefon. Si am inceput si iata, ca au trecut 2 ani de atunci, si sincer, iti spun, ca te iubesc mai mult pe zi ce trece. Am realizat ca, fara tine nu pot trai, am realizat ca viata mea vreau sa mi o petrec alaturi de tine, sa te iubesc pana la moarte, si sa iti fiu aproape, de aceea, baga mana in buzunarul de la inima si scoate cutiuta magica, o deschide si o arata catre camera, si ii spune, vrei sa te casatoresti cu mine?

- M... mm.... m ai lasat puf, socata, esti ... nebun.... in.. mijlocul orasului, toti se uita la tine, si tu ma ceri in casatorie ... ?????!!!!!Esti nebun, si eu te iubesc enorm de mult... vreau... DAAA!!"

Multimea ramane inmurmurata pentru o clipa si ascultand aceea declaratie de dragoste devine curioasa in legatura cu raspunsul ei. Se ridica in picioare si ... toti il intreaba ce a zis ce a zis? El cu mainile in aer le raspunde a zis DAAAAAA!!!! Toti se apropie de el sa il felicite, si sa i ureze casa de piatra. Era in culmea fericiri, plutea pe un nor asa de lin, si de relaxant, inima lui numai avea nici o treaba, stia ca o sa fie alaturi de jumatatea ei, si are sa o iubeasca enorm....

Raze de soare, si un mic curcubeu isi fac aparitia in acest peisaj, parca artistu ce a desenat ziua, incepea si el sa zambeasca....Si cum sa nu fie? Vedea doi indragostiti iubindu se enorm, la o distanta mare...... Ah.... L'amour......

Seulement l'Amour